Speta drept civil. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 245/
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
- apelanta pârâtă, cu sediul în C,- și cu sediul ales în B,-, -.4,.1,. 82, sect. 3 (la și Asociații) și,
- apelanta reclamantă - SOCIETATE DE GESTIUNE A DREPTURILOR DE, cu sediul în B,-,.3,. 3, sect. 2,
împotriva sentinței civile nr. 1218 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect drepturi de autor.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la data de 26 octombrie 2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1218/31.10.2008 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune a reclamantei pentru perioada 01.06.2004 - 05.06.2004, fiind admisă în parte acțiunea formulată de - SOCIETATEA DE GESTIUNE A DREPTURILOR DE B în contradictoriu cu pârâta
Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 862.294,17 lei reprezentând remunerație compensatorie pentru opera privată datorată pentru perioada 01.06.2004 - 13.06.2005, precum și suma de 41.969 lei cu titlu de dobândă legală pentru perioada cuprinsă între iunie 2007 ( data introducerii acțiunii ) și 31 ianuarie 2008, precum și în continuare, după această dată, până la achitarea efectivă a debitului.
Pârâta a fost obligată la plata, către reclamantă, a sumei de 6.615 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta are calitatea de organism de gestiune colectivă a dreptului de autor, fiind desemnată prin decizia nr.147/13.07.2005 a Oficiului Român pentru Drepturile de autor drept colector unic al remunerației compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată - opere reproduse pe hârtie, stabilite prin Hotărârea Arbitrală din data de 23.05.2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr.501/14.06.2005.
Pârâta este o societate ce are ca obiect de activitate importul și comercializarea de echipamente electronice și IT, astfel că îi incumbă obligația de plată a remunerației compensatorii prevăzute de art.109 din Legea nr.8/1996.
1.Cu privire la aparatele pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru opera privată, judecătorul fondului a reținut că textul art. 34 al.2 din Legea nr.7/1996 arată că remunerația este datorată pentru aparatele de-sine-stătătoare, indiferent de modul de funcționare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere.
A fost apreciat ca nefondat punctul de vedere elaborat de societatea pârâtă, potrivit cu care din această categorie fac parte doar fotocopiatoarele și multifuncționalele care includ fotocopiatoare, deoarece numai acestea îndeplinesc în fapt condiția de a fi aparat de-sine-stătător, conceput pentru realizarea de copii ( celelalte aparate - scannerul și imprimanta - neîndeplinind condiția de a fi de-sine-stătătoare pentru că nu pot funcționa în absența computerului, fiind accesorii ale acestuia ).
Instanța de fond a reținut că atât imprimanta, cât și scanner-ul sunt aparate de-sine-stătătoare, întrucât nu sunt componente ale unui alt sistem (cum ar fi spre exemplu placa de bază a computerului ) și sunt destinate realizării de copii; împrejurarea că pentru funcționarea acestora este necesară conectarea la un computer este lipsită de relevanță față de textul de lege care folosește atât expresia,indiferent de modul de funcționare", cât și expresia,indiferent dacă procedeul utilizat este unul analog sau digital".
Instanța a avut în vedere și că Hotărârea arbitrală din data de 23.05.2005 a Comisiei arbitrale de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pronunțate în procedura negocierii metodologiei de aplicare a Legii nr.8/1996, aceste metodologii fiind opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu de la data publicării potrivit art.1312.
S-a conchis în sensul că pârâta datorează remunerația pentru importul aparatelor ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog pentru: imprimante, fotocopiatoare, scannere și multifuncționale cu sau fără funcție de copiere.
Asupra aplicării legii civile în timp, instanța de fond a avut în vedere că față de petitul inițial, reclamanta și-a restrâns perioada pretențiilor sale la 1.06.2004-13.06.2005, data de 14.06.2005 fiind ziua în care au intrat în vigoare noile tarife.
A fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând perioada 1.06.2004-5.06.2004, reclamanta a formulat acțiunea la data de 1.06.2007, fiind trimisă instanței prin serviciul poștal, urmând a fi avută în vedere data certă a trimiterii poștale, iar nu pe cea a înregistrării cererii la instanță.
Cât privește apărările pârâtei privitoare la datorarea remunerației pentru perioada 5.06.2004-29.07.2004 în cuantumul prevăzut de Legea nr.8/1996 nemodificată, respectiv, în procent de 5%, iar pentru perioada cuprinsă între 30.07.2004 (când a intrat în vigoare Legea nr.285/2004 de modificare a Legii nr.8/1996) și 13.06.2005, procentul cel mai mic posibil, de 0,5%, judecătorul fondului a reținut că:
Legea nr.285/2004 a modificat art. 34 al. 2 sub aspectul cuantumului remunerației compensatorii pentru opera privată, impunând stabilirea ei prin negociere. Art. IV din Legea nr.285/2004 dispune că,în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectivă sunt obligate să inițieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi. Până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabelele și metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare."
