Speta drept civil. Decizia 1768/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1768
Ședința publică din data de 19 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul B și de pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, prin reprezentant legal Direcția Legislație și Asistență Juridică, cu sediul în B,--5, sector 5, INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - 0251 B, cu sediul în B,--11, sector 1, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.278 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,--4, sector 6.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 19 septembrie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i elibereze o adeverință din care să rezulte salariul pe care acesta l-a primit în calitate de ofițer activ în perioada mai 1951 -30 iunie 1956, cu daune cominatorii în cuantum de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data introducerii acțiunii și până la eliberarea actului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 8 mai 1951 absolvit Școala Militară de Ofițeri activi D, fiind trimis apoi la diverse unități ale aceluiași minister, inclusiv în orașul F și Punctul de Control de trecere frontieră Socola, în perioada 1951 -30 iunie 1956, după care a fost trecut în rezervă.
De asemenea, a mai arătat că pentru recalcularea pensiei legale ce i se cuvine era necesar un act din care să rezulte salariul obținut în acea perioadă, document care se află în evidențele A și pe care l-a solicitat în mod repetat,
făcând numeroase demersuri, act care însă nu i-a fost eliberat deși s-a adresat atât Ministerului d e Interne cât și altor unități arondate.
În urma probatoriului administrat, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 10/08.01.2007, prin care a admis excepția invocată de MAI și a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticând soluția, reclamantul a motivat că este greșită deoarece MAI are calitate procesuală pasivă cu care recurentul și-a desfășurat activitatea în mod direct și nemijlocit, iar arhiva din care se pot comunica relațiile solicitate de aceasta, se află la acest minister și nu la Ministerul Apărării Naționale, cum s-a pretins de către pârât, cu atât mai mult cu cât nu există nici un protocol de predare-primire a documentelor respective între cele două ministere.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.260/27.03.2007 a admis recursul, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, pentru a se pronunța pe fond.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut ca reclamantul în perioada 1951 -1956 și-a desfășurat activitatea la Centrul de Instruire F și apoi la 319 I, după 1990, unitățile din zonă fiind reorganizate și trecute la Poliția de Frontieră Română prin preluarea structurilor și efectivelor, or acestea fac parte din structura MAI.deci, nu se poate susține ca arhiva din care s-ar putea obține relațiile solicitate de reclamant prin acțiune, s-ar afla în evidențele Ministerului Apărării cum a susținut pârâtul.
În consecință, s-a constatat că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor are legitimare procesuală pasivă, astfel că se impune casarea sentinței pentru ca instanța să se pronunțate pe fondul cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 818/3.09.2007, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta MAI să elibereze reclamantului adeverința din care să rezulte drepturile salariale pe care le-a încasat în calitate de ofițer activ în unitățile de instruire și grănicerești în perioada mai 1951 -30 iunie 1956 (salariu, primă de frontieră, indemnizații pentru trecerea în rezervă, suma de 150 lei/lună ce a primit-o, ca și c/val. hrană pe toată perioada), a obligat pârâta la suma de 20 lei/zi de întârziere ce reprezintă daune cominatorii de la pronunțarea sentinței și până la data eliberării documentului solicitat, a respins cererea de daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut faptul că reclamantul a făcut dovada că a fost angajat ofițer activ în structurile MAI în perioada 01.09.1949 -03.06.1956 când a fost trecut în rezervă, conform mențiunilor din carnetul de muncă la nr. curent 8 -9 (fila 22 -24 dosar 459/2006).
În carnetul de muncă nu sunt menționate și salariile tarifare, drept pentru care la calcularea pensiei s-a avut în vedere salariul minim pentru acea perioadă -așa cum rezultă din buletinul de calcul (filele 34 -35 dosar 4809/2006, fapt ce a creat un prejudiciu reclamantului prin neluarea în calcul a salariului real încasat.
Întrucât pârâtul Ministerul Administrației și Internelor are calitate procesuală pasivă, având în subordine unitățile la care a funcționat reclamantul și ca
atare gestionează și arhiva cu documentele respective, reclamantul este îndreptățit conform art.40 lit.h din Codul muncii să i se elibereze toate documentele care îi atestă această calitate cu salariul primit.
