Speta drept civil. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 162/
Ședința publică din 27 aprilie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii și, ambii cu domiciliul în C,-, -.A,.16 și ACORD C, cu sediul în C,-, -B,.A,.3,.7, împotriva deciziei civile nr. 41/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în,-, județul
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru contestatori, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 dosar, iar pentru intimat, răspunde avocat G, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că a fost redactată decizia civilă nr. 41/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul nr-. Întâmpinarea intimatului (fila 20) a fost restituită la dosar pentru neridicare de la poștă.
Apărătorul contestatorilor depune la dosar un set de înscrisuri (filele 22-32), printre care completări la motivele contestației în anulare, în două exemplare, prin care solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită contestația în anulare, să se constate că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori, întrucât în cauză instanța s-a pronunțat și asupra valabilității contractului de comision fără a avea capăt de cerere introductiv în acest sens.
Înmânează un exemplar și apărătorului intimatului.
Prin completările motivelor contestației în anulare, se mai arată că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în analizarea obiectului cererii introductive, în analizarea raporturilor contractuale supuse judecății și, pe cale de consecință, este lovită de nulitate absolută, întrucât s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut - valabilitatea contractelor de comision.
Apărătorul intimatului consideră că acesta reprezintă un nou motiv invocat și, ca atare, nu este formulat în termenul legal de 15 zile, în raport de dispozițiile art. 306 alin.1 Cod procedură civilă. Nu se poate deroga de la procedura specială a recursului.
Apărătorul contestatorilor arată că la data de 24 martie 2009 a fost redactată hotărârea împotriva căreia a formulat contestație în anulare și a luat cunoștință de aceasta la data de 16 aprilie 2009, intrând în posesia unui exemplar legalizat - după cum rezultă și din exemplarul depus astăzi la dosar (filele 28-32).
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul contestatorilor arată că nu s-a început executarea silită, aspect pe care îl confirmă și apărătorul intimatului.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 319 alin.2 Cod procedură civilă, cât și împrejurarea că, contestația împotriva deciziei civile nr. 41/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul nr-, este o contestație formulată împotriva unei hotărâri cu caracter executoriu și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, apreciază completările depuse astăzi la dosar de apărătorul contestatorilor, ca fiind în termen, cu un motiv nou în contestația în anulare.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul contestatorilor solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației în anulare, așa cum a fost formulată și motivată, cu completările la motivele contestației în anulare.
Consideră că instanța nu a apreciat corect raportul juridic litigios. Se referă la antecontractul de vânzare-cumpărare.
Arată că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, comisionul a fost încasat în baza contractului de comision; s-a făcut o gravă confuzie cu privire la cele două contracte.
Face un scurt istoric al speței.
Solicită admiterea contestației în anulare, să se constate că hotărârea instanței de recurs a fost dată cu încălcarea normelor imperative referitoare la competența materială în soluționarea cauzei și, casând în întregime hotărârea pronunțată la data de 26 ianuarie 2009 în dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, precum și cea pronunțată în apel, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare secției comerciale care este competentă în soluționarea cererii de recurs.
Invocă dispozițiile art.4, rap. la art. 56 din Codul Comercial și art.2 Cod procedură civilă și arată că, potrivit acestor texte legale, contractul de comision, precum și restituirea comisionului încasat la încheierea antecontractului erau de competența materială a secției comerciale și nu a secției civile a Curții de Apel Constanța.
Având în vedere că în recurs soluția a fost pronunțată de secția civilă și nu de către secția comercială, solicită să se constate nulitatea absolută a hotărârii, raportat la incidența art.15 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât s-au încălcat dispozițiile de ordine publică referitoare la competența materială; se impune casarea hotărârii supuse contestației în anulare, cu consecința trimiterii spre rejudecare a recursului la instanța de recurs competentă material, respectiv secția comercială a Curții de Apel Constanța.
Invocă dispozițiile art. 317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul contestatorilor arată că nu a mai invocat până la acest moment excepția necompetenței materiale. Arată că va depune la dosar concluzii scrise în termenul de pronunțare dacă instanța apreciază în acest sens.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită instanței să observe că, la instanța de fond, a fost un complet specializat comercial, respectiv completul nr. 18. Contestatorii de astăzi aveau la îndemână căile ordinare de atac - apel și recurs, dacă doreau. Se referă la art. 317(1) Cod procedură civilă, cât și la dispozițiile art. 159 Cod procedură civilă.
Consideră că motivele invocate, în raport și de art. 318 partea finală Cod procedură civilă, nu pot preocupa astăzi instanța.
Solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și nefondată, cu consecința menținerii soluției instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată
Apărătorul contestatorilor, în replică, arată că la instanța de fond au câștigat și, deci, nu aveau interes în formularea unei căi de atac privind competența.
Revine cu solicitarea de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Instanța urmează să aprecieze dacă se impune sau nu amânarea pronunțării pentru acest motiv.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr- contestatorii, și Acord Imobiliar au solicitat, în contradictoriu cu intimații anularea deciziei civile nr. 41/C din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, cu consecința rejudecării recursului formulat de împotriva deciziei civile nr. 449 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii arată că instanța de recurs a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor legale imperative privitoare la competența materială a Secției Comerciale a Curții de Apel Constanța.
Potrivit dispozițiilor art.4 raportat la art.56 Cod comercial și art.2 Cod procedură civilă, verificarea legalității contractului de comision precum și cererea de restituire a comisionului încasat la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare aveau natură comercială și intrau în competența materială a Secției Comerciale a Curții de Apel Constanța, iar nu a Secției Civile a Curții de Apel Constanța, cum greșit s-a reținut în cauză.