A fost interpretată sintagma,metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare" prin prisma faptului că Legea nr.8/1996 nu a suferit o abrogare prin Legea nr.285/2004, fiind doar modificată și completată, astfel că norma se referă la dispozițiile celei dintâi.
S-a considerat că legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării ( actus interpretandus est potius ut qualeat, quam ut pereat),aceeași interpretare fiind cuprinsă în adresa din 3.08.2004 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Tribunalul a statuat, astfel, în sensul că până la data intrării în vigoare a metodologiilor negociate cu privire la cuantumul remunerației pentru copia privată (14.06.2005), sunt aplicabile prevederile Legii nr.8/1996, pârâta datorând un procent de 5% din valoarea importurilor de aparate efectuate.
A fost însușită valoarea totală a remunerației datorate pentru perioada 1.06.2004-13.06.2005, astfel cum a fost determinată prin raportul de expertiză.
Având în vedere că reclamanta a solicitat si acordarea dobânzii legale pentru sumele datorate, de la data scadenței acestora, s-a stabilit că, dată fiind natura civilă a obligației de plată a remunerației pentru opera privată, datorate de persoanele la care fac trimitere dispozițiile art. 107 al. 2 din lege (indiferent dacă sunt comercianți sau nu), pârâta nu poate fi obligată decât la dobânda legală pentru obligațiile civile.
S-a apreciat, totodată, că societatea pârâtă nu și-a onorat obligația de plată la termenele stabilite, în acord cu prevederile art.1088 civ. motiv pentru care urmează a fi obligată să plătească și daune interese constând în dobânda legală a sumelor datorate începând cu data introducerii cererii de chemare in judecată, respectiv 1.06.2004, în cuantum de 41.960 lei, astfel cum s-a determinat prin raportul de expertiza contabilă întocmit de expert, precum și în continuare, până la plata efectivă a sumei datorate.
Cât privește aplicarea prevederilor art. 274 cod pr.civ. instanța de fond a obligat pârâta - pe temeiul culpei procesuale - la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 6.615 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din onorariul expertului judiciar numit în cauză, onorariului de avocat și a cheltuielilor de deplasare potrivit chitanțelor atașate la dosar (filele 232 vol. I, 26,190-232 vol. II). Instanța a exclus, însă, din cuantumul acestor cheltuieli sumele plătite de către reclamant expertului parte participant la efectuarea expertizei contabile, cu motivația că aceste sume nu îndeplinesc cerința de a fi absolut necesare soluționării cauzei și nici nu au un caracter rezonabil în raport cu onorariul expertului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, atât reclamanta - SOCIETATE DE GESTIUNE A DREPTURILOR DE B, cât și pârâta C, criticile vizând aspecte legate de netemeinicia soluției.
Apelanta reclamantă a solicitat să se constate că în mod greșit prima instanță nu a inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată puse în sarcina pârâtei și pe cele generate de desemnarea expertului consilier, câtă vreme judecătorul fondului a încuviințat numirea lui, iar persoana astfel nominalizată și-a spus părerea sa profesională în legătură cu acest litigiu.
S-a făcut trimitere la prevederile art. 274 cod proc. civilă, care face vorbire de,plata experților și s-a apreciat că remunerația achitată de apelanta reclamantă expertului-parte nu poate fi considerată ca fiind lipsită de relevanță pentru soluționarea cauzei.
Un alt motiv de apel dezvoltat în calea de atac promovată de apelanta reclamantă l-a constituit cuantumul dobânzilor reținut ca fiind datorat de pârâtă, criticându-se punctul de vedere al caracterului civil al acestor daune interese, câtă vreme ar fi fost aplicabilă regula instituită prin art. 3 din nr.OG 9/2000, privitoare la debitor; or, în speță, acesta este o societate comercială care datorează dobânzi la nivelul dobânzii de referință a BNR, fiind pusă de drept în întârziere față de art. 43, art. 56 și art. 4 cod com. și art. 1088 cod civil.
Apelanta pârâtă a criticat soluția Tribunalului Constanța din perspectiva dezlegărilor în drept date modalității de aplicare în timp a legii, precum și a determinării sferei de aplicare a prevederilor Legii nr. 8/1996, modificate prin Legea nr. 285/2004, la tipul de aparate care cad sub incidența acestor norme.
