Speta drept civil. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/
Ședința publică din 01 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-au luat în examinare:
1) Apelul civil declarat de apelantul pârât,domiciliat în C, str.-.- nr.2.-..18 în contradictoriu cu intimații reclamanți, - toți cu domiciliul în B, sector 2,-..2;, -toți cu domiciliul în C,str.- cel nr.146.-.2...67; intimații pârâți CONSILIUL LOCAL CONSTANTA- C,- și - C, B-dul - nr.10 împotriva sentinței civile nr.313/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-,având ca obiect revizuire.
2)Cererea de aderare la apel formulată de intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimații reclamanți avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.62/12.06.2008 aflate la dosar și pentru intimatul apelant, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.95/2008 depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul intimatului-apelant, având cuvântul, arată că prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea art.6 paragraful 1 al Convenției, care reglementează dreptul la un proces echitabil. Fără să se analizeze dacă sunt îndeplinite motivele de revizuire prevăzute de art.322 al.1 și 9 Cod pr.civilă, instanța a decis că sunt aplicabile dispozițiile pct.9 pentru desființarea hotărârii a cărei revizuire a fost solicitată. Arată în continuare că reclamanții au depus plângere împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului solicitând daune reprezentând valoarea terenurilor revendicate și acordarea de daune morale. Prin hotărârea pronunțată la data de 14 decembrie 2006, Curtea Europeană a analizat și alte două cereri ale reclamanților împotriva României referitoare la hotărâri pronunțate de instanțele naționale, prin care au fost respinse acțiunile în revendicare, conform principiului unanimității. Din considerentele hotărârii Curții Europene rezultă că reclamanții au insistat să se constate neconstituționalitatea Decretului nr.102/1950 pentru bunurile expropriate asupra terenurilor revendicate și au menționat că respingerea acțiunilor echivalează cu o măsură de expropriere. Curtea a decis că reclamanții nu se pot plânge de o încălcare a art.1 a Protocolului 1, că nu au un bun material actual întrucât nici o instanță internă sau o autoritate administrativă nu a recunoscut reclamanților în mod definitiv dreptul de a li se restitui bunurile în litigiu. Soluționând cererea revizuienților, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de art.322 al.1 și ulterior asupra condițiilor cumulativ reglementate la pct.9 al.art. 322 Cod pr.civilă, ceea ce înseamnă că nu s-a judecat și nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii de revizuire.
Solicită admiterea cererii de aderare la apel, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, solicită admiterea apelului și respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea apelului și a cererii de aderare la apel. Tribunalul Constanța nu s-a pronunțat asupra cererii de revizuire. Dispozițiile art.322 pct.9 Cod pr.civilă arată că s-a comis o încălcare a Soluția este inoperantă teroretic, se poate formula apel; se pot da două soluții; nu se poate casa cu trimitere.
Criticile aduse se referă la efectele Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului față de Statul Român. Hotărârea încalcă art.6 1 al Convenției, ce reglementează dreptul la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Drepturilor Omului nu poate să prezume ce ar fi făcut instanța română; acordă daune numai pentru art.6 din Convenție. Referitor la dispozițiile art.322 pct.9 Cod pr.civilă, că părțile au altă cale, că s-a considerat încălcarea art.6, dar nu au invocat calea în dreptul comunitar. Așa-zisa trimitere la art.322 pct.9 Cod pr.civilă nu este corectă. Arată că există altă cale, dar dreptul comunitar nu ne arată calea. Statul Român continuă să bareze accesul la justiție.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra prezentului apel, precum și asupra cererii de aderare la apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 313/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția civilă în dosarul nr. -/2007 a fost admisă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 719/30.10.20000 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul civil nr. 5554/1999, fixându-se termen asupra soluționării fondului.
Instanța a constatat că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, revizuienții, și au solicitat, în contradictoriu cu intimații, și CONSILIUL LOCAL C și pe temeiul art. 322 pct.9 Cod proc. civ. revizuirea sentinței civile nr. 719/30.10.2000 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr.5554/1999, prin care s-a respins acțiunea având ca obiect revendicare și cererea de intervenție în nume propriu, ca inadmisibile, reținând neîndeplinirea în cauză a regulii unanimității.
Curtea de APEL CONSTANȚAa menținut soluția prin decizia civilă nr. 140/C/2001 și a respins apelurile formulate de către reclamanți. Prin decizia civilă nr. 3058/18.09.2002 pronunțată de, hotărârea a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursurilor formulate de reclamanți.
