Speta drept civil. Decizia 1248/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1248
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 3895/02.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar recurenta cere și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tg-J, petenta SRL a solicitat instanței ca prin sentinta ce se va pronunța să fie obligată intimata la plata sumei de 19.594,43 lei cu titlu de daune, a dobânzii legale, precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.5939/13.10.2009 Judecătoria Târgu -J a admis excepția necompetenței materiale a instanței, excepție invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Investit cu soluționarea cererii, Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 3895 din 02 decembrie 2009, admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, invocată de instanță.
A fost declinată competența de soluționare cauzei privind pe petenta SC" SRL în contradictoriu cu pârâta, în favoarea Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art.284 alin.2 Codul Muncii, cererile referitoare la conflicte de munca se adresează instanței competente in a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
In speță, cum sediul petentei este situat în B, așa cum rezultă din adresa Oficiului Registrului Comerțului, în mod corect instanța declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivându-și recursul, arată că potrivit art. 1 pct. 1 cod procedură civilă, judecătoria judecă toate procesele și cererile, în afara de cele date prin lege în competența altor instanțe, stabilindu-se așadar competența generală sau de drept comun judecătoriei, iar potrivit dispozițiilor legale,judecătoria soluționează litigiile de muncă privind pretențiile bănești, indiferent de valoarea lor.
Că instanța, nerespectând principiul disponibilității părților, nu a observat că cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 998-999 cod civil, aflându-se în prezența unei răspunderi civile delictuale și nicidecum în baza unei răspunderi întemeiate pe prevederile Codului Muncii, întrucât nu se face vorbire despre o asemenea răspundere în cadrul cererii de chemare în judecată, ba mai mult, reclamantul a introdus cererea la Judecătoria Tg. J, competentă să soluționeze cererea sub aspectul răspunderii civile delictuale atât sub aspect material, cât și teritorial.
Precizează că instanța de judecată trebuia să statueze omnis petita, adică să se pronunțe cu privire la tot ceea ce s-a cerut, fără avea posibilitatea să dea mai mult decât s- solicitat.
Practic, prin schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, adică a situației de fapt calificată juridic, chiar dacă art. 84 cod procedură civilă stabilește dreptul și totodată obligația instanței de a da calificare corectă cererii, independent de denumirea la care s-a oprit cel ce a formulat-o, nu îi conferă posibilitatea de modifica împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția. In concluzie, judecătorii nu pot da o altă calificare juridică, așa cum s-a întâmplat în cauza de față.
Competența teritorială reglementată de art. 284 Codul Muncii este imperativă, exclusivă și derogatorie de la dreptul comun, iarprin legi speciale sunt instituite excepții de la această regulă.
Coroborând dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul Muncii cu dispozițiile art. 5 cod procedură civilă, se deducă că în dreptul muncii competența teritorială este derogatorie, fiind instituită în favoarea reclamantului și având ca scop protejarea salariaților și organizațiilor sindicale care, de regulă, au calitatea de reclamanți.
In cauza de față, angajatul este chemat în judecată de către angajator, așadar atât în interesul legii, cât și al angajatului se impune ca cererea să fie soluționată de către Judecătoria Tg.
Recursul se respinge pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată fost formulată de angajator împotriva unui salariat, motivele invocate fiind acelea că, executându-și defectuos atribuțiile de serviciu, salariata pârâtă a produs reclamantei un prejudiciu.
La dosar a fost depus contractul individual de muncă nr. 195/II din 20.01.2009.
Potrivit art. 284 alin. 1. judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Pr. Civ. Alineatul 2 al acestui text de lege, prevede că cererile referitoare la cauzele menționate la alineatul 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.
Acest text de lege, reglementează competența materială și teritorială în soluționarea litigiilor având ca obiect conflictele de muncă, cum este și cazul de față.
Dacă în privința competenței materiale se face trimitere la normele generale de procedură, în privința competenței teritoriale alineatul 2 face o precizare expresă, norma fiind imperativă în sensul stabilirii competenței instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are reședința reclamantul.
Din modul de redactare a acestui text de lege rezultă că normele de competență teritorială a instanțelor în soluționarea litigiilor de muncă sunt norme de competență teritorială exclusivă (excepțională), de la care nu există posibilitatea de a se deroga prin acordul părților.
Așa fiind, criticile recurentei fundamentate pe regulile competenței teritoriale generale din dreptul comun (art. 5 pr. civ.) nu-și găsesc aplicabilitate în litigiul de față având ca obiect un conflict de muncă, fiind incidente, potrivit principiului de drept "specialia generalibus derogant", dispozițiile speciale ale Codului Muncii, care reglementează o competență teritorială excepțională.
Față de cele ce preced s-a constatat că soluția primei instanțe de declinare a competenței teritoriale în favoarea Tribunalului București este legală și temeinică și se va respinge ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul promovat în cauză de pârâtă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 3895/02.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, având ca obiect obligația de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință, publică, azi, 19 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/30.03.2010
fond:
.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