În acest sens, a fost admisă acțiunea, și a fost obligată pârâtul să elibereze reclamantului adeverința din care să rezulte drepturile salariale pe care le-a încasat în calitate de ofițer activ în unitățile de instruire și grănicerești în perioada mai 1951-30 iunie 1956 (salariu, prima de frontieră, indemnizația pentru trecerea în rezervă suma de 150 lei/lună ce ar fi primit-o ca și c/val, hrană pe toată perioada.
Totodată, s-a admis și capătul de cerere privind daunele cominatorii, ca mijloc de constrângere indirectă a pârâtului pentru a-l determina să-și îndeplinească obligația de "a face", în consecință a obligat pârâtul la 20 lei/pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței (având în vedere că este executorie de drept) și până la data eliberării efective, a documentului solicitat.
De asemenea, s-a respins capătul de cerere privind daunele morale, instanța având în vedere că prin admiterea acțiunii reprezintă prin ea însăși o satisfacție îndestulătoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente: acesta a precizat că nu are calitate procesuală în cauză deoarece reclamantul și-a desfășurat activitatea în unități care aparțin în prezent de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și de Inspectoratul General al - Române.
Astfel, recurentul a învederat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Centrului de Instrucție din F, care a fost inițial o unitate a Comandamentului de Securitate și, în perioada 1989 -1990 făcut parte din structura organizatorică a Ministerului Apărării (mari unități de infanterie), potrivit HG nr. 0749/5.07.1990, ulterior transformându-se în trupe de pază și ordine, integrate în structura organizatorică a - Române, în baza Legii nr. 550/2004.
Cu privire la perioada în care reclamantul a activat în cadrul unității de grăniceri, s-a precizat că potrivit dispozițiilor art. 3 din OUG nr. 80/1999 pentru modificarea și completarea Legii nr. 56/1992, aceste unități au fost preluate de poliția de Frontieră Română, organizată și dotată cu personalitate juridică conform OUG nr. 104/2001.
S-a mai precizat că nu este angajatorul intimatului -reclamant și în arhiva ministerului nu sunt deținute ștatele de plată ale unităților din subordine sau dosarele de personal ale angajaților acestora.
Prin decizia nr. 1068/9.11.2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea la Centrul de Instrucție nr. 6, care a fost inițial o unitate a comandamentului trupelor de securitate, iar, ulterior, pentru perioada 1989 -1990, făcut parte din structura organizatorică a Ministerului Apărării, care potrivit HG 0749 din 05.07.1990 a trecut din structura organizatorică a jandarmeriei Române în rândul trupelor de pază și ordine.
De asemenea, reclamantul a activat în cadrul ui nr. 319 I, Punctul de Control Trecere Frontieră Socola, care, potrivit art. 3 din
OUG 30/1999 și OUG nr. 104/2001 a fost subordonat Poliției de Frontieră Române, având personalitate juridică.
Ca atare, Curtea a considerat că aceste două persoane juridice trebuie să figureze în cauză și să fie ținute obligate, alături de.Prin aceasta, Curtea a considerat că pârâta din prezenta cauză are calitate procesuală pasivă, întrucât atât Jandarmeria Română cât și Poliția de Frontieră se află în subordinea, însă, deoarece au personalitate juridică, Jandarmeria Română și Poliția de Frontieră vor fi introduse în cauză alături de minister, pentru o mai bună administrare a justiției.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău.
În respectarea considerentelor deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzăua dispus introducerea în cauză a pârâților Inspectoratul General al - Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu mențiunea să depună întâmpinare.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus la dosar în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Apărării din următoarele considerente: pentru perioada 1955-1956, reclamantul a primit informațiile solicitate (adresa din data de 25.04.2007). În ceea ce privește perioada 1949 -1955, reclamantul a fost informat că pentru obținerea înscrisurilor solicitate se poate adresa UM 02405 Pitești unde sunt arhivate documentele, unitate aflată în subordinea Ministerului Apărării (Adresa nr. - din 1.06.2007), unitatea pârâtă a depus diligențele necesare (adresa nr. 45346/26.11.2007) respectiv a solicitat UM 02405 Pitești înscrisurile cerute de reclamant fără a primi răspuns.