Au fost reluate, în criticile formulate, susținerile referitoare la incidența procentului de 5% pentru perioada 01.06.2004 - 29.07.2004 și a procentului de 0,5% pentru perioada 30.07.2004 - 13.06.2005, la incorectitudinea trimiterii pretențiilor reclamantei la,metodologiile reglementate prin legea veche și aplicarea greșită a procentului de 5% pe temeiul unui text de lege abrogat.
S-a solicitat să se constate că legiuitorul nu a făcut trimitere la metodologiile din legea veche, ci la cele ce ar fi rezultat din negocieri; or, procentul de 5 nu este rezultatul niciunei proceduri de negociere.
Legea nr. 8/1996, anterior modificării, stipula necesitatea derulării de negocieri pentru stabilirea metodologiilor, dar nu pentru copia privată, ci pentru determinarea modalității de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, a căror exploatare nu se putea realiza decât pe calea gestiunii colective.
S-a solicitat să se aibă în vedere că intenția legiuitorului însuși a fost ca acest procent să scadă după modificarea legii, și deci să nu se mai aplice, pentru că dacă s-ar fi dorit menținerea lui acest lucru ar fi fost stabilit în mod explicit.
În legătură cu sfera de aplicare a legii, apelanta pârâtă a criticat soluția instanței de fond care a apreciat că remunerația pentru copia privată se datorează pentru toate aparatele menționate în acțiune, inclusiv deci pentru multifuncționalele fără funcție de copiere. S-a considerat că în mod greșit judecătorul fondului a inclus în aceeași categorie imprimantele, scannerele și multifuncționalele fără funcție de copiere, fără a putea să-și argumenteze, cel puțin pentru ultima categorie, soluția.
S-a făcut trimitere la prevederile art. 34 al. 2 din Legea nr. 8/1996 modif. prin Legea nr. 285/2004, care stabilesc cerința întrunirii cumulative a trei condiții în ce privește aparatele pentru care se datorează remunerația pentru copia privată: acestea să fie de-sine-stătătoare, să fie concepute în scopul realizării de copii de pe hârtie și să permită reproducerea acestor opere.
Apelanta pârâtă a susținut, ca și la fond, că prima condiție - referitoare la autonomia aparatului - nu poate fi întrunită de către scanner și imprimantă pentru că funcționalitatea lor depinde de conexiune la un alt aparat. S-a solicitat să se aibă în vedere interpretarea corectă a textelor, în sensul că,de-sine-stătător înseamnă funcționarea independentă de alte aparate sau echipamente la nivel extern, iar sintagma,indiferent de modalitatea de funcționare presupune că aparatul își păstrează independența în funcționare, putând interacționa doar cu aparate accesorii lui.
A doua cerință, legată de necesitatea ca aparatele care intră sub incidența legii să fie concepute pentru a realiza copii de pe hârtie, implică normala utilizare a echipamentului în acest scop, finalitatea creării lui și îndeplinirea scopului pentru care a fost creat.
Din acest punct de vedere, apelanta pârâtă a arătat că imprimanta și scannerul nu sunt utilizate, în mod normal, pentru efectuarea de copii de pe hârtie.
S-a susținut că aceste două tipuri de aparate nu reproduc niciodată operele de pe hârtie, ci doar prin intermediul computerului la care sunt conectate.
Cât privește aparatele fără funcție de copiere, apelanta pârâtă a arătat că din însăși denumirea lor reiese că nu sunt concepute în scopul copierii, iar din acest punct de vedere experții care au efectuat lucrarea cu ocazia judecății fondului au răspuns doar obiectivelor care corespundeau opiniei exprimate de reclamantă, calculând global, iar nu separat, suma pentru multifuncționalele cu și fără funcție de copiere.
A fost criticată soluția instanței de fond și din perspectiva respingerii cererii de refacere a expertizei în acest sens, precizându-se că suma la care pârâta a fost obligată include și remunerația pentru multifuncționalele fără funcție de copiere, deși pentru această categorie este evident că nu se datora nici o sumă.
De altfel, a arătat societatea apelantă, expertiza a avut obiective care nu au permis soluționarea corectă a cauzei, pentru că nu s-a avut în vedere aplicarea diferențiată a procentului de 5% și a celui de 0,5%.
Pentru toate aceste considerente, apelanta Sistems Cas olicitat admiterea căii de atac și schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunii.
