Speta drept civil. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 173
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuienta Universitatea T împotriva deciziei civile nr. 959 din 23.11.2007 dată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea revizuientei și avocat în reprezentarea intimate.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta revizuientei depune la dosar note scrise și extras din Legea nr. 53/24.01.2003.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nedovedită, conform notelor scrise depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă conform întâmpinării depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- pârâta Universitatea Tas olicitat în temeiul art. 320 alin. 1 pct. 1,2 Cod procedură civilă schimbarea în tot a deciziei civile nr. 959 din 23.11.2007 pronunțată de Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
S-a susținut că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că au fost întrunite cerințele art. 269 din Codul muncii pentru a se putea acorda daune materiale, însă cu toate acestea s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la toate instanțele în cuantum de 1000 lei.
Mai mult, cu toate că petitele principale au fost respinse, instanța de recurs a admis un petit subsidiar și a acordat daune morale datorate numai în cazul răspunderii civile delictuale.
În fine, cu nesocotirea cerințelor art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata unor daune morale neprobate în speță, nesocotindu-se faptul că obiectul acțiunii principale a fost obligarea Universității la plata daunelor materiale.
Prin întâmpinare reclamanta a pus concluzii de respingere a cererii de revizuire, apreciind că motivele invocate de revizuientă nu sunt incidente în cauză.
Astfel, prin cererea de revizuire s-a procedat la o delimitare și clasificare artificială a petitelor acțiunii introductive, în "principale" și "subsidiare", întrucât obiectul cererii introductive a fost acela de a se constata că angajatorul a nesocotit obligația legală de a asigura securitatea și sănătatea în muncă, creând astfel angajatului un prejudiciu material și moral prin expunerea profesională la radiații, situație în care daunele materiale și morale au fost pretinse în egală măsură, cu titlu de despăgubiri.
În privința cerințelor prev. de art. 322 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă s-a susținut că acestea nu sunt întrunite în speță, legiuitorul având în vedere numai situația în care dispozitivul unei hotărâri nu poate fi pus în executare deoarece, în cazul în care s-ar executa una din dispoziții, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte.
În legătură cu petitul întemeiat pe prev. art. 322 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a arătat că instanța de recurs a acordat parțial daunele morale pretinse prin acțiune, astfel că a dispus și obligarea pârâtei la plata parțială a cheltuielilor de judecată, dând astfel o justă interpretare disp. art. 129 alin. 6 și art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru studiu a fost atașat dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia supusă revizuirii.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că instanța de recurs, judecând în fond pricina, a admis în parte acțiunea introductivă și a dispus obligarea pârâtei Universitatea T la plata unor daune morale în cuantum de 5000 lei, pentru acoperirea unui prejudiciu creat angajatei sale, reclamanta.
S-a reținut că aceasta din urmă a prestat activitate în cadrul bibliotecii Universității T iar până în luna aprilie 2005 și-a exercitat atribuțiile de serviciu în incinta sălii nr. 1 de la etajul 1 al imobilului.
În luna aprilie 2003, angajatorul a dispus ca în sala nr. 1 Bibliotecii să fie instalată o poartă dotată de sistem de detecție antifurt, fără a se preocupa de securitatea și sănătatea angajatului care a fost astfel expus la emisii electromagnetice, sistemul fiind instalat la o distanță mai mică de 1m de locul său de muncă.
Numai în luna aprilie 2005, atunci când a survenit o defecțiune tehnică la sistemul de detecție angajata realizat că radiațiile electromagnetice la care a fost expusă i-ar fi putut afecta starea de sănătate.
] În consecință, a solicitat efectuarea unor măsurători pentru a se putea verifica sistemul de detecție electromagnetică " 2020", prin radiațiile pe care le emite poate genera boli profesionale iar în urma determinărilor de câmp electromagnetic de joasă frecvență - buletinul de analiză de la fila 14 din dosarul nr. 12294/2005 Tribunalul Timiș - Institutul de Sănătate Publică "Prof. Dr. " C-N a concluzionat că "expunerea profesională continuă pe durata unei zile de lucru trebuie limitată la densități rms ale densității de flux magnetic de maxim 68 uT", ori reclamanta a fost expusă la o densitate de flux magnetic măsurat de 78 uT.
De necontestat că expertizele medicale efectuate în cauză au stabilit inexistența unui raport de cauzalitate între expunerea angajatei la un flux electromagnetic ce depășește limitele permise și afecțiunile care aceasta a pretins că le prezintă, însă acest fapt a fost de natură să-i insufle temeri serioase cu privire la gradul în care starea sa de sănătate a fost afectată.
De altfel, actele medicale aflate la dosar au relevat diverse diagnostice, printre ele regăsindu-se și acela de stare psihică influențată cu angoasă și tendințe de depresie.