Pârâtul Inspectoratul General al - a depus, de asemeni, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate din următoarele considerente: în urma, verificărilor făcute în arhiva proprie nu au fost identificate documente care să ateste plata drepturilor salariale către reclamant, comunicând acest lucru conform adeverințelor 122.164/19.05.2005 și -/4.11.2005.
În conformitate cu prevederile art. 162 al.1 din Legea 19/2000:"pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz salariul minim pe economie, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuția de asigurări sociale sau salariul inclusiv celelalte drepturi înregistrate în carnetul de muncă.
Art. 15 al.2 din Anexa la.nr.HG 1550/2004: "în lipsa prezentării unor astfel de dovezi (valoarea soldei de grad, solda de funcție, alte sporuri și indemnizații), la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariile minime pe țară, brute sau nete, după caz", iar art. 5 din OG33/2002 "certificatele și adeverințele eliberate vor conține în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicităși menționarea documentului din care rezultă acestea". Deci reconstituirea drepturilor bănești nu poate fi efectuată în lipsa documentelor care au stat la baza calculării acestora, sens în care reclamantului i s-au aplicat prevederile art. 15 al.2 din anexa la HG 1550/2004.
În ceea ce privește daunele morale și cominatorii pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit.
Conform jurisdicției prejudiciul moral constă în lezarea onoarei și reputației unei persoane sau alte suferințe de ordin josnic. Pentru a fi admisă o asemenea cerere însă e necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate și pe cale de consecință să poată proceda la o evaluare a despăgubirilor.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare, prin care a invocat în primul rând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a acestuia, având în vedere că prin adresa nr. 2005 din 4.07.2006, Arhivele Militare ale Ministerului Apărării, a comunicat faptul că nu deține fondul arhivistic creat de Centrul de Instrucție nr. 6 și regimentul 319 I, deoarece ele funcționează în cadrul MIRA. din adresa de mai sus rezultă că UM 02405 Pitești nu deține fondul arhivistic al celor două unități.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, din următoarele considerente: prin acțiunea și cererea completatoare reclamantul a solicitat obligarea MIRA și a celor două inspectorate, jandarmerie și grăniceri, la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă drepturile salariale pentru perioada 8.05.1951 -30.06.1956 perioadă în care a activat ca ofițer la Centrul de Instrucție nr. 6, respectiv nr. 319 I, precum și daune morale de 20.000 lei RON.
Conform adresei 2005 din 4.07.2006 UM 02405 Pitești nu deține fondul arhivistic avut de cele două unități deoarece funcționează în cadrul MIRA. potrivit prevederilor art.15 din HG 1550/2004, "în situațiile prin care la stabilirea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat au fost valorificate și perioade de vechime în serviciu realizate în sistemul pensiilor militare la determinarea punctajului mediu anual aferent acestei perioade se utilizează solda de grad, de funcție, precum și alte sporuri și indemnizații pentru care se achită contribuția suplimentară și care intrau în baza de calcul a pensiei dovedite cu acte eliberate de organele abilitate.
În condițiile în care pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, asiguratorul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară în vigoare în perioada respectivă ) pentru 161 al.2 din Legea 19/2000).
Autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea" (art. 1 din OG 33/2002).
Rezultă că reclamantul nu este vătămat într-un drept sau interes legitim, urmând ca la recalcularea pensiei sale pentru perioadele în care lipsesc dovezile privind nivelul veniturilor să se utilizeze salariul minim pe țară.
Prin sentința civilă nr.278 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării invocată de acesta, a obligat pârâții Ministerul Administrației Și 1, Inspectoratul
General Al - Romane (Unitatea Inspectoratul General Al Politiei De Frontiera Militară 0251), Ministerul Apărării, să elibereze reclamantului, adeverințe din care să rezulte drepturile salariale pe care le-a încasat în calitate de ofițer activ în perioada de 8-05.1951 -30.06.1956, la Centrul de Inspecție nr. 6 și de I (salariu, primă de frontieră, indemnizație pentru trecere în rezervă, sumă de 150 lei/lună, c/val. hrană).
Totodată, a obligat pârâții la 20 lei/zi de întârziere daune cominatorii, de la pronunțarea sentinței până la eliberarea adeverințelor și a respins cererea privind daunele morale.
