Speta drept civil. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/2009
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul "" împotriva sentinței civile nr. 590/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă și av. pentru reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se comunică cu mandatarul reclamantului intimat răspunsul la întâmpinare.
Mandatarii părților arată cp nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiunii cu consecința menținerii deciziei de imputare.
Avocatul reclamantului intimat pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Contestatorul a fost angajat de SC și nu de SC S, astfel că acesta din urmă nu era în măsură să-i desfacă contractul de muncă.Consideră recursul de față pur formal. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Conturi a României - Colegiul Jurisdicțional S, sub dosar nr.56/2001, contestatorul solicitat în contradictoriu cu " " B - Sucursala desființarea Deciziei nr.122/25.09.2001 emisă de conducerea sucursalei, prin care i-a fost imputată suma de 1.199.960.043 ROL.
În motivarea contestației a arătat că nu se face vinovat de producerea pagubei reținute în sarcina sa la obiectivul Stația nr.3 S, deoarece din nota de constatare întocmită de comisia de control constituită la nivelul societății intimate rezultă că defecțiunile ulterioare constatate la Stația nr.3 S se datorează proiectantului și furnizorului de rezervoare.
La data de 5.10.2001, contestatorul depus o precizare a contestației inițiale prin care a invocat următoarele aspecte:
Aprobarea lucrărilor de investiții, inclusiv avizarea lor s-a făcut de către B, și s-a făcut conform procesului verbal nr.2296/16.07.1998, completat cu avizul nr.3082/12.05.2000 prin care s-a aprobat o suplimentare a fondurilor cu suma de 14 miliarde lei, pentru motel. Totodată, contestatorul a susținut că prin adresa nr./18.06.1998 directorul general, numitul, a aprobat investiția la stația nr.3, cu evaluarea costurilor pentru fiecare activ.
De asemenea a mai arătat că și contractarea lucrărilor s-a efectuat prin selecție de oferte de către o comisiei numită în acest sens, că recepția lucrării s-a realizat conform normelor legale în vigoare la acea dată, de către o comisie numită prin decizia B iar decontarea lucrărilor s-a efectuat în baza devizelor întocmite de constructori, fiind verificate și semnate de dirigentele de șantier și de serviciul de specialitate din cadrul sucursalei.
Așa numitele defecțiuni la acest obiectiv, menționate în Decizia nr.122, au apărut cu mult după punerea în funcțiune a obiectivului iar în sarcina reclamantului nu poate fi reținută nici o culpă.
La termenul din 4.03.2003, s-a constatat că Baf ormulat acțiune comercială împotriva executanților lucrării și s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform art.69 alin.2 din Legea nr.94/1992, coroborat cu art.244 Cod proc.civ. până la soluționarea litigiului comercial aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.
La data de 5.01.2004, cauza este repusă pe rol la Tribunalul Sibiu, sub dosar nr.21/2004 ( nr. unic -) iar la termenul de judecată din 10.02.2004, se constată că pricina dedusă judecății este de competența Secției Comerciale și contencios Administrativ, din cadrul Tribunalului Sibiu, și nu a completului specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, din cadrul Secției civile și a dispus transpunerea cauzei.
La termenul de judecată din 30.03.2004 s-a dispus suspendarea în conformitate cu dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. și art.69 din Legea nr.94/1992, fiind ulterior, repusă pe rol la 19.06.2006.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta " " B - Sucursala Sas olicitat respingerea contestației formulată de contestatorul deoarece este răspunzător, alături de numitul, de prejudiciul cauzat societății.
La termenul de judecată din 31.03.2008, cauza este transpusă la Tribunalul Sibiu - Secția civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.575/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.- s-a respins excepția invocată de contestatorul și pe cale de consecință, s-a admis contestația formulată de contestator împotriva pârâtei " " B - Sucursala S, și pe cale de consecință:
- s-a dispus anularea deciziei de imputare nr.122/25.09.2001 emisă de intimată;
- s-a respins cererea de intervenție în interesul intimatei formulată de intervenienta " " S;
- intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță reținut, în ce privește excepția invocată de contestator, că este nefondată deoarece decizia a fost emisă, în mod corect de către Sucursala S, care are atribuții în emiterea deciziilor de imputare.
