Speta drept civil. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 206/
Ședința publică din 10 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul -., domiciliat în P,-, -.1,.B,.12, județul A, împotriva sentinței civile nr.1153/CM din data de 5.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimatul-pârât Spitalul Județean de Urgență P, lipsind recurentul-reclamant -..
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea recurentului-reclamant -..
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
În raport de această precizare, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Spitalul Județean de Urgență P, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse pe larg în conținutul concluziilor scrise depuse la dosar. Precizează că dispozițiile legale prevăd că, pentru încadrarea în condiții speciale, recurentul-reclamant trebuia să lucreze cu instalații radiologice cu risc III și IV și nu și cu instalații cu risc II, pentru care sunt depuse la dosar autorizații. Apreciază că nu este vorba de nicio discriminare în prezenta cauză, întrucât, în lipsa unor prevederi legale, nu se poate reține că reclamantul a lucrat în condiții speciale. Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat rectificarea carnetului de muncă, precum și recalcularea pensiei, iar pentru acest din urmă capăt de cerere trebuia chemată în judecată Casa Județeană de Pensii
De asemenea, reprezentanta intimatului arată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.2 alin.1 din HG1025/2003, pentru a se putea cerere reîncadrarea în categoriile de risc a instalațiilor radiologice.
La solicitarea instanței, apreciază că Tribunalul Argeșs -a pronunțat în mod corect asupra obiectului dedus judecății și că hotărârea este temeinică. Mai precizează că în conținutul motivelor de recurs se formulează cereri noi, față de acțiunea de la fond.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 03.03.2009, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență P, solicitând obligarea acestuia la încadrarea corectă a locului său de muncă, la rectificarea în carnetul de muncă a perioadei 01.04.2001 - 01.04.2007, ca perioadă efectuată în loc de muncă cu condiții speciale și la efectuarea formalităților necesare pentru alinierea secției în care a lucrat, la secțiile similare din unitățile din anexa 2.1 legii 226/2006.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că fost salariatul Spitalului Județean A - P, unde a desfășurat activitatea de medic radiolog în zone cu risc radiologic III, lucrând în zona 1 de radiații. La apariția Legii nr.19/2000, conform nr.HG1025/2003, pârâtul avea obligația să comunice Guvernului României, zonele cu risc radiologic, pentru a fi incluse în anexa 2.1 din Legeanr.226/2006, pentru ca salariații care își desfășurau activitatea în aceste zone să beneficieze de avantajele prevăzute în lege, respectiv de împărțirea numărului total de puncte acumulate pe întreaga perioada desfășurată în Instalații Radiologice, zona 1 de radiații, zona de risc radiologic III, la stagiul minim de cotizare prevăzut în anexa 3 la Legea nr.19/2000, și în Legea nr.226/2006. Spitalul Județean de Urgență P, la cererea sa privind eliberarea unei adeverințe cu specificarea condițiilor de muncă a răspuns că nu a făcut la timp demersurile necesare încadrării locului de muncă în loc de muncă cu condiții speciale.
La data de 04.08.2009 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru următoarele considerente:
- în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr.226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, care în art.2 precizează " de timp în care asigurații își desfășoară activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de muncă prevăzute în art.1 -Anexa 1 pct.2-sunt stagii de cotizare in condiții speciale";
- conform anexei 1 pct.2, se încadrează în condiții speciale activitatea din locurile de muncă încadrate în categoriile de risc radiologic III și IV, însă în cadrul Laboratorului de radiologie și imagistică medicală din structura acestei unități sanitare - conform autorizațiilor de funcționare a instalațiilor radiologice emise de - funcționează instalații radiologice de categoriile de risc radiologic I, II, III și personalul din acest laborator nu își desfășoară activitatea numai în locuri de munca cu risc radiologic de categoriile III si IV, deci nu sunt întrunite prevederile legale pentru încadrarea în condiții speciale de muncă;
- cât privește susținerea reclamantului că potrivit nr.HG1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, avea obligația de a face demersuri pentru a fi încadrat locul său de muncă ca fiind loc în care se desfășoară activitate în condiții speciale, potrivit art.2 alin 2 condițiile alin.1 trebuiau îndeplinite cumulativ;
- cum condițiile prevăzute de art.2 alin.1 nu au fost îndeplinite cumulativ, nu se puteau face demersuri pentru încadrarea reclamantului în condiții speciale;
- în speță nu există discriminare întrucât principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări;
- reclamantul solicită rectificarea în carnetul de muncă a faptului că a lucrat în condiții speciale în lipsa unei prevederi legale, ceea ce constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1153/CM/05.10.2009 a respins acțiunea reclamantului, reținând următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtului în perioada 01.07.1974 - 01.03.2007, în funcția de medic primar radiologie și imagistică la Laboratorul de radiologie și imagistică.