Existența acestui diagnostic a ridicat problema îndrituirii reclamantei la daunele morale pretinse prin acțiunea introductivă, întrucât prejudiciul de agrement - variante distincte a daunelor morale - rezultă tocmai din atingerea adusă satisfacțiilor și plăcerilor vieții, constând în privarea de posibilități de îmbogățire spirituală, destindere și divertisment.
Izvorul despăgubirilor se află în contractul individual de muncă, iar cauza o reprezintă nesocotirea de către angajator a prevederilor art. 39 alin. 1 lit. f din Codul muncii care consacră dreptul salariatului la securitate și sănătate în muncă.
Întrucât constituie un prejudiciu reparabil, prejudiciul de agrement decurge tocmai din atingerea adusă integrității fizice și psihice a ființei umane, manifestându-se atât prin dureri fizice consecutive vătămărilor, cât și prin suferințe psihice ce reprezintă rezultatul perceperii de către persona vătămată a unor situații de restrângere în privința unor agremente ale vieții.
Această privare pe care o încearcă victima trebuie să îmbrace forma unei restricționării a plăcerilor pe care o persoană le poate încerca în carul unei vieți normale, întrucât privarea de plăcerile unei vieți normale este distinctă de prejudiciul obiectiv rezultat din incapacitatea constatată,
Astfel, privarea de plăceri determinate se distinge de prejudiciul fiziologic, acesta din urmă generând atât efecte ce vizează capacitatea de muncă a victimei (cuantificabile în bani), cât și efecte ce vizează condițiile de existență ale victimei, cum ar fi privarea de posibilitatea îmbogățiri spirituale, de posibilitatea de a se bucura de bucuriile oferite de viața conjugală
În speță au fost administrate dovezi din care a rezultat cu certitudine expunerea angajatei la un câmp electromagnetic de joasă frecvență, cu radiații peste limita admisă, fapt ce a fost de natură să creeze salariatei o temere justificată, obiectivă, cu privire la evoluția stări sale de sănătate.
Tocmai acest disconfort psihic major a fost de natură să o priveze pe reclamantă de bucuriile pe care i le poate oferi un modus vivendi normal, motiv pentru care s-a considerat ca întemeiat petitul având ca obiect obligarea angajatorului la repararea prejudiciului de agrement încercat de angajat.
Reglementată de prevederile art. 322-328 Cod procedură civilă, revizuirea reprezintă calea de atac ce are ca obiect cererea adresată, de regulă, instanței care a pronunțat hotărârea atacată cu scopul de aor etracta, în considerarea unor erori involuntare săvârșite la pronunțarea acesteia.
Motivele pentru care revizuirea unei hotărâri poate fi solicitată au fost expres și limitativ prev. de art. 322 Cod procedură civilă.
În speță revizuienta a înțeles să se prevaleze de disp. art. 322 alin.1 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Din formularea motivului reglementat de art. 322 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă rezultă că legiuitorul a dorit să înlăture, pe calea revizuirii elementele contradictorii din dispozitivul hotărârii, pentru a face astfel posibilă punerea lui în executare silită, în literatură exemplificându-se imposibilitatea admiterii concomitente a acțiunii în revendicare imobiliară și a cererii reconvenționale prin care s-a solicitat să se constate dobândirea proprietății bunului prin prescripție achizitivă.
Rezultă deci că acest motiv de revizuire vizează dispoziții potrivnice,nu ambigue sau insuficiente, existente în dispozitiv sau situația când există contrarietate între "considerentele" și "dispozitivul" hotărârii.
În cauză revizuienta a invocat prevederile legale menționate anterior, susținând că instanța de recurs a respins petitul principal al acțiunii introductive - obligarea angajatorului la plata daunelor materiale - și a admis un petit subsidiar ce nu a avut o existență de sine stătătoare (a cărui acordare era condiționată numai de încuviințarea petitului principal), respectiv obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ceea ce nu se încadrează în motivul prev. de art. 322 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Motivul de revizuire reglementat de prev. art. 322 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii deduse judecății - în baza principiului disponibilității - și ceea ce instanța a hotărât, între ceea ce s-a cerut și ceea ce s-a pronunțat, deși nu s-a cerut (extra petita ); nu s-a pronunțat, deși s-a cerut (minus petita); s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita), apreciindu-se că instanța nu s-a pronunțat omnia petita.
Din cuprinsul cererii introductive și din examinarea dispozitivului hotărârii supuse revizuirii rezultă că susținerile formulate nu întrunesc cerințele expres și limitativ prevăzute de textul legal analizat, întrucât în cauză au fost respectate cerințele art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, daunele morale fiind pretinse de reclamantă, iar instanța s- pronunțat asupra tuturor petitelor acțiunii.
Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de revizuire, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta Universitatea T împotriva deciziei civile nr. 959 din 23.11.2007 dată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
,13 februarie 2008, în ședința publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /05.06. 2008
Tehnored.: / 2 ex./05.06. 2008
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Ioan
