Obligație de a face. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR.188/

Ședința publică de la 18 - 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea

JUDECĂTOR 3: Maria Apostol

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentii-reclamanti G, )., și -domiciliati în C,-, respectiv la cabinet avocat-. -. 5...1..9- împotriva deciziei civile nr.781 din 12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr- în contradictoriu cu

intimații-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR,- C,- și REGIA AUTONOMĂ DE EXPLOATARE A DOMENIULUI PUBLIC SI PRIVAT, - C,-.-.18.având ca obiect obligație de a face

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentii-reclamanți avocat - conform împuternicirii avocatiale nr.13 din 30.03.2009 depusă la dosar, pentru intimata-pârâtă Constanta avocat conform împuternicirii avocatiale nr.40 din 30.03.2009 depusă la dosar,pentru Municipiul Constanta prin Primar avocat conform delegatiei de substituire din 30.03.2009 (împuternicire avocatială nr.143/05.03.2009 av. ).

Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul consideră sentința instanței de fond temeinică și legală.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a deciziei recurate, iar pe fondul cauzei menținerea ca legală și temeinică a sentintei instanței de fond.Cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatului-pârât C, având cuvântul că pentru spațiul respectiv -din speță s-a încheiat un contract de asociere între regie și un terț, astfel că reclamantii trebuie să reglementeze raporturile locative cu terța persoană.

Solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatului-pârât,având cuvântul, apreciază că pentru imobilul în litigiu nu a existat nici un contract de închiriere valabil între reclamanți și pârâți; de asemenea la data intrării în vigoare a OUG nr.8/2004 acestia nici nu plăteau chirie, deoarece plata chiriei a fost sistată din anul 2003.La data intrării în vigoare a OUG 40/1999 nu mai exista nici un raport de locațiune între părți; această ordonanță impunea să existe contracte de închiriere legal înregistrate prelungite sau reînnoite.

Solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Reclamantii G, (), și au chemat in judecata paratii Municipiul C prin Primar și Regia Autonoma Exploatarea Domeniului Public si Privat C(denumita in continuare Regia) pentru a fi obligați să încheie un contract de închiriere pentru spațiul de locuit pe care îl ocupă din C, str. -, nr. 73.

În considerentele cererii de chemare in judecata s-a sustinut ca reclamanții locuiesc în imobil în calitate de chiriași în baza unui contract de închiriere ce nu le-a fost înmânat, având doar fișa de calcul anexă la contract. Sustin reclamanții că acest contract a fost valabil până la 7.04.2004 fără ca imobilul să intre în proprietatea unei persoane îndreptățite conform Legii 10/01. Se apreciaza că actul intră sub incidența disp. Oug 8/04 care stabilește prelungirea legală a contractului pe o durata de 5 ani. În drept reclamantii s-au prevalat de dispozitiile Oug.nr.8/2004.

Pârâții nu au formulat întâmpinare.

Prin sentinta civila nr.4404/11.03.2008 Judecatoria Constantaa admis cererea reclamantilor si a obligat paratii sa incheie cu reclamantii contract de inchiriere pentru imobilul din Constanta,- in suprafata de 32,30 mp. S-a retinut in motivarea hotararii ca prin dspoziția nr. 534/1998 a pimarului s-a repartizat lui G imobilul din C, str. -, nr. 73 și s-a întocmit fișa de calcul a spațiului pentru stabilirea chiriei lunare a locuinței. A fost percepută chirie pentru spațiul repartizat reclamantului până în decembrie 2003. În 9.12.2003 Regia a încheiat cu numita contract de asociere în vederea consolidării și modernizării imobilului din C, str. -, nr. 73.A apreciat instanta de fond ca deși pârâții nu recunosc încheierea contractului de închiriere, între părți s-a încheiat un astfel de contract. Reclamanții au ocupat imobilul ce le-a fost atribuit, au plătit chirie acceptată de pârâți și s-a întocmit și un înscris, fișa de calcul, specific contractului de închiriere. Faptul că nu s-a încheiat și un înscris tip denumit contract de închiriere nu are nici o relevanță atâta timp cât pârâții nu au contestat executarea contractului ( ocuparea imobilului și plata chiriei ). S-au apreciat ca fiind incidente prevederile art. 1 din Oug 40/1999 și ale art. 1 din Oug 8/2004. Faptul că pârâții au încheiat un contract de asociere cu privire la imobil nu are nici o relevanță atâta timp cât prin contract asociatul s-a obligat să respecte prevederile Oug.nr. 40/99. S-a statuat ca în cauză contractul de închiriere al reclamanților este prelungit de drept.