Din adeverința nr.1342/29.01.2009 eliberată de către pârât i s-a recunoscut reclamantului că perioada 01.07.1974 - 01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă, potrivit Ordinelor nr.50/1990 și nr.125/1990, în procent 100% iar perioada 01.04.2001 - 01.03.2007 se încadrează în condiții deosebite de muncă în procent de 100%, potrivit Legii nr.19/2000 și nr.HG261/2001.
În aceeași adeverință emisă de către pârât există și mențiunea că nu s-au făcut demersurile necesare potrivit Legii 26/206 pentru încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă cu risc radiologic din categoriile III și IV de risc radiologic.
Potrivit art. 16, din HG 1025/2003, "ngajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii pot solicita reevaluarea locurilor de muncă până la data de 31 decembrie 2004".
Sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă din unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în conformitate cu prevederile nr.HG1025/2003, cu modificările și completările ulterioare, care sunt prevăzute în Anexa nr.2 la Legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 alin.1 lit.b și c din nr.HG1025/2003, solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale pentru instalațiile radiologice trebuia făcută de Comisia Națională pentru Controlul Activităților
Conform art.3 alin.3 din același act normativ statuează că, "n cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin.(1) lit.c)".
Ținând seama de faptul că nu s-a urmat în cauză procedura instituită de către HG nr.1025/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru încadrarea în condiții speciale a locului de muncă al reclamantului, tribunalul neputându-se substitui acesteia, astfel că acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și respectiv art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului la pretenții delictuale, în baza art.998, 999 Cod civil, având în vedere că pârâtul este în culpă deoarece nu a urmat procedura instituită de nr.HG1025/2003 cu modificările și completările ulterioare pentru încadrarea în condiții speciale a locului de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamantul;
- instanța nu a respectat dispozițiile art.129 Cod procedură civilă potrivit cărora judecătorii sunt obligați să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, putând ordona administrarea tuturor probelor necesare, ceea ce tribunalul nu a făcut, nefiind preocupat de verificarea susținerilor reclamantului.
În concluzie reclamantul a arătat că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, impunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Recursul este fondat.
Examinând cu prioritate critica privind aplicarea greșită a legii, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă în ceea ce privește calificarea juridică a acțiunii, se constată că aceasta este fondată pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Chiar dacă prin acțiunea sa reclamantul s-a referit atât la obligațiile neîndeplinite de angajator, la rectificarea carnetului său de muncă și efectuarea formalităților necesare pentru alinierea secției în care a lucrat la secțiile similare din țară, cât și la culpa pârâtului și dreptul său la despăgubiri, față de temeiul juridic invocat de reclamant, instanța de fond era obligată, potrivit art.129 (6) Cod procedură civilă, să lămurească obiectul acțiunii și temeiul juridic al acesteia, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Chiar dacă prin acțiune s-au făcut susțineri atât în ceea ce privește obligarea pârâtului la îndeplinirea obligațiilor sale legale în calitate de angajator, la rectificarea carnetului de muncă al reclamantului, cât și la răspunderea pârâtului pentru neîndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau, este evident, față de temeiul juridic invocat, respectiv art.998 și 999 Cod civil, că reclamantul a urmărit prin formularea și înregistrarea acțiunii sale obligarea pârâtului la despăgubiri, constând în diferența dintre pensia ce i-a fost plătită și cea care i s-ar fi cuvenit, dacă angajatorul și-ar fi îndeplinit obligațiile legale.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să lămurească, obiectul, cauza și temeiul juridic al acțiunii, fiind în drept să ceară părților să prezinte explicații, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă acestea nu erau menționate expres în cerere sau în întâmpinare, potrivit art.129 al.4 Cod procedură civilă.
În acest sens, instanța de fond putea da reclamantului, potrivit art.132 al.1 Cod procedură civilă, un termen în vederea întregirii sau modificării cererii sale.
Toate acestea trebuiau făcute pentru ca, în final, judecătorii să hotărască asupra obiectului cauzei.
toate aceste aspecte, instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, situație în care, sunt îndeplinite cerințele art.312 al.5 Cod procedură civilă, pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă va admite recursul de față, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond în condițiile art.315 al.1 și 5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul -., domiciliat în P,-, -1,.B,.12, județul A, împotriva sentinței civile nr.1153/CM din 05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat-pârât fiind SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.6/24.02.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
