Speta drept civil. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 129/CM
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul - reclamant, cu domiciliul procesual ales în B, b-dul - - nr. 18, județul B, împotriva sentinței civile nr. 375/CM/01.04.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata " ", cu sediul în șoseaua B-P nr. 1, -orp B, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul contestator avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.50/30.09.2008, lipsind intimata American SRL
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului - contestator precizează că recursul declarat împotriva sentinței civile nr.375/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța se află la filele 20-25 din dosarul nr- al Curții de Apel Constanța.
Avocat arată că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că recurentul - contestator, prin apărător a arătat că nu mai are alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare formulată.
Consideră apărătorul recurentului contestator că motivarea instanței s-a făcut cu greșita aplicare a legii în raport de cele două cicluri procesuale. Sentința nr. 375/1.04.2008 nu conține elemente obiective care să susțină pertinent concluziile formulate, destul de nelămuritoare sub aspectul art. 108 Codul Muncii.
Apreciază de asemenea apărătorul recurentului contestator că sentința nu este convingătoare, regăsindu-se sintagme aleatorii. Consideră că se poate face abstracție de timpul scurs de la introducerea cererii de chemare în judecată.
Solicită admiterea recursului, reținerea cauzei pentru rejudecare.
Cu privire la chestiunea amendării apărătorului reclamantului, apreciază că instanța de fond trebuia să nu se pronunțe pe fondul cauzei, prin sentința pronunțată, ci prin încheiere, înainte de rămânerea în pronunțare a dosarului.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
" American "a declarat recurs la 26 mai 2008 împotriva sentinței civile nr.375/1.04.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Situația de fapt.
Obiectul și părțile
Prin cererea formulată la Tribunalul Brăila la data de 21.03.2006 reclamantul a solicitat - în contradictoriu cu pârâta American B obligarea la plata drepturilor salariale neachitate în perioada 23.10.2002 - 01.06.2005 reprezentând ore suplimentare - aproximativ 1200, în perioada 1.03.2004 - 1.03.2005 și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că a fost angajatul paratei, până la data de 01.o3.2005, pe perioada respectivă. În acest interval, în opinia reclamantului, parata si-a încălcat obligațiile in mod repetat in ceea ce privește durata zilei de muncă, programul de lucru fiind în loc de 8 ore, 12-14 ore.
Prin sentința civilă nr.469/08.06.2006 Tribunalul Brăila și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța în raport de dispozițiile art.284 codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că potrivit ultimului contract de muncă încheiat, reclamantul a fost angajat pe o perioadă de 12 luni, ocupând funcția de manager zona B, durata programului de lucru fiind de 8 ore/zi, 40 de ore pe săptămână, beneficiind de un salariu de bază lunar brut de 31.000.000 lei ROL.
Acest contract de muncă prevedea că nu se vor efectua ore suplimentare de muncă cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente. Dacă, totuși s-ar fi ivit necesitatea efectuării de ore suplimentare, conform aceluiași contract, acestea urmau a fi compensate cu ore libere sau plătite ca spor la salariu.
Prin sentința civilă nr.684/23.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 329/CM/08.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis recursul și s-a casat sentința recurată, trimițându-se cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Constanțaa reținut în consecință, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 312 al.3 pr.civ. fiind necesară suplimentarea materialului probator cu privire la programul efectiv de lucru al reclamantului.
În rejudecare cauza a primit nr-.
În conformitate cu art.315 Cod.proc.civ. în rejudecare s-a administrat proba cu martori, fiind audiați martorii și A propuși de reclamant respectiv și propuși de pârâtă.
2. Tribunalul
Prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins ca nefondată cererea de reexaminare a amenzii formulată de avocat.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul și a fost obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 4.370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a soluționa astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 117(1) din Codul Muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară iar în conformitate cu art. 119 munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază (art. 120 din Codul Muncii ).
În contractul individual de muncă încheiat de părți se stabilește că pentru orele de muncă suplimentare se acordă ore libere în compensare sau se plătește un spor la salariu, făcându-se trimitere la contractul colectiv de muncă aplicabil și la Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Martorii propuși de reclamant nu au oferit informații suficiente pentru a determina care era timpul alocat de reclamant pentru activitățile desfășurate în teren.
În schimb, martorii propuși de pârâtă au arătat că pentru angajații care ocupau funcția pe care o ocupa și reclamantul programul era unul flexibil, în sensul că angajatul respectiv își putea stabili programul de lucru în mod flexibil, în funcție de obiectivele și sarcinile pe care le avea, acestea fiind stabilite periodic, în general la începutul săptămânii. martori, au arătat că programul de lucru putea să fie uneori mai mare de 8 ore iar alte ori mai mic de 8 ore și permitea și rezolvarea unor probleme personale și, pe de altă parte, nu exista un sistem de control al respectării unui anumit program de lucru de către angajați. S-a mai arătat că activitatea avea o anumită periodicitate, desfășurându-se în cicluri de câte 4 săptămâni, astfel încât se putea realiza o programare a activităților care să excludă, în general perturbări ale programului de lucru. De asemenea s-a arătat că importantă era îndeplinirea obiectivelor indiferent de timpul alocat în acest scop.