Pentru a pronunța aseastă sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a solicitat obligarea unităților la care a fost angajat ca ofițer activ la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte salariul pe care acesta l-a primit în perioada mai 1951 -30.06.1956, deoarece în carnetul de muncă nu sunt menționate și salariile tarifare pe care le-a încasat în acea perioadă.
Conform prevederilor deciziei nr. 1068/9.11.2007 pronunțată deCurtea de APEL PLOIEȘTI, tribunalul a introdus în cauză în calitate de pârâți Jandarmeria Română și Poliția de Frontieră, aflate în subordinea MIRA.
Astfel, reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 1.05.1951 -22.03.1954 în cadrul Centrului de Instrucție din F, care a fost inițial o unitate a Comandamentului de Securitate, după ce în perioada 1990 făcut parte din structura organizatorică a Ministerului Apărării potrivit HG 0749/5.07.1990 s-a transformat în trupe de pază și ordine, înregistrată în structura organizatorică a - Române.
De asemeni, reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 22.03.1954 -30.06.1956, în cadrul ui nr. 319 I, Punctul de Control, Trecere Frontieră Socola care potrivit art. 3 din 30/1999 și OUG 104/2001 a fost subordonat Poliției de Frontieră Română.
Ambele unități au personalitate juridică, putând figura părți în proces.
Nemulțumirea reclamantului constă în faptul că pentru perioadele respective în carnetul de muncă nu sunt trecute salariile tarifare drept pentru care la calcularea pensiei s-a avut în vedere salariul minim pentru acea perioadă. În acest fel i-a fost adus un prejudiciu sub aspectul cuantumului pensiei încasate.
Conform prevederilor art. 40 lit. b din Codul muncii, "angajatorului îi revine obligația de a elibera la cerere orice document care face dovada calității de salariat", în speță fiind vorba de adeverințele respective cu salariile tarifare.
Art. 15 din HG 1550/2004 privind evaluarea pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 arată că:"în situațiile în care la stabilirea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat au fost valorificate și perioadele de vechime în serviciu realizate în sistemul pensiilor militare la determinarea punctajului mediu anual aferent acestei perioade se utilizează solda de grad, solda de funcție, precum și alte sporuri și indemnizații pentru care se achită contribuția suplimentară și care intrau în baza de calcul a pensiei, conform legislației în vigoare la acea dată, dovedite cu acte eliberate de organele abilitate".
Aceste prevederi trebuie coroborate cu cele ale art. 161 al.2 din Legea 19/2000, care arată că "în condițiile în care pentru o anumită perioadă care constituie stagiul de cotizare în carnetele de muncă, nu sunt înregistrate drepturile salariale asiguratorul poate prezenta acte doveditoare ale acestora".
În acest fel angajatorul are obligația de a elibera adeverințele respective pe baza ștatelor de plată în care sunt menționate salariile încasate de persoana interesată, ce se regăsesc în arhivele unităților angajatoare. Certificatele și adeverințele eliberate trebuie să conțină în mod obligatoriu pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită și menționarea documentului din care rezultă acestea".
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, și a admis-o ca atare.
S-a mai reținut de tribunal că, prin aceeași acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 20 lei, pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, capăt de cerere întemeiat din următoarele considerente: daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere indirectă a pârâtului, pentru a-l determina să îi îndeplinească obligația de "a face" motiv pentru care tribunalul a constatat întemeiat acest capăt de cerere li l-a admis ca atare.
Totodată, a mai reținut că reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale, capăt de cerere pe care tribunalul l- respins, având în vedere că textul de lege lasă la latitudinea instanței admisibilitatea acordării de daune morale, de la un caz la altul, iar admiterea acțiunii reprezintă ea, însăși o satisfacție îndestulătoare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Apărării, tribunalul a respins-o din următoarele considerente:din înscrisurile depuse la dosar și corespondența purtată între părți, pentru perioada 1951 -1955, reiese că reclamantul a fost informat că trebuie să se adreseze la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră la adresa--4, sector 6,
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că pentru obținerea înscrisurilor, reclamantul trebuia să se adreseze UM 02405 Pitești,- -16, unde sunt arhivate documentele unitate aflată în subordinea Ministerului Apărării,( adresa nr. - din data de 1.06.2007, nr. -/26.11.2007).