Pe fond, instanța a constatat, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin decizia nr.122/25.09.2001, intimata " " B - Sucursala Sai mputat contestatorului suma de 1.199.960.043 ROL, reținându-se că în calitatea lui de fost inginer șef, este răspunzător, alături de directorul sucursalei de la acea vreme, pentru derularea necorespunzătoare și defectuoasă a obiectivului de investiții privind modernizarea stației nr.3 S, în perioada iunie 1998 - octombrie 1999.
S-a mai reținut că din probatoriul administra în cauză nu rezultă existența unui prejudiciu cert, real, actual, direct și material, înregistrat în evidențele contabile ale unității și nici vinovăția contestatorului astfel încât s-a apreciat că prezenta contestație este întemeiată.
De asemenea s-a mai reținut că prin nota nr.6008/30.08.2001 comisia de control a SNP a stabilit că vinovații pentru producerea prejudiciului sunt " ", în calitate de proiectant și "", în calitate de furnizor de materiale, persoane juridice împotriva cărora intimata a promovat o acțiune comercială pentru recuperarea prejudiciului. Prin sentința nr.2408/2003 a Tribunalului Sibiu acțiunea formulată de a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, intimata " " criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii contestației.
În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta "" Baî nvederat că soluția pronunțată la fond este greșită deoarece nu ține seama de probele depuse de către pârâtă, prin care aceasta a demonstrat că unitatea a înregistrat, din culpa reclamantului, care a deținut funcția de inginer șef la sucursalei din mun. S, a unui prejudiciu, urmare a derulării necorespunzătoare și defectuoase a obiectivului de investiții constând în modernizarea Stației nr.3 S, în intervalul iunie 1998-octombrie 1999.
A mai arătat că atât din cuprinsul Notei nr.6008/30.08.2001, întocmită de organele de control ale B, cât și al sentinței civile nr.136/C/27.02.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială rezultă că în urma controlului efectuat la obiectivul supus modernizării s-au constatat o serie de deficiențe și că vina pentru producerea lor nu aparține nici proiectantului lucrărilor efectuate la Stația nr.3 S și nici furnizorului de rezervoare ci organelor de conducere ale sucursalei S, în speță reclamantului, în calitate de inginer șef și numitului, în calitate de director al sucursalei.
Cererea de recurs nu fost motivată în drept.
În apărare, intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtă și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Astfel, sub un prim aspect a arătat că decizia de imputare a fost emisă de Sucursala S, care nu are personalitate juridică și că drept urmare, este lovită de nulitate absolută.
În al doilea rând, a susținut că deși sarcina probei revine angajatorului, pârâta recurentă nu a reușit să dovedească fapta ilicită comisă de către reclamant, vinovăția acestuia în producerea prejudiciului reținut în sarcina sa și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și pagubă.
În plus, a mai arătat că din fișa postului rezultă că nu a avut atribuții legate de înlocuire a rezervoarelor de combustibil și că această decizie nu i-a aparținut lui, ci directorului de sucursală care apoi a emis decizia de imputare împotriva lui și a fostului director.
În al treilea rând a susținut că recepția lucrărilor s-a făcut de către o comisie constituită în acest sens, prin decizia nr.755/2001, și că reclamantul nu a făcut parte din ea.
Sub un ultim aspect arătat că a refuzat să semneze facturile de plată a lucrărilor cu obiecțiunile menționate în scris și că aprobarea lucrărilor de investiții precum și avizarea și aprobarea documentației s-au efectuat cu acordul
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia de imputare nr.122/25.09.2001, conducerea intimatei recurente S, Bad ispus, în temeiul art.102 din vechiul Cod muncii, imputarea prejudiciului în sumă de 1.976.300.000 ROL, după cum urmează: reclamantul, fost inginer șef, suma de 1.199.960.043 ROL și numitul, fost director la sucursalei S, suma de 776.339.957 ROL (3).
La baza emiterii acestei decizii a stat nota nr.6008/30.08.2001 întocmită de către organele de control ale, din care rezulta că cei doi sunt răspunzătoare pentru derularea necorespunzătoare, defectuoasă a obiectivului de investiții privind modernizarea Stației nr.3 S, desfășurată în perioada iulie 1998-octombrie 1999 (5-7).