Rezultă astfel că societatea pârâtă se încadra din punct de vedere al organizării timpului de muncă în prevederile art. 110(2) din Codul Muncii potrivit cu care, în funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Din declarațiile martorilor nu numai că nu a rezultat că în tot intervalul dintre orele 7 și 19 -20 ale unei zile reclamantul desfășura activități de serviciu, dar, din contră, a rezultat că reclamantul avea un program flexibil în care realiza doar în parte activități de serviciu.
Pe de altă parte, din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză de expert ( raport înregistrat sub nr. 205/19.02.2007 la Biroul local de expertize) rezultă că nu au fost identificate documente justificative pentru a se putea stabili prestarea de muncă suplimentară de către reclamant.
În ceea ce privește primul raport de expertiză, realizat de expert G, se constată că, deși acesta reține un număr de ore de muncă suplimentare, în prezentarea desfășurării expertizei, acesta nu face referire la nici un document de evidență primară, prezentând doar o succesiune de discuții avute cu diverse persoane.
Cu privire la cererea de reexaminare a amenzii:
La termenul din 12.03.2008 av. a fost amendat în conformitate cu art. 1082(1) Cod.proc.civ. cu amendă de 200 lei pentru nerespectarea măsurilor stabilite de instanță pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la termenul din 12.03.2008 nu a făcut altceva decât să semnaleze diverse erori și omisiuni din actele de procedură și că în acest mod și-a îndeplinit în mod corespunzător mandatul de avocat.
În cauză se constată că măsura aplicării amenzii nu a fost dispusă pentru că avocatul reclamantului a semnalat unele erori de consemnare sau omisiuni în actele de procedură cu privire la care, de altfel, s-a dispus îndreptarea, ci pentru maniera în care avocatul reclamantului s-a adresat instanței cu această ocazie precum și în referire la probele încuviințate respectiv la situația martorului.
Petentul a avut o atitudine contrară prevederilor art.122 Cod.proc.civ. în sensul că a intervenit fără să i se acorde cuvântul, întrerupând consemnările efectuate de președintele completului de judecată în mod repetat deși i s-a atras atenția să nu mai procedeze în acest mod.
3. Recursul
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Recurentul - reclamant critică motivarea Instanței de fond dispusă în faza de rejudecare a cauzei, întrucât aceasta nu a dat eficiență juridică prevederilor înscrise în fișa postului și contractul individual de muncă al reclamantului și nu a analizat corespunzător aceste dispoziții agreate de părți.
Instanța însăși a constatat că programul de lucru al recurentului însumează aproximativ 12 ore zilnic, dar în mod speculativ și neîntemeiat a apreciat că reclamantul, având și atribuții de control a activității agenților de vânzări desfășura activități de teren în care își permitea și pauze ori, speculând afirmațiile nefondate ale martorilor pârâtei, avea la dispoziție timp liber pentru rezolvarea problemelor personale.
În opinia recurentului, coroborând depozițiile martorilor în mod real și obiectiv obligațiile reținute în sarcina reclamantului din fișa postului, rezultă fără dubii că reclamantul a desfășurat o activitate de răspundere, implicând ca timp efectiv de muncă12-13 ore de program în primul rând la birou și în completare în afara acestuia, dar instanța de fond din superficialitate și vădit interes negativ a extras doar acele afirmații ale martorilor care să denatureze situația de fapt.
Această situație de fapt, confirmă împrejurarea recunoscută și de martorii reclamantului că, în activitatea desfășurată, reclamantul nu putea îndeplini toate obiectivele în afara locului de muncă, care impunea prezența sa în mod obligatoriu în special la sfârșitul zilei de muncă, când toți agenții pe care îi avea în subordine trebuia să raporteze încasările zilnice și să predea documentele reclamantului pentru a putea fi înregistrate.
Aceste afirmații ale martorilor nu se regăsesc în motivarea soluției recurată, un alt argument astfel, care confirmă subiectivismul instanței în pronunțarea hotărârii și aprecierea unilaterală a declarațiilor martorilor propuși de pârâtă.