La termenul din 12.10.2009 a fost respinsă cererea de suplimentare a probatoriului, în apel, în sensul administrării unei noi expertize contabile judiciare, cu obiectivele propuse la termenul din 21.09.2009.
Analizând criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate în cauză, Curtea va reține următoarele considerente:
1.Asupra apelului apelantei pârâte:
Prima critică dezvoltată în speță este cea a greșitei interpretări de către
instanța de fond a regulilor de aplicare în timp a legii și menținerea procentului de 5 ulterior perioadei în care nu se mai aplica Legea nr. 8/1996 în forma ei inițială, ci Legea nr. 285/2004.
Aceste critici sunt, însă, nefondate.
Astfel cum a statuat tribunalul, art. IV din Legea nr. 285/2004 teza a II-a stabilește că,Până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabelele și metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare.
Această prevedere are caracterul și efectele unei veritabile norme tranzitorii, legiuitorul prevăzând că până la stabilirea noilor metodologii și până la negocierea viitoarelor remunerații cuvenite titularilor de drepturi, trebuie menținut în domeniu un punct de reper pentru calcularea - pe perioada de tranziție - a acestor sume.
Pornind de la această premisă, prima instanță a dat o corectă interpretare textului menționat, înlăturând susținerile pârâtei potrivit cu care aplicarea procentului de 5 pentru perioada ulterioară datei de 30.07.2004 ar implica reactivarea unui text de lege abrogat.
În mod judicios tribunalul a arătat că Legea nr. 285/2004 a vizat modificarea și completarea Legii nr. 8/1996, ceea ce presupune - prin trimitere la art. 57 și 58 din Legea nr. 24/2000 - integrarea unor noi norme, precum și schimbarea conținutului celor existente în legea inițială.
Legea nr. 8/1996 a subzistat, așadar, datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 285/2004, iar aplicarea procentului menționat a fost generată doar de trimiterea explicită a normei tranzitorii din art. IV a Legii nr. 285/2004 teza ultimă.
Aserțiunea apelantei pârâte conform căreia metodologiile sunt,în sensul legii, doar rezultatul negocierilor nu este fundamentată, câtă vreme norma evocată se supune adagiuluiactus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.
Faptul că legea nouă a redimensionat prin prevederile art. 107 al. 7 limitele de negociere a remunerațiilor viitoare nu semnifică, astfel cum s-a susținut, intervenția oricăruia dintre procentele indicate ( preferat de apelanta pârâtă a fi cel minim, de 0,5 % ) pe perioada anterioară definitivării procedurii de negociere, ci doar aplicarea celui stabilit în urma acestei operațiuni, după epuizarea negocierilor.
În concluzie, pledoaria legată de aplicarea în timp a legii și de necesitatea definirii etapizate, în funcție de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004, a procentajelor, pornește de la o premisă fundamental greșită, care ignoră rolul normei tranzitorii și intervenția prevederilor referitoare la limitele procentuale ale remunerațiilordupănegocierea lor de către părți ( art. 107 al. 7 -, remunerațiile negociate de părți ).
Cea de-a doua critică formulată de societatea pârâtă a vizat tipul de aparate pentru care se datorează remunerația pentru copia privată, pe baza clasificării acestora în funcție de gradul de autonomie și de funcțiile tehnologice asociate.
Sub acest aspect, Curtea va avea în vedere că la data sesizării instanței operau pe deplin efectele hotărârii arbitrale pronunțate de Comisia arbitrală de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la 23.05.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 501/14.06.2005, care potrivit art. 363 al. 3 cod proc. civilă are efectele unei hotărâri judecătorești definitive și care a statuat cu putere de lucru judecat asupra sferei de aplicare a prevederilor legii, în sensul că se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată atât pentru fotocopiator și pentru multifuncționalele cu funcție de fotocopiere, cât și pentru imprimante, scannere și aparatele multifuncționale fără funcție de fotocopiere.
Hotărârea arbitrală a statuat, de altfel, asupra cuantumului remunerației pentru fiecare din aceste aparate.
Prin urmare, apelanta pârâtă nu mai poate pune în discuție chestiunile asupra cărora s-a deliberat în chip definitiv prin hotărârea arătată, în sensul reinterpretării dispozițiilor art. 34 al. 2 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a înlăturat solicitarea de refacere a expertizei contabile, conform încheierii din 30.09.2008.
Pentru aceleași considerente Curtea a apreciat ca irelevantă pentru justa soluționare a litigiului completarea probatoriului în apel, conform art. 295 al. 2 cod proc. civilă, cu o probă având aceleași obiective.