Sustinerile partilor din calea de atac;

Impotriva acestei solutii a declarat apel atat paratul Municipiul Constanta cat si parata Regia.

Apelantul Municipiul Constanta reprezentat prin Primar a criticat hotararea instantei de fond din perspectiva urmatoarelor motive:in mod gresit s-a apreciat de catre instanta ca in cauza a existat un contract de inchiriere valabil incheiat la data intrarii in vigoare a Oug.nr.8/2004; in lipsa unui inscris constatator instanta de fond nu putea aprecia cu privire la elementele conventiei partilor; nu s-a tinut seama de imprejurarea ca intentia locatorului de a inceta orice raport de locatiune rezida si din incheierea contractului de asociere cu numita.

Parata Regia a sustinut in motivele de apel ca instanta de fond nu a tinut seama de motivele contradictorii ale solicitarii reclamantilor care reclama incheirea unui contract de inchiriere, obligatie care s-ar greva pe dispozitiile speciale ale Oug.nr.40/1999 si nr.8/2004 care se refera la prelungirea unor contracte deja existente, conditie care nu este intrunita in cauza. - sustine parata ca in mod gresit s-a apreciat ca existent contractul de inchiriere la data solutionarii cauzei si ca nu s-a avut in vedere contractul de asociere incheiat.

In aparare intimatii au formulat intampinare prin intermediul careia au sustinut ca se impune respingerea apelurilor ca nefondata, hotararea instantei de fond fiind temeinica si legala.

Soluționând cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.781 din 12 decembrie 2008, prin care a admis apelurile declarate de pârâții Municipiul C prin Primar și Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat C împotriva sentinței civile nr.4404 din 11 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța,în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, (), și.

A fost schimbată în tot sentința apelată nr.4404/11.03.2008 în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamanții nu au beneficiat de un contract de închiriere de la data intrării în posesia bunului, raporturile juridice dintre părți fiind unele de toleranță în temeiul cărora a fost achitată o sumă lunară pentru folosință.

În speță, reclamantului G nu i-a fost înmânată decât o fișă locativă pe care s-a făcut mențiunea că acesta nu a prezentat actele necesare încheierii contractului.

În cauză nu s-a făcut dovada că reclamanții îndeplinesc condițiile legale în vederea încheierii unui contract de închiriere pentru o locuință socială, că nu s-au adresat pârâților în vederea încheierii acestuia și s-a refuzat încheierea contractului pentru locuința în litigiu.

Și mai mult, de la data încheierii contractului de asociere de către pârâtă cu o altă persoană, reclamanții nu au mai plătit sumele ce reprezentau contravaloarea folosinței spațiului.

Prin urmare,pârâta C în calitate de administrator al bunului era îndreptățită să dispună în orice mod de acest bun.

În termen legal,împotriva deciziei civile nr.781 din 12 decembrie 2008 au declarat recurs reclamanții G, (), și ca fiind nelegală și netemeinică.

Motivează recursul, arătând că instanța de apel a apreciat greșit că în cauză sunt aplicabile norme de drept speciale, fapt pentru care a admis apelul pârâților.

Actele normative invocate de către instanța de apel nu conțin definiția "raportului juridic de toleranță" astfel cum l-a definit, raport în baza căruia recurenții au achitat lunar chiria pentru locuința în litigiu.

De altfel, intimatele nu au susținut că în cauză sunt aplicabile prevederile speciale referitoare la locuințele sociale, cu atât mai mult cu cât dispozițiile nr.OUG8/2004 nu fac distincție între categoriile de locuințe sociale.

Pe de altă parte, recurenții au făcut dovada că nu au o altă posibilitate locativă.

în continuare, că atâta timp cât au făcut dovada plății chiriei rezultă că între părți există un raport de locațiune,materializat prin fișa locativă și din acest punct de vedere, instanța de apel trebuia să examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OUG nr.8/2004.

Contractul de închiriere a fost valabil până la data de 7 aprilie 2009, fără ca pe parcursul derulării lui imobilul ocupat să fie restituit conform Legii nr.10/2001.

Instanța de apel în mod greșit reținut că recurenții nu mai pot plăti chirie de la data încheierii contractului de asociere.

De altfel, aceștia au plătit chirie până în momentul evacuării.

În concluzie, au susținut că în speță sunt incidente dispozițiile nr.OUG8/2004.

Instanța de apel,în mod eronat a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către apelanta C, cu motivarea că acel contract de asociere prevedea obligația ca asociantul se obligă să respecte contractele de închiriere aflate în derulare.