La fel de subiectivă este și analiza expertizei efectuată în cauză, în sensul că instanța putea să depună un minim efort să constate că în cauză expertiza a fost efectuată în prezența martorului, care în mod normal nici nu are dreptul de a fi încuviințat în proces ca martor, în condițiile în care asistase la efectuarea primei expertize, infirmată de d-nul expert
Este cu atât mai puțin legală ultima apreciere a instanței în raport de această contraexpertiză contabilă, cu cât expertul face doar afirmații care nu prezintă și argumente credibile. Se rezumă la aprecieri referitoare la calitatea înscrisurilor.
Instanța de fond, nu cercetează sub aspect procedural depunerea obiecțiunilor la acest raport de expertiză, nici nu indică măcar că s-ar fi formulat aceste obiecțiuni, concluzionând însă nelegal că urmează a avea în vedere numai raportul de contraexpertiză.
Era obligatoriu ca instanța să compare în mod corespunzător concluziile celor două expertize, de fapt ale expertizei și ale afirmațiilor expertului în referire la aceasta, și de asemenea, era obligatoriu ca instanța să coroboreze această probă cu declarațiile martorilor audiați - nu este suficient să afirme doar că actele pe baza cărora s-a efectuat expertiza nu au fost anexate.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care este obligat reclamantul, respectiv suma de 4.370 lei, fără a se indica în mod temeinic dovezile care atestă efectuarea acestor cheltuieli, apreciază neîntemeiată hotărârea de obligare a reclamantului la această sumă.
Cât privește îndeplinirea obligației legale de a se consemna în hotărâre opinia asistenților judiciari care participă la deliberări cu vot consultativ, instanța urmează să constate că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 55 din legea nr.304/2004 - lege care reglementează organizarea judiciară și pe care instanța de fond, într-o manieră sau alta este obligatoriu să o respecte.
A supus de asemenea instanței de recurs atenția asupra incidentului procedural intervenit, urmare a amânării în două rânduri a pronunțării soluției la 1.04.2008, în sensul că a apreciat că hotărârea este semnată în mod nelegal de către președintele instanței. D-nul, în locul asistentului judiciar - aflat în concediu medical, întrucât acesta s-a pronunțat în calitate de președinte al instanței în această cauză prin sentința civilă nr.684/23.03.2007. A considerat că vicepreședintele instanței nu are dreptul să semneze hotărârea nici măcar în locul asistentului judiciar, atâta vreme cât s-a pronunțat în cauza privind aceleași părți și având același obiect, apoi pentru că însăși opinia asistenților lipsește din cuprinsul hotărârii.
Cu privire la cererea de amendare a avocatului reclamantului, recurentul - reclamant arată că a formulat la data de 26.03.2008, înaintea judecății de fond, cerere de reexaminare a măsurii de amendare cu 200 lei, motivat de împrejurarea că, semnalând instanței numeroase erori materiale și procedurale din dosar, aceasta a ales că trebuie dispusă această măsură și în cuantumul ei maxim, de altfel.
Din motivarea instanței se reține că amenda s-a dispus pentru maniera în care avocatul s-a adresat instanței, ori din textele invocate în susținerea măsurii, se constată că dispozițiile Codului d e Procedură civilă sancționează încălcarea ordinii și demnității ședinței de judecată.
Aprecierea personală și deosebit de subiectivă a președintelui de instanță cu privire la maniera în care s-au semnalat erori materiale de nepermis într-un dosar al Tribunalului.
Încheierea de rectificare nu justifică sub nicio motivare de fapt și de drept măsura amendării.
4. Curtea.
Recursul nu este fondat. Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs în lumina dispozițiilor art. 304 pct.9 pr.civ. va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Într-o primă fază judiciară a prezentului litigiu, Curtea prin Decizia civilă 329/CM/08.10.2007 a casat sentința 684/23.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și a trimis cauza spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului prin administrarea probei cu martori, întrucât situația de fapt referitoare la numărul de ore suplimentare efectuate de salariat nu fusese pe deplin clarificată.
Rejudecând cauza în fond după casare Tribunalul a administrat și această probă, în sensul că a audiat martorii (la 12.03.2008) și A (la 26.03.2007) propuși de reclamant și și, propuși de intimată, declarațiile acestora fiind coroborate cu celelalte probe administrate.
Martorul a arătat " Nu cunosc însă care este programul efectiv de lucru pe teren al reclamantului"
El a relatat de asemenea "Precizez că în zilele de sâmbătă și duminică nu se lucra. Programul începea în fiecare zi la 7 când avea loc o ședință la care participa întotdeauna reclamantul" " Programul se finaliza în jurul orelor 19,30." la efectuarea acestor rapoarte era prezent în fiecare zi reclamantul""Mai precizez că în cursul zilei nu se făceau raportări zilnice către reclamant".
Aspecte similare a declarat și martorul precum și faptul că nu poate să își dea seama dacă în timpul deplasărilor în teren reclamantul avea și perioade de timp liber în care să își rezolve problemele personale.