Prin hotărârea pronunțată la 16.12.2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constatat că a fost încălcat art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Instanța de fond sesizată cu cererea de revizuire s-a raportat la prevederile art. 322 pct. 9. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Cum prin sentința civilă nr. 719/30.10.2000 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr.5554/1999 s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, revizuienții din prezenta cauză, și cererea de intervenție în nume propriu, ca inadmisibile, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, iar prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 16.12.2006 în cazul și alții contra României s-a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției, ce reglementează dreptul la un proces echitabil, s-a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 322 pct. 9. proc. civ.
S-a apreciat, astfel, că efectele hotărârii supuse revizuirii vor continua să se producă în absența unei soluții de admitere a cererii în revizuire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, intimatul, care a criticat soluția pe următoarele aspecte:
- prin sentința civilă a cărei revizuire s-a solicitat, acțiunea reclamanților a fost respinsă atât pentru faptul că nu era îndeplinită regula unanimității, în cadrul acțiunii în revendicare formulate de către coindivizari, cât și pentru faptul că reclamanții au deschisă calea unei acțiuni speciale, iar nu a celei pe dreptul comun.
S-a reținut, astfel, că imobilul revendicat a fost trecut în proprietatea statului printr-un act de expropriere, situație în care aveau posibilitatea să solicite retrocedarea acestuia în baza Legii nr. 33/1994; neprocedând astfel, acțiunea a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.
Deci, chiar dacă ar fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 9 cod proc. civilă în raport de hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cererea de revizuire nu putea fi primită, întrucât nu este posibilă înlăturarea motivării respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar acest aspect nu a făcut obiect de dezbatere al Curții, motiv pentru care el se bucură de autoritate de lucru judecat.
- în speță nu sunt incidente prevederile art. 322 pct. 9 cod proc. civilă,
pentru a se dispune revizuirea hotărârii, întrucât nu este suficient să se constate o încălcare a drepturilor fundamentale, ci trebuie ca gravele consecințe ale acesteia să nu poată fi remediate decât prin revizuire; or, în cauză, remedierea eventualelor consecințe produse prin sentința civilă nr. 719/2000 a Tribunalului Constanța poate fi realizată prin formularea unei acțiuni de ieșire din indiviziune a coindivizarilor, precum și prin inițierea unei acțiuni speciale de retrocedare a bunurilor expropriate, în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 33/1994.
La termenul din 23.06.2009, intimatul a formulat cerere de aderare la apel, solicitând, în principal, în temeiul art. 297 cod proc. civilă, admiterea apelului și desființarea sentinței apelate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca inadmisibilă a cereri de revizuire.
S-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinit condițiile de revizuire impuse prin art. 322 pct. 9 cod proc. civilă, întrucât deși în fața Curții europene reclamanții au insistat să se constate neconstituționalitatea Decretului nr. 102/1950 pentru bunurile expropriate, Curtea a amintit că nu poate examina o cerere decât în măsura în care se raportează la evenimentele produse după intrarea în vigoare a Convenției în privința părții contractante. Or, în speță, terenurile au fost expropriate în anul 1950, anterior datei de 20 iunie 1994, prin urmare Curtea nu este competentă să examineze împrejurările exproprierii terenurilor în litigiu (ratione temporis) și în consecință, curtea a decis că reclamanții nu se pot plânge de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul că reclamanții nu au un bun actual, potrivit textului menționat.
Soluționând cererea revizuienților, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra apărării vizând inaplicabilitatea art. 322 pct. 9 cod proc. civilă, referitoare la admisibilitatea cererii, și ulterior asupra întrunirii cumulative a condițiilor impuse de același text, ceea ce înseamnă că nu a judecat și nu s-a pronunțat asupra aspectelor cu care a fost sesizată.
Sentința civilă nr. 719/30.10.2000a Tribunalului Constanța nu este supusă revizuirii, întrucât instanța nu a soluționat fondul raportului litigios, iar în atare situație nu a avut loc o judecată de fond.
S-a susținut că reclamanții revizuienți au posibilitatea să introducă a nouă acțiune de drept civil, la instanța competentă.
În cauză s-a făcut dovada achitării sumelor stabilite cu titlu de daune materiale de către Curtea Europeană în cauza vs. România.
Apelul principal, cât și cel incident formulat în temeiul art. 293 cod proc. civilă sunt, în raport de considerentele arătate - nefondate.
Astfel, este incontestabil faptul că în ce privește soluționarea litigiului ce a făcut obiectul dosarului 5554/1999 a Tribunalului Constanța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în contextul dat de art. 6 paragraful 1 din CEDO, în măsura în care hotărârea a reținut că, în acțiunea în revendicare a unui bun indiviz ( care are ca scop recunoașterea dreptului de proprietate și readucerea acestuia în patrimoniul fostului proprietar ), coproprietarul are doar un drept limitat - respectiv o cotă-parte nedeterminată, astfel că acesta nu poate revendica singur bunul.
