Speta drept civil. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.189/
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă
ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA- COMITETUL - B, sector 3,-, împotriva deciziei civile nr.152 din 15 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL T, T,-, județul T și intimatul-participant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, - B, sector 1, nr.1-3 având ca obiect alte cereri DESPĂGUBIRI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul-pârât Consiliul Local T, avocat conform împuternicirii avocațiale nr.34/2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită de către recurenta-reclamantă judecata recursului în lipsă conform art.242 Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul, consideră hotărârea instanței de apel legală și temeinică. Instanța de apel a analizat cauza atât în fapt cât și în drept. S-a reținut corect în raport de probatoriul administrat în cauză, că nu există o discriminare în sensul art. 2 al.1 din OG nr.137/2000, întrucât situația de fapt invocată din domeniul social nu a fost rezultatul unui tratament diferit aplicabil familiilor de etnie rromă, ci și față de alte familii aflate în aceeași situație, din partea autorităților locale. Mutarea familiilor în locația contestată și atribuirea locuințelor criticate nu s-a datorat unei atitudini discriminatorii din partea autorităților locale, ci acestea au avut la bază criterii aprobate prin hotărâre pe baza unui raport al Direcției de întreținere și administrare a patrimoniului, precum și legislația din domeniu - Legea nr.114/1996 și nr.HG1275/2000. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat referitor la art.14 privind interzicerea discriminării, că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În concluzie, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 152/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea -secția civilă, comercială și contencios-administrativ a fost respins apelul formulat de reclamanta ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA - COMITETUL ( -- ) B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL T și cu participant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, împotriva sentinței civile nr. 1356/20.05.2008 a Judecătoriei Tulcea, pronunțată în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, față de situația de fapt evocată la fond, de probatoriul administrat și de motivele de apel invocate, că:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 2542/88/15.10.2007 pe rolul Tribunalului Tulcea ( și ulterior stabilirii competenței, pe rolul Judecătoriei Tulcea ), reclamanta Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului din România - Comitetul, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local T, să se constate încălcarea, de către autoritatea chemată în judecată, a principiului nediscriminării, prin faptul mutării unor familii de etnie rromă în afara municipiului T, într-un mediu impropriu habitării, precum și al alocării și amplasării unor locuințe mobile pentru o altă parte a familiilor de etnie rromă pe o fostă groapă de gunoi, pe termen nedeterminat.
S-a solicitat să se constate, deopotrivă, existența unei discriminări și în privința stabilirii de către Consiliul Local Tac riteriilor pentru alocarea locuințelor sociale, în sensul art. 2 al. 2 și 3 din nr.OG 137/2000, iar ca o consecință a constatării acestor fapte discriminatorii, autoritatea locală pârâtă să fie obligată la plata către victimele discriminării a unor despăgubiri în cuantum de 350.000 lei, ori la restabilirea situației anterioare sau la anularea situației create prin discriminare.
Judecătoria Tulceaa respins acțiunea ca nefondată, prin sentința civilă nr. 1356/20.05.2008.
Instanța de fond a reținut că nu se poate vorbi despre existența unei discriminări în sensul nr.OG 137/2000, iar situația locativă a familiilor de etnie rromă, despre care se face vorbire în conținutul acțiunii, nu a fost determinată de acțiuni discriminatorii din partea autorităților locale, ci reprezintă o consecință a crizei de spațiu locativ ce afectează atât respectiva etnie cât și întreaga populație cu probleme sociale din municipiul S-a apreciat că folosirea de către reprezentanții autorităților publice a unor exprimări de natura celor la care face referire reclamanta nu este de natură să determine o discriminare în sensul nr.OG 137/2000, atât timp cât, potrivit art. 2 alin. 8 din acest act normativ, prevederile acestei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie și a dreptului la informație.
De asemenea, s-a observat că, în aceleași articole de presă depuse în probațiune de către reclamantă, reprezentanții autorităților locale fac referire și la motivele care au determinat mutarea familiilor de rromi pe respectiva locație, motive determinate, așa cum s-a menționat anterior, de situația locativă concretă din municipiul T, iar nu de faptul că respectivele familii sunt de etnie rromă.
Cât privește aprecierea reclamantei că, prin stabilirea criteriilor pentru alocare a locuințelor sociale în municipiul T s-ar fi generat o discriminare, instanța de fond a considerat că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece prevederea unui criteriu precum cel referitor la studiile solicitantului nu poate fi discriminatoriu în sensul nr.OG 137/2000.
În analiza temeiurilor de nelegalitate și de netemeinicie invocate de către apelanta reclamantă prin motivele de apel, Tribunalul Tulceaa constatat că apelul este nefondat.