Reținând cele arătate mai sus tribunalul a constatat că în prezenta cauză Ministerul Apărării are calitate procesuală pasivă, figurând ca parte în proces.
Pentru aceste considerente, tribunalul a obligat pârâții să elibereze reclamantului adeverințe din care să rezulte drepturile salariale pe care le-a încasat în calitate de ofițer activ în perioada de 8-05.1951 -30.06.1956, la Centrul de Inspecție nr. 6 și de I (salariu, primă de frontieră, indemnizație pentru trecere în rezervă, sumă de 150 lei/lună, c/val. hrană) și de asemenea, a obligat pârâții la 20 lei/zi de întârziere daune cominatorii, de la pronunțarea sentinței până la eliberarea adeverințelor și a respins cererea privind daunele morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâții Ministerul Apărării, Inspectoratul General al - Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Recurentul reclamant a criticat sentința sub aspectul greșitei stabiliri a cadrului procesual în sensul reținerii și a altor pârâți în afara Ministerului Internelor și Reformei Administrative care a fost angajatorul său așa cum o dovedesc actele depuse la dosar, respectiv ordinul de trecere în rezervă, organigrama pentru perioada 1951-1956, certificatul de studii militare.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și rejudecarea cauzei.
Recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit următoarelor considerente:
Sub un prim aspect, a arătat că nu a fost angajatorul reclamantului, deci nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
A precizat recurentul că arhiva sa a fost predată în anul 1985 la 02405 Pitești iar conform adresei nr.3054/A/22.03.2006 a Secretariatului General rezultă că nu sunt deținute ștatele de plată create de cele două unități la care a lucrat reclamantul.
Astfel, nefiind în psoesia înscrisurilor solicitate, se află în imposibilitatea de a executa obligația stabilită de prima instanță, sens în care nu datorează daune cominatorii.
Recurentul pârât Inspectoratul General al - Române a criticat sentința, de asemenea, pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurentul că în arhiva proprie nu au fost identificate documente privind plata drepturilor salariale pentru perioada 1951-1956, așa cum rezultă din adresa nr.12965/14.10.2005-fila 88 dosar fond.
Mai mult decât atât, în incendiul din 1979 au ars toate dosarele depozitate la Arhiva - Române (inclusiv cele cu ștatele de plată). În aceste condiții, conform dispozițiilor legale, la stabilirea punctajului anual se utilizează salariul minim pe țară. A arătat recurentul pârât că nu este în culpă astfel încât nu datorează nici daune cominatorii.
Recurentul pârât Ministerul Apărării a criticat sentința învederând necesitatea aplicării în cauză a dispozițiilor art.1 și 5 din nr.OG33/2002 precum și ale art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, în sensul utilizării salariului minim pe țară pentru determinarea punctajului mediu anual.
A precizat recurentul că din adresa nr./2005/4.07.2006 rezultă că 02405 Pitești nu deține fondul arhivistic al Centrului de Instrucție F și ui 319 I pentru că acestea funcționează în cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative. În aceste condiții, se află în imposibilitatea de a elibera înscrisurile solicitate, sens în care, asemenea celorlalți recurenți pârâți, a solicitat admiterea recursurilor lor, modificarea sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în cauză și de dispozițiile art.3041Cod proc. civilă, constată că recursurile pârâților sunt fondate, iar recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare:
În motivarea soluției sale, prima instanță a reținut dispozițiile art.40 lit.h din Codul muncii, art.15 din nr.HG1550/2004 precum și art.161 alin.1 din Legea nr.19/2000, toate aceste dispoziții legale statuând asupra obligației care îi revine angajatorului de a elibera la cerere documentele care fac dovada calității de salariat, respectiv adeverințe pe baza ștatelor de plată în care sunt menționate salariile încasate, aceste înscrisuri regăsindu-se în arhiva angajatorului.
Prima instanță însă, în analizarea temeiniciei acțiunii reclamantului, nu s-a raportat la situația în care în arhiva angajatorului nu se mai regăsesc aceste înscrisuri iar angajatorul se află în imposibilitate de a elibera adeverințele solicitate.