Sub acest aspect s-a pronunțat Curtea europeană în sensul că, verificând dacă regula unanimității este clară, accesibilă și previzibilă prin prisma jurisprudenței Curții, a constatat în final că prin impunerea ei în cadrul acțiunii în revendicare, reclamanților le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât le-a fost impusă o sarcină excesivă și disproporționată, care a rupt justul echilibru dintre preocuparea legitimă de a proteja drepturile tuturor moștenitorilor foștilor proprietari, pe de o parte, și dreptul reclamanților de a avea acces la o instanță pentru a-și revendica cotele-părți din bunul indiviz, pe de altă parte.
S-a conchis în sensul că această impunere i-a privat pe reclamanți de orice posibilitate clară și concretă de a obține examinarea de către instanțe a cererilor lor de restituire a terenurilor în litigiu, aducându-se astfel atingere substanței înseși a dreptului lor de acces la o instanță.
Prin urmare, criticile de nelegalitate referitoare la inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 322 pct. 9 cod proc. civilă sunt nefondate, întrucât Curtea europeană nu este o instanță superioară instanțelor naționale care evocă fondul și îl analizează prin prisma probelor și susținerilor părților, ci un organism jurisdicțional care cântărește soluția în lumina principiilor ce decurg din prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, stabilind în esență dacă au existat încălcări ale normelor acesteia, precum și ale jurisprudenței proprii.
Or, a aprecia că prevederile art. 322 pct. 9 cod proc. civilă devin aplicabile doar în măsura în care sunt întrunite condițiile impuse de legislația internă pentru care s-a deschis calea extraordinară de atac ( anume, rămânerea definitivă a hotărârii, pe fond ) și a nega incidența textului pentru hotărârile în care instanțele naționale nu s-au pronunțat asupra fondului, dar față de care s-a statuat clar asupra încălcării dreptului la un proces echitabil - reprezintă o interpretare eronată a voinței legiuitorului și o denaturare a sensului obiectiv pentru care a fost introdus în legislația internă textul, prin OU. nr. 58/2003.
Trimiterea reclamanților - cărora li s-a recunoscut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului încălcarea dreptului reglementat prin art. 6 paragraful 1 din CEDO - spre promovarea unei acțiuni distincte, fondate pe un alt temei ( cum s-a susținut în criticile formulate ), constituie în egală măsură o nesocotire a scopului pentru care a fost introdus textul art. 322 pct. 9 cod proc.civilă și care vizează, în esență, reformarea hotărârii ce contravine CEDO, cu continuarea judecății în același cadru procesual.
Nu se poate admite faptul că reclamanții din cazul vs. României urmează să promoveze o nouă acțiune în revendicare ori de ieșire din indiviziune, în cadrul căreia să fie supuși normelor procesuale interne referitoare la timbraj, la stabilirea cadrului procesual și eventual la excepțiile de ordine publică determinate de noua reglementare existentă în legislația care vizează imobilele preluate abuziv de stat, câtă vreme soluția Curții europene are directă aplicabilitate în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 5554/1999 al Tribunalului Constanța.
Nu va avea, sub acest aspect, relevanță faptul că în decizia Curții nu se face referire la însuși fondul dreptului subiectiv invocat prin acțiune, pe criteriul aplicării în timp a legii și a imposibilității pronunțării unei hotărâri care să statueze, mai înainte de aof ace instanțele naționale, asupra existenței unui bun în sensul dat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
În fine, va fi înlăturată și critica potrivit cu care instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii de revizuire, având în vedere că prin admiterea cererii, pe fond, a fost înlăturată implicit de către instanța de fond și această apărare.
În raport de toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a dat o corectă dezlegare situației invocate, nefiind incidente dispozițiile art. 297 cod proc. civilă, și nici cele ale art. 296 cod proc. civilă privitoare la schimbarea soluției, apelul principal și apelul incident vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul pârât,domiciliat în C, str.-.- nr.2.-..18 în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, - toți cu domiciliul în B, sector 2,-..2;, -toți cu domiciliul în C,str.- cel nr.146.-.2...67; intimații pârâți CONSILIUL LOCAL CONSTANTA- C,- și - C, B-dul - nr.10 împotriva sentinței civile nr.313/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 01.06.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Jud.fond:
Tehnored.dec.jud./07.07.2009
Tehnored.disp.gref./07.07.2009
24 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