De asemenea, în cuprinsul deciziei, s-a reținut că aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute în fișa postului și responsabilitățile privind aprobarea lucrărilor de investiții, avizarea și aprobarea documentațiilor pentru teme de proiectare, contractarea cu firmele de execuție a lucrărilor de construcții - montaj, recepția lucrărilor finalizate, decontarea lucrărilor de investiții, analiza operativă a deficiențelor, defecțiunilor sau accidentelor tehnice apărute precum și cu privire la stabilirea cauzelor, efectelor și luarea măsurilor operative de repunere în funcțiune.
În ce privește persoana intimatului reclamant, din actele și lucrările dosarului, rezultă că acesta a fost numit în funcția de inginer șef al sucursalei S, în baza Deciziei nr. 1318/14.11.2001 a directorului general al B, competențele și atribuțiile fiindu-i stabilite prin fișa postului din ( 86 dosar nr.56/2001 al Curții de Conturi).
În cadrul programelor de investiții aprobate de a fost prevăzută modernizarea obiectivului de investiții Stația nr.3 S, care face parte dintr-un complex care mai cuprinde un motel, un restaurant tip fast - food și o spălătorie auto.
În vederea executării lucrărilor de modernizare la stație s-a procedat la selecția de oferte în vederea achiziționării de rezervoare cu pereți dubli pentru depozitarea carburanților, a desemnării antreprenorului care să execute lucrările și a antreprenorului de specialitate pentru adaptare proiect tip.
În acest sens, comisia, constituită din numiții - inginer, - jurist și - economist, a încheiat procesul verbal nr.1851/22.07.1998, optând pentru negocierea contractului de execuție a rezervoarelor, cu, și procesul verbal nr.2547/28.09.1998 prin care au fost selectate pentru execuție "", ca antreprenor general, și "", ca antreprenor de specialitate, pentru adaptare proiect.
Prin Decizia nr.755/28.09.1999, directorul general al a numit Comisia de recepție a obiectivului de investiții " stație nr.3 S", comisie care să își desfășoare activitatea potrivit nr.HG51/1996.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că ulterior intimatul reclamant refuzat să semneze procesul verbal de recepție parțială a punerii în funcțiune nr.4252/A/20.10.1999 (32-33 dosar nr.56/2001).
Conform Notei nr.6008/2001, recepția parțială a punerii în funcțiune a investiției s-a făcut în data de 20.10.1999 iar recepția finală, în data de 14.11.2000.
Separat, pârâta a introdus acțiune comercială împotriva "" S, în calitate de antreprenor general și " ", în calitate de executant al rezervoarelor de 50.
Prin sentința civilă nr.136/C/2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială, în dosar nr.2771/R/2004, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.171/A/6.10.2006 a Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în dosar nr-, decizie menținută în recurs prin decizia nr.2626/18.09.2007 a - Secția comercială, s-a constatat cu putere de lucru judecat că cele două societăți comerciale pârâte nu au nici o culpă în ce privește defecțiunile apărute la Stația nr.3 S și că singura vinovată este reclamanta SNP care fără a avea o documentație legală a contractat, atât cu proiectantul cât și cu furnizorul, lucrări care au necesitat modificări ulterioare și că, în aceste condiții nu se pot invoca lucrări necorespunzătoare efectuate de aceștia.
Conform art.102 din Codul muncii, în vigoare până la apariția noului cod, aprobat prin Legea nr.53/2003, persoanele încadrate în muncă răspund pentru pagubele cauzate patrimoniului unității din vina și în legătura cu munca lor.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că pentru angajarea răspunderii materiale a salariatului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de persoană încadrată cu contract individual de muncă; fapta ilicită și personală a celui angajat, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului unității; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În cauză, din administrarea actelor și lucrărilor dosarului, nu rezultă în ce constă fapta culpabilă a reclamantului, în condițiile în care acesta a refuzat în mai multe rânduri să semneze facturi fiscale emise de antreprenor, invocând neregulile apărute, și a adus la cunoștința conducerii prin referatul întocmit, înregistrat la sucursală sub nr.2752/21.05.2001(161-165).
Faptul că unitatea recurentă a fost găsită culpabilă de situația creată nu atrage după sine antrenarea răspunderii reclamantului, în condițiile în care în cauză nu s-a demonstrat în mod clar care este fapta ilicită săvârșită de reclamant, în ce constă vinovăția acestuia și care este legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul "" împotriva sentinței civile nr. 575/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- (nr. format vechi 21/2004).
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M,/ 26 Februarie 2009
Jud. fond.;
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