S-a pornit, sub acest aspect, de la definiția dată de legislație discriminării, arătând că potrivit dispozițiilor art. 2 al. 1 din G nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aceasta este definită ca orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infestare, apartenență la o categorie defavorizată precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor amintite și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
S-a avut în vedere, totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat, referitor la art. 14 din CEDO, că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o astfel de încălcare să se producă, trebuie să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în același domeniu, beneficiază de un tratament preferențial, iar această distincție nu-și găsește o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Ori, în raport de condițiile concrete ale speței de față, de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut corect că nu există o discriminare în sensul nr.OG 137/2000, întrucât situația de fapt invocată din domeniul social, nu a fost rezultatul unui tratament diferit, aplicabil familiilor de etnie rromă, față de alte familii, aflate în situații analoge, din partea autorităților locale.
Mutarea familiilor în locația contestată, precum și atribuirea locuințelor în zona apreciată ca improprie habitării nu s-au datorat unei atitudini discriminatorii din partea autorităților locale, aceste acțiuni având la bază criterii aprobate prin hotărârea Consiliului Local, pe baza unui raport al Direcției de întreținere și administrare a patrimoniului și al avizelor comisiilor de specialitate ale consiliului local, precum și legislația internă în materie ( Legea nr. 114/1996 și nr.HG 1275/2000 ).
Nici declarațiile din presă ale reprezentanților autorităților locale nu au natură discriminatorie în sensul nr.OG 137/2000, cu atât mai mult cu cât acestea nu au nici o relevanță, nefiind determinante în ce privește atribuirea locuințelor familiilor de etnie rromă.
S-a conchis că din probele administrate nu a rezultat existența cumulativă a condițiilor legale pe care ar trebui să le îndeplinească o faptă pentru a fi considerată ca fiind discriminatorie în sensul nr.OG 137/2000, motiv pentru care apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta --, care și-a întemeiat criticile de nelegalitate pe dispozițiile art. 307 pct. 7 și pct. 9 cod proc. civilă.
S-a susținut, astfel, că soluțiile de primă instanță, ca și cea pronunțată în apel, sunt esențialmente criticabile prin prisma greșitei aplicări a prevederilor nr.OG 137/2000
S-a apreciat că în mod eronat s-a făcut de către instanța de apel aplicarea prevederilor nr.OG 137/2000, reținându-se că,în mod corect în raport de condițiile concrete ale speței și de probatorul administrat în cauză nu există o discriminare în sensul acestui act normativ.
Recurenta reclamantă a arătat că în acest context era ținută doar să dovedească existența faptelor care permit presupunerea existenței unei discriminări directe sau indirecte, pârâtului revenindu-i obligația de a dovedi că faptele reclamate nu constituie discriminare, însă instanța de apel a considerat că nu s-a făcut dovada de către titularul acțiunii a situației de discriminare, încălcându-se astfel disp. art. 27 alin. 4 din nr.OG -.
În această ordine de idei, recurenta reclamantă a susținut că familiile de etnie rromă au fost mutate de către autoritățile locale într-o locație aflată la o distanță apreciabilă de municipiul T, drumul de acces fiind impropriu pentru circulația pietonală, iar pentru alte familii s-a stabilit un loc situat pe o fostă groapă de gunoi. Acesta constituie un caz de segregare pe criterii etnice care reprezintă o formă de discriminare, întrucât imprimă grupului segregat un sentiment de inferioritate și de umilință. Separarea, fie prin intermediul unui obstacol fizic - cu titlu de exemplu, un zid - fie printr-o distanță măsurată în kilometri atrage de obicei, după sine, și diminuarea accesului pentru grupul expulzat la alte drepturi și beneficii, cum ar fi dreptul la educație.
A mai susținut reclamanta că amplasarea familiilor de rromi pe fosta groapă de gunoi pe termen nedeterminat a fost în mod greșit apreciată de către instanța de apel ca fiind o situație ce nu atrage discriminarea. Modul cinic în care autoritățile locale din T au înțeles să soluționeze problema locativă a familiilor rămase în stradă după evacuarea din str. - este discriminatoriu ipso facto. Mutarea unei comunități umane pe o fostă groapă de gunoi, fără luarea celor mai elementare măsuri de precauție pentru salvgardarea sănătății lor nu poate fi explicată decât prin trimitere la factorul etnic.
În motivele de recurs a fost criticată și modul de soluționare a chestiunii stabilirii criteriilor pentru alocarea unor locuințe sociale de către Consiliul Local T în mod discriminatoriu, instanța de apel arătând că acest aspect nu conduce la impunerea unei elemente de discriminare.