Cât privește soluția dată chestiunii prescriptibilității pretențiilor formulate pentru perioada 01.06.2004 - 5.06.2004, aspect care deși nu a fost formulat ca motiv de apel distinct, a fost reluat în critica privitoare la ansamblul probator administrat ( pct. III din motive ), se va reține că tribunalul nu s-a,antepronunțat prin înlăturarea obiectivului referitor la calculul separat al sumelor cerute pe perioada menționată, câtă vreme în mod corect a stabilit că data sesizării instanței trebuie luată în calcul în funcție de art. 102 și 104 cod proc. civilă.
2.Asupra apelului apelantei reclamante:
Criticile s-au referit în acest caz la două aspecte: a). chestiunea
neincluderii, în cuantumul total al cheltuielilor de judecată, a onorariului expertului consilier și b). greșita definire a dobânzii datorate de societatea pârâtă.
Pornind, în analiza primului motiv de apel, de la textul art. 274 cod proc.
civilă, se va reține că neimputarea în sarcina părții care a pierdut procesul, pe temeiul culpei procesuale, a cheltuielilor suportate de cel care a avut câștig de cauză ( în speță, onorariul expertului parte ) este eronată, întrucât nu se poate susține că desemnarea unui asemenea expert nu este utilă pentru justa soluționare a speței.
. numirii expertului parte este reglementată prin art. 201 al. 5 cod proc. civilă, iar asistarea părții în cursul efectuării unei lucrări cu un anumit grad de dificultate, într-un domeniu care implică părerea unor specialiști, trebuie recunoscută, în raport de specificul speței, ca parte integrantă a dreptului la apărare.
Nu este însă mai puțin adevărat că aceste cheltuieli trebuie să fie concordante cu efortul depus, cu gradul de implicare al expertului consilier în sintetizarea punctelor de vedere asupra expertizei dispuse și cu finalitatea demersului său, dar și că ele nu pot constitui un mijloc de împovărare în planul obligațiilor procesuale a vreunei părți, prin impunerea lor necenzurată în sarcina perdantului.
Astfel fiind, ținând seama de faptul că onorariul expertului desemnat de parte nu este stabilit ca în cazul expertului judiciar, de către instanța de judecată, în condițiile art. 202 al. 2 cod proc. civilă și că norma instituită prin art. 274 al. 2 cod proc. civilă vizează necenzurarea plății expertului desemnat de instanță, iar nu a expertului consilier, se va reține punctul de vedere al apelantei reclamante în sensul includerii în cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă și a sumei de 3.000 lei reprezentând onorariu diminuat al expertului consilier ( sumă raportată la cuantumul onorariului apreciat de către instanță pentru expertului judiciar ).
Privitor la critica fondată pe incidența disp. art. 43, 56 și 4 cod com. coroborate cu art. 3 al. 1 din nr.OG 9/2000, acestea urmează a fi înlăturată, întrucât natura accesoriilor obligației nu poate fi distinctă de cea a obligației principale; or, remunerația pentru copia privată se înscrie în ansamblul drepturilor patrimoniale civile subsumate proprietății intelectuale, fiind irelevantă calitate de comerciant a titularului obligației de plată.
Astfel fiind, în mod corect prima instanță a dispus asupra aplicării dobânzii legale stabilite prin art. 4 din nr.OG 9/2000, iar nu asupra celei comerciale, întrucât actul juridic generator de obligații nu este în acest caz unul comercial pentru nici una dintre părți, fiind disociat prin obiect și natură de actele de comerț uzuale ce constituie obiectul de activitate al pârâtei.
Față de toate aceste considerente, va fi respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă C, urmând a fi admis apelul apelantei reclamante, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei la plata către și la 3.000 lei cheltuieli de judecată - reprezentând onorariul expertului parte diminuat.
Vor fi menținute și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. 274 cod proc. civilă, apelanta pârâtă va suporta cheltuielile de judecată efectuate de apelanta reclamantă în apel, în cuantum de 4.193 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă, cu sediul în C,- și cu sediul ales în B,-, -.4,.1,. 82, sect. 3 (la și Asociații) împotriva sentinței civile nr. 1218 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Admite apelul formulat deapelanta reclamantă - SOCIETATE DE GESTIUNE A DREPTURILOR DE, cu sediul în B,-,.3,. 3, sect. 2, împotriva sentinței civile nr. 1218 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în sensul că schimbă în parte sentința apelată și obligă C la 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert diminuat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă apelanta către - SOCIETATE DE GESTIUNE A DREPTURILOR DE la 4.193 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
20.11.2009
Dact.disp.gref.
6 ex./24.11.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