Această imposibilitate în care s-a aflat fiecare dintre pârâții din prezenta cauză de a soluționa favorabil cererea reclamantului de eliberare a unei adeverințe din care să rezulte salariul încasat în perioada 1951-1956 reiese cu prisosință din actele dosarului. Astfel, din adresa nr./2005/4.07.2006 rezultă că Ministerul Apărării prin 02405 Pitești nu deține fondul arhivistic al Centrului de Instrucție F și ui 319 pentru că acestea funcționează în cadrul La rândul lui, acest pârât a învederat reclamantului în urma demersurilor pe care acesta le-a efectuat, că arhiva sa a fost predată către 02405 Pitești în 1985 iar prin adresa nr.30504/A/22.03.2003 a Secretariatului General se confirmă faptul că nu sunt deținute ștatele de plată create de cele două unități la care a lucrat reclamantul.
În ceea ce privește demersurile efectuate de pârâtul Inspectoratul General al - Române, Curtea constată că nici în arhiva acestui pârât nu au fost identificate documente privind drepturile salariale încasate de către reclamant în perioada 1951-1956, aspect care reiese și din adresa nr.12965/14.10.2005-fila 88 dosar fond. Această situație rezultă și din adresa nr.-/29.12.2005 depusă la fila 21 dosar recurs.
Mai mult decât atât, imposibilitatea de a trimite relațiile solicitate de către reclamant se datorează unei cauze obiective. Din înscrisurile depuse la dosar, atât la fond cât și în recurs, rezultă că toate dosarele (inclusiv cele cu ștatele de plată ale tuturor unităților pe anii 1945-1969) au fost depozitate la Arhiva - Române de la Câmpina, însă, datorită incendiului produs în 1979 la această instituție, au fost distruse aproape în totalitate dosarele depozitate, inclusiv cele din perioada de referință, astfel încât nu au putut fi reconstituite drepturile bănești în lipsa documentelor care au stat la baza calculării acestora.
Conform art.4 alin.3 din nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, adeverințele pentru sporuri, îndemnizații și majorări de retribuții tarifare se întocmesc potrivit legii de către angajatorii care poartă răspunderea cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Modul de eliberare a adeverințelor este stabilit de nr.OG33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autorități publice centrale și locale care la art.1 precizează că: "Autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documente deținute de acestea" iar art.5 prevede obligativitatea menționării documentului din care rezultă datele înscrise în acestea.
Situația din speța de față excede însă acestor dispoziții, întrucât reconstituirea drepturilor bănești nu poate fi efectuată în lipsa documentelor care au stat la baza calculării acestora, prima instanță în mod greșit obligând pârâții la eliberarea unor adeverințe referitoare la cuantumul salariilor încasate de reclamant în perioada de referință, de vreme ce demersurile efectuate de către pârâți au arătat că nu mai există actele necesare.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art.15 alin.2 din anexa 1 la nr.HG1550/2004 privind normele de evaluare a pensiilor din sistemul public conform cărora, în lipsa unor dovezi din care să rezulte veniturile solicitanților, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariile minime pe țară, brute sau nete, după caz.
În același sens, sunt și dispozițiile art.161 din Legea nr.19/2000 care la alineatul 1 prevăd că "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă". Aceste dispoziții sunt menite să acopere această situație de imposibilitate de reconstituire a drepturilor bănești, astfel încât solicitanții să nu fie prejudiciați în ceea ce privește recalcularea pensiei.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile pârâților sunt fondate, sens în care în temeiul art.312 cod proc. civilă le va admite, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește recursul reclamantului, Curtea îl apreciază ca fiind nefundat în raport de împrejurarea că prin decizia nr.1068/9.11.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa statuat asupra cadrului procesual al cauzei, tocmai pentru a se realiza o mai bună administrare a justiției, sens în care, conform dispozițiilor art.312 cod proc. civilă, urmează să îl respingă cu această motivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, prin reprezentant legal Direcția Legislație și Asistență Juridică, cu sediul în B,--5, sector 5, INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - 0251 B, cu sediul în B,--11, sector 1, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.278 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,--4, sector 6 și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./17.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond-
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