În fine, s-a susținut că instanța de apel a apreciat că declarațiile de presă ale reprezentanților autorităților locale nu au natură discriminatorie, în sensul nr.OG 137/2000, cu atât mai mult cu cât acestea nu au relevanță, nefiind determinante în ce privește atribuirea locuințelor familiilor de etnie rromă, fiind ignorate afirmațiile vexatorii făcute de către reprezentanți ai autorităților locale cu privire la membrii acestei comunități.
Analizând temeiurile de nelegalitate invocate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 cod proc. civilă ( hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii ) precum și al art. 304 pct. 9 cod proc. civilă ( hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ) se reține că prezentul recurs este nefondat.
Astfel, chestiunea principală în analiza criticilor rezidă în stabilirea existenței unei situații de discriminare, înțeleasă din perspectiva art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 alin. 1 din Constituție, art. 2 și urm. din nr.OG 137/2000.
Astfel, este incontestabil faptul că segregarea pe criterii etnice reprezintă o formă de discriminare supusă aplicării principiului prefigurat de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, anume, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute fără nici o deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Măsurile dispuse de către autoritățile locale trebuie să fie subscrise aceluiași imperativ, iar în analiza legalității și justeței acțiunilor în legătură cu o persoană fizică/juridică ori cu un anumit grup de persoane sunt prevalente atât normele interne, cât și cele care fac parte din dreptul intern, în virtutea apartenenței statului român la valorile și normele spațiului european.
În speță, însă, susținerile reclamantei privind existența unor situații de discriminare de natura celor evocate, nu sunt fondate.
Dacă interesul participării în cauză rezidă în însuși scopul pentru care a fost înființată organizația neguvernamentală, anume, protecția drepturilor persoanelor pentru care se invocă existența unei discriminări, în speță, probele administrate ( inclusiv aspectele privitoare la modalitatea de derulare a faptelor, transpuse în mass-media ) crearea unui tratament diferențiat pentru situații analoage.
Atât transcrierea procesului-verbal de ședință a Consiliului Local din 25.01.2007, cât și articolele de presă atestă demersurile constante ale autorităților locale ( consiliu local, primar, prefectură, administratorul fondului locativ ) de a identifica o soluționare situației create de evacuarea, de către proprietarul imobilului din str. -, a familiilor de etnie rromă care nu dețineau un titlu locativ asupra locuinței ocupate.
S-a dovedit că autoritățile locale au intervenit și au reușit să temporizeze demersul justificat al proprietarului imobilului de a reintra în posesia bunului său, interes explicat de necesitatea rezolvării, într-o modalitate concretă, a situației locative ( în acest sens, relatările de presă din 19.09.2006, 7.10. și 17.10.2006 - filele 31-33 ).
Nu s-a contestat împrejurarea că, după evacuare, pentru un număr de 17 familii s-a găsit o soluție locativă într-un fost pichet de grăniceri, precum și faptul că pentru celelalte 7 familii s-au alocat locuințe modulare utilizate în sistem guvernamental pentru problemele sociale urgente ( a se vedea în acest context declarația primarului potrivit cu care aceste locuințe au fost inițial puse la dispoziție pentru sinistrații de la ).
S-a probat, totodată, faptul că autoritatea locală a urmărit ulterior soluționarea punctuală a problemelor locative ale acestor familii, inclusiv sub forma acordării de locuințe sociale, cât și dificultățile generate de opoziția membrilor acestei comunități de a se da prevalență unora dintre familii ( în acest context, declarațiile dir. și ale primarului consemnate în procesul-verbal de ședință din 25.01.2007, cu privire la situația fam. și a fam. - ambele evacuate din str. - ).
S-a infirmat, așadar, susținerea reclamantei potrivit căreia amplasarea majorității familiilor evacuate în locația,la este echivalentă cu o segregare cu caracter rasial, câtă vreme:
- aceasta a constituit singura soluție locativă identificată în situația iminenței evacuării, nefiind făcută dovada că existau alternative la amplasamentul găsit de autorități;
- autoritatea locală s-a implicat în rezolvarea problemei sociale, cu toate că unele familii supuse evacuării au deținut anterior imobile proprietate personală, pe care le-au înstrăinat, după care au ocupat imobilul din str. - ( aspect necontestat );
- există mijloace de transport - chiar dacă acestea nu au frecvența dorită în zonă - și deci, există posibilitatea deplasării în municipiu ( fiind de notorietate că în țară sunt localități care nu beneficiază de nici un mijloc de transport, inclusiv pentru copiii de vârstă școlară );
- nu s-a confirmat existența unui pericol pentru sănătatea populației din zonă, generat de apropierea locației de zona industrială, în măsura în care presa a reținut că verificările efectuate de Garda de Mediu a infirmat această ipoteză - a se vedea datele relevate în, de T, 17.10.2006;
- s-a făcut dovada că ulterior pentru această locație s-a asigurat branșamentul la energie electrică, fiecărei familii ( ziarul, de T, din 12.12.2006 ).