Se mai reține de către contestatori că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei erori, întrucât în cauză instanța s-a pronunțat și asupra valabilității contractului de comision, fără să fi fost investită cu un astfel de capăt de cerere.
Instanța nu a observat că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit numai constatarea nulității absolute a precontractului de vânzare-cumpărare nu și a contractului de comision nr.1 și 4 încheiate între părțile precontractante și Acord Imobiliar
În aceste condiții, se reține că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în analizarea obiectului cererii introductive în analizarea raporturilor contractuale supuse judecății și, pe cale de consecință, este lovită de nulitate absolută, întrucât s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, recte valabilitatea contractului de comision.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 317 alin.(1) pct.2 Cod procedură civilă și ale art.318 alin.(1) Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 alin.(1) partea finală, Cod procedură civilă, în sensul că excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța nu a fost valorificată în calea de atac a recursului, deși niciuna din părți nu a fost împiedicată, iar pe de altă parte nu poate fi valorificată excepția de necompetență materială în raport cu două secții ale aceleiași instanțe.
Analizând legalitatea hotărârii contestate, în raport cu dispozițiile art. 317 pct.2 Cod procedură civilă și art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, se constată că această contestație în anulare nu este fondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 317 pct.2 Cod procedură civilă, hotărârea irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor cu caracter imperativ privitoare la competență, iar motivul pe care se sprijină contestația - respectiv încălcarea competențelor generale, materiale sau teritorială exclusivă a instanței - să nu fi putut fi invocat în căile de atac apel și recurs.
Prin urmare, partea nu are drept de opțiune între recurs și contestație în anulare. Legiuitorul a dat prioritate recursului, partea fiind obligată să valorifice eventualele motive de contestație prin intermediul recursului, necompetența materială a instanței judecătorești constituind în același timp și motiv de casare.
Contestația în anulare devine admisibilă în situația în care excepția necompetenței materiale a fost invocată prin cererea de recurs, dar instanța respins-o pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără a fi judecat în fond.
Niciuna dintre aceste excepții nu este incidentă în cauză.
În speță, se reține că, deși împotriva sentinței civile nr. 16630 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost exercitată atât calea de atac a apelului, cât și cea a recursului, niciuna din părți nu a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța în soluționarea cauzei dedusă judecății de reclamanți.
De altfel, se reține că, în raport de obiectul acțiunii promovate de reclamanți, Judecătoria Constanța era instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, hotărârea fiind supusă apelului la Tribunalul Constanța și recursului la Curtea de Apel Constanța.
Reclamanții au investit Judecătoria Constanța cu o acțiune în anularea unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între persoane fizice la data de 09 martie 2007, acțiune civilă patrimonială, competența materială aparținând Judecătoriei Constanța, în raport cu valoarea litigiului dedus judecății.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.39 din 09 iunie 2008, pronunțată într-un recurs în interesul legii, a statuat că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației.
Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat și obligarea Acord Imobiliar - societatea care a intermediat operațiunea de vânzare a imobilului în litigiu, să îi restituie comisionul încasat de 400 Euro, capăt de cerere accesoriu ce intra în competența de soluționare a aceleiași instanțe, conform art. 17 Cod procedură civilă.
Hotărârea pronunțată de Judecătoria Constanțaa făcut obiectul controlului instanței ierarhic superioare - Tribunalul Constanța - Secția Civilă -, apelul declarat de fiind respins ca nefondat.
Recursul declarat de reclamantul împotriva hotărârii Tribunalului Constanța, Secția Civilă a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța - Secția Civilă, conform dispozițiilor art.3 pct.3 Cod procedură civilă.
De altfel, art. 317 alin.(1) pct.2 Cod procedură civilă, vizează încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în speță fiind vizată competența materială a Curții de Apel Constanța. Competența materială ( ratione materiae) presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, iar nu în raport de secțiile aceleiași instanțe de judecată.
Prin urmare, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin.(1) pct.2 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă, Curtea de Apel Constanța soluționând recursul a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale relativ la competența sa materială, conform art.3 pct.3 teza I Cod procedură civilă.
Se reține a fi nefondată și critica întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Hotărârea dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale. Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că recursul a fost depus în termen, sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor. Legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s- stabilit eronat situația de fapt.
În speță, nu se invocă însă o greșeală în sensul art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, ci contestatorii susțin că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli în analizarea obiectului cererii introductive, în analizarea raporturilor contractuale supuse judecății, fiind vizată practic o greșeală de judecată, ce nu poate fi valorificată în această cale extraordinară de atac.
De asemenea, se reține că pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut nu constituie un motiv de contestație în anulare, ci o cauză de revizuire a hotărârilor judecătorești, conform art. 322 pct.2 teza I Cod procedură civilă.
Din analiza cererii de chemare în judecată promovată de reclamantul rezultă însă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Acord Imobiliar să îi restituie comisionul în valoare de 400 Euro. Acest capăt de cerere a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii atât în fața instanței de fond cât și în căile de atac - apel și recurs, iar în cererea de recurs recurentul a solicitat expres ca în urma admiterii recursului, să se modifice în tot hotărârea primei instanțe în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 317 Cod procedură civilă alin.(1) pct.2 și art. 318 alin.(1) teza I Cod procedură civilă, se va respinge contestația în anulare promovată de contestatorii, și Acord Imobiliar
Constatându-se că intimatul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, nefiind depusă la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va respinge cererea acestuia de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și, ambii cu domiciliul în C,-, -.A,.16 și ACORD C, cu sediul în C,-, -B,.A,.3,.7, împotriva deciziei civile nr. 41/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în,-, județul
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond a
Red.dec.jud.apel ()
Red.dec.jud.recurs
Red.dec.jud.în anulare: /07.05.2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./15.06.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Mariana Bădulescu