Tribunalul a analizat în mod judicios aceste declarații, în lumina dispozițiilor art. 117(1), 119(1) și art. 120 Codul muncii, dar și a dispozițiilor art. 2 pct.1 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului Europei și a Consiliului Europei din 4 noiembrie 2003.
În mod judicios a analizat Tribunalul atât declarațiile martorilor propuși de către reclamant cât și cei propuși de pârât pentru a clarifica problema timpului de lucru desfășurat zilnic.
Recurentul preia în mod selectiv în critica efectuată prin motivele de recurs numai o anumită parte din considerentele sentinței și anume aceea referitoare la analiza declarațiilor martorilor reclamantului, fără a face referire și la declarațiile martorilor propuși de intimat, care au arătat în mod explicit că reclamantul își stabilea programul de muncă singur, că acesta era unul flexibil, uneori fiind mai mare de 8 ore, alte ori mai mic.
În referire la cele două rapoarte de expertiză administrate în cauză, cel întocmit de expertul G precum și cel întocmit de, Tribunalul a reținut justificat raportul de contraexpertiză și a argumentat această opțiune, reținând că raportul de expertiză nu este lămuritor sub aspectul documentelor și înscrisurilor care au fost avute în vedere la stabilirea orelor suplimentare, astfel că își întemeiază hotărârea pe raportul de contraexpertiză.
La acest raport de contraexpertiză nu au fost formulate obiecțiuni în termen legal de către reclamant, căruia i-a fost comunicat raportul de contraexpertiză la 21 februarie 2007.
Tribunalul a acordat la cererea părților, prin avocați, un alt termen de judecată, respectiv 7 martie 2007, când apărătorul reclamantului a învederat că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul contabil.
La pronunțarea hotărârii Tribunalul a coroborat declarațiile martorilor cu concluziile raportului de contraexpertiză, iar în ceea ce privește primul raport de expertiză a învederat că acesta nu face referire la nici un document de evidență primară, prezentând doar o succesiune de discuții avute cu diverse persoane.
De asemenea Tribunalul a motivat respingerea primului raport de expertiză pe împrejurarea că deși în concluziile acestuia se susține că se întemeiază pe documente ale societății pârâte care ar fi fost anexate raportului de expertiză, în realitate asemenea documente nu au fost anexate.
O altă critică vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, despre care recurentul învederează că nu au fost acordate justificat, însă în cuprinsul dispozitivului suma a fost indicată iar în considerentele sentinței s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 274.pr.civ.
Un alt motiv de recurs vizează incidentul procedural referitor la semnarea hotărârii de către vicepreședintele instanței în locul asistentului judiciar, însă nu se arată în ce constă motivul de nelegalitate și care este sancțiunea unei asemenea conduite cât timp asistentul judiciar a participat la pronunțarea hotărârii.
De asemenea vicepreședintele instanței a semnat sentința nu în calitate de judecător al cauzei pentru a se putea invoca vreo incompatibilitate în raport de sentința civilă 684/23.03.2007, ci a semnat în locul asistentului judiciar aflat în concediu.
În fine, o ultimă critică vizează reexaminarea cererii de amendare a avocatului reclamantului.
Trebuie arătat că la data de 26.03.2008 s-a formulat cerere de reexaminare a măsurii aplicării amenzii de 200 lei aplicate avocatului, cerere care a fost soluționată în temeiul art. 1085.pr.civ. devenind irevocabilă la această dată, astfel că nu mai poate fi obiectul unei noi analize în recurs.
Observăm din modalitatea în care reclamantul și-a conturat demersul judiciar că a omis un aspect esențial și anume că prin contractul individual de muncă părțile au reglementat chestiunea orelor suplimentare, sens în care au prevăzut la litera j pct.2 următoarele: "orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii 53/2003 codul muncii.
Sporul pentru munca suplimentară acordat în condițiile prevăzute la art. 120 alin.(1) se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Semnificația unei asemenea dispoziții legale este aceea că părțile au deschisă calea în obținerea dreptului salarial pretins circumscris modalității astfel reglementate.
Reclamantul recurent însă s-a adresat cu o cerere de obligare la plata orelor suplimentare, cerere care nu a fost găsită întemeiată, situația de fapt fiind corect reținută de Tribunal în cuprinsul considerentelor deciziei atacate.
Pe cale de consecință Curtea găsind criticile întemeiate va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312.pr.civ. hotărârea atacată fiind legală și judicios pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul procesual ales în B, b-dul - - nr. 18, județul B, împotriva sentinței civile nr. 375/CM/01.04.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata " ", cu sediul în șoseaua B-P nr. 1, -orp B, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud. -/06.09.2009
- gref.
2 ex./14.04.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