Practic, contractul de asociere nu a condus la încetarea contractului de închiriere, ci la obligația intimaților-pârâți și a asociantului de a- respecta.

Pentru cele menționate mai sus, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.

Analizând decizia recurată,în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:

Reclamanții în contradictoriu cu pârâții au învestit instanța cu acțiune, solicitând obligarea acestora din urmă la încheierea contractului de închiriere pentru spațiul de locuit situat în C,-, județul

Cei în cauză au ocupat locuința în baza unei fișe de calcul a chiriei pentru acest spațiu,întocmită în baza dispoziției nr.534 din 01.06.1998 emisă de Primarul Municipiului C privind repartizarea unor locuințe din recuperări.

Cum corect a reținut instanța de fond, raporturile dintre părți sunt reglementate de prevederile legale, referitoare la repartiția locuințelor prevăzute de Legea nr.114/1996 și Normele Metodologice de Aplicare a legii cu modificările ulterioare. nr.HG446/1997 (în vigoare la data emiterii dispoziției de repartiție) privitoare la criteriile ce trebuie avute în vedere la repartizarea locuințelor, criterii ce au fost aprobate prin hotărârile consiliilor locale.

Dispozițiile art.28 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.114/1998 prevăd că "în vederea încheierii contractului de închiriere beneficiarii de repartiții vor prezenta următoarele documente:

-repartiția emisă de Consiliul Local;

-buletinul, cartea de identitate;

-declarație și adeverința de venit realizat pe ultimele 12 luni pentru fiecare dintre membrii familiei;

-alte documente după caz.

Art.29 prevede că "contractul de închiriere pentru locuințele sociale sau de necesitate se încheie potrivit contractului cadrul de închiriere prezentat în anexa 4 la prezentele norme metodologice și prevederile art.44 din lege".

Contractul de închiriere, încheiat în baza dispozițiilor art.21 din lege și conform modelului prezentat în anexa 5 din normele metodologice, va fi înregistrat la organele fiscale,prin grija proprietarului (art.37 și art.38 din norme).

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că raporturile locative dintre părți sunt reglementate de norme speciale și nu cele de drept comun și că neîncheierea contractului de închiriere se datorează culpei exclusive a reclamantului G, care nu a prezentat actele necesare în vederea încheierii acestui contract.

Recurenții au fost tolerați să locuiască în imobil, neavând titlu locativ.

Dispozițiile nr.OUG8/2004 la care face referire recurenții nu sunt aplicabile în speța de față,întrucât această ordonanță se referă la contractele de închiriere, aflate în curs de derulare, ori aceștia nu ocupă locuința în litigiu în baza unui contract, ci sunt tolerați de către pârâții intimați în a cărui proprietate și administrare se află imobilul.

Nu poate fi vorba de un contract de închiriere aflat în derulare pentru a fi prelungit la cererea chiriașilor, conform actului normativ mai sus menționat. De altfel, pentru locuința în litigiu nu a fost încheiat niciodată recurentului contract de închiriere.

Împrejurarea că ulterior Caî ncheiat contract de asociere cu o terță persoană privitor la locuința în litigiu, contract care a fost încheiat în virtutea calității de administrator nu înseamnă că nu are calitate procesual pasivă de a sta în proces. Acest contract de asociere a fost încheiat în vederea consolidării și modernizării imobilului pe o durată de 20 de ani, neprevăzând nici o clauză cu privire la respectarea contractului de închiriere, pentru locuința în litigiu, contract care de altfel nu există.

Pentru considerentele expuse, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.

În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga pe recurenții-reclamanți către pârâta C la 100 lei cheltuieli de judecată și către intimata-pârâtă Municipiul C prin Primar la 357 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentii-reclamanti G, )., și -domiciliati în C,-, respectiv la cabinet avocat-. -. 5...1..9- împotriva deciziei civile nr.781 din 12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr- în contradictoriu cu

intimații-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR,- C,- și REGIA AUTONOMĂ DE EXPLOATARE A DOMENIULUI PUBLIC SI PRIVAT, - C,-.-.18.

Obligă recurenții-reclamanți către pârâta C la 100 lei cheltuieli de judecată și către intimata-pârâtă Municipiul C prin Primar la 357lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,astăzi 18.05.2009.

Președinte Judecători

- - - -

- -

Grefier

- -

Jud.fond:

Jud.apel:;

Red.dec.jud./17.06.2009

Tehnored.gref./18.06.2009

2 ex.

Președinte:Vanghelița Tase
Judecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Maria Apostol

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Constanta