Sub aspectul amplasării locuințelor modulare pentru restul familiilor pe fosta rampă de gunoi a localității, se va reține că în mod corect instanța de apel, ca de altfel și instanța de fond, au înlăturat chestiunea discriminării.
Reflectarea în presă a evenimentelor atestă o altă situație de fapt decât cea relevată de recurenta-reclamantă, anume, că locuințele modulare au fost poziționate inițial pe platforma betonată situată pe str. - -, amplasament cu care au fost de acord la acea dată și reprezentanții comunității rrome ( a se vedea articolul de presă din 26.10.2006 ). lor ulterioară pe str. - - în zona fostei gropi - s-a făcut conform datelor reflectate în Ziarul, din 12.12.2006, la solicitarea membrilor comunității, care și-au exprimat dorința de a se afla lângă rudele lor aflate în zonă, pentru a beneficia și de utilitățile de apă și canalizare existente pe str. - ( filele 40-41 ).
Aceste locuințe au fost ulterior branșate la energie electrică ( aspect necontestat ).
În mod corect au reținut instanțele de judecată că existența unui caz de discriminare rezidă în măsurile concrete ale autorităților, care ar fi putut reflecta punerea membrilor acestei etnii într-o postură diferențiată, inferioară celei atribuite unui membru din comunitatea majoritară. De altfel, susținerea de către recurenta reclamantă a existenței unor afirmații stereotipe vexatorii despre comunitatea rromă nu a beneficiat de un minimum de probatoriu, iar demersurile dovedite de către autorități exclud intervenția unei situații discriminatorii, pe criteriul etnic.
În fine, în mod corect a fost dispusă și soluția privitoare la inexistența unui caz de discriminare prin inserarea unui criteriu legat de studiile solicitantului pentru acordarea unei locuințe sociale din str. - ( stabilite prin nr. 150/2004 ), câtă vreme legea permite includerea unor alte criterii prin actul autorității locale.
Dincolo de împrejurarea că în speță recurenta reclamantă a pornit, în absența oricăror probe, de la premisa că membrii comunității în discuție nu au studii, se va reține că acest act administrativ ( emis în sept. 2004, deci anterior datei producerii evenimentelor ce au generat criza locativă ) putea fi contestat în procedura legală; nu s-a probat că el a avut vreo relevanță la data evacuării familiilor din str. -, că el viza și alte locuințe sociale decât cele din str. -, ori că acest criteriu a constituit un impediment real pentru valorificarea drepturilor locative ale membrilor acestei comunități - în măsura în care s-a dovedit că nu a existat nici o altă posibilitate de locare a familiilor evacuate.
Concluzionând, se va reține că în cauză nu există o discriminare pe criterii etnice generată de atitudinea, demersurile și finalitatea măsurii autorității locale.
Aspectele cu caracter general invocate în cuprinsul acțiunii ( anume, că,în mod frecvent în toată se produc fapte de discriminare asupra rromilor, că,rromii suferă în general de discriminare în domeniul acordării locuințelor sociale), precum și trimiterea la datele cuprinse în raportul Programului pentru Dezvoltare al Națiunilor Unite referitoare la problematica globală a populației de etnie rromă, nu au relevanță în speță, întrucât studiul cazului de discriminare trebuie raportat la faptele și acțiunile concrete, după cum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuează asupra situațiilor relevante în speță, pentru a se verifica, în lumina normelor și principiilor Convenției, dacă a existat o ipoteză de încălcare a acestora.
În raport de aceste considerente, constatând că instanța de apel a dat o corectă soluționare speței, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod proc.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod proc. civilă, în sensul suportării de către recurentă a cheltuielilor de judecată ale intimatului pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta-reclamantă
ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA- COMITETUL - B, sector 3,-, împotriva deciziei civile nr.152 din 15 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL T, T,-, județul T și intimatul-participant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, - B, sector 1, nr.1-3.
Obligă recurenta către intimatul-pârât la 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 18.05.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond.
Jud.apel::
Tehnored.dec.jud./03.07.2009
Tehnored.disp.gref./03.07.2009
2 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Maria Apostol
