Speta drept civil. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 279/
Ședința publică din 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurent reclamant, domiciliat în C, Bulevardul nr. 165, -. A,.4, județ C - declarat împotriva deciziei civile nr. 303/C/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-,. 18, județ C, având ca obiectnulitate act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 114/25.09.2008 pe care o depune la dosar (anexat chitanța nr. 114/29.09.2008 - reprezentând onorariu de avocat) și intimatul prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 47679/2.09.2008 (atașată chitanța nr. 29/2.09.2008 - reprezentând onorariu de avocat).
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul că,prezentul recurs este declarat în termen, motivat și netimbrat.Totodată, învederează că, prin serviciul registratură, la data de 22.09.2008, intimatul pârât a depus întâmpinare, în 2 exemplare, o copie de pe întâmpinare fiind comunicată la data de 22.09.2008 către recurentul reclamant.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, depune la dosar dovada executării plății taxei judiciare de timbru în sumă de 6,00 lei, conform chitanță seria - nr. -/25.09.2008 și timbru judiciar de 0,30 lei.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv procesul-verbal din 14.12.2006 încheiat în cadrul dezbaterii succesorale de pe urma defunctei, copie testament olograf al lui încheiat la data de 30.03.1995, în care sunt enumerate bunurile lăsate prin testament.
Întrebate fiind de către instanță, părțile, prin apărători, învederează că nu mai sunt alte cererii prealabile sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra motivelor de recurs.
Instanța, luând act de susținerile părților prin apărători, în sensul că nu mai sunt alte cererii sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, susține că instanța de apel a pronunțat decizia nr. 303/C/27.05.2008 cu încălcarea dispozițiilor art. 669, 686, 689, și 700 Cod civil, respingând acțiunea ca nefondată, reținând că autoarea recurentului reclamant nu a făcut acte de acceptare a succesiunii.
În opinia sa, apărătorul apreciază că, instanța de apel nu a fost preocupată în a stabili situația reală, ignorând apărările reclamantului din întâmpinarea depusă la dosar. Totodată, susține că, instanța de apel în considerentele deciziei constată că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare, deși aceasta există la dosarul cauzei, fila 10, depusă cu o lună înainte de a se pronunța instanța, astfel fiind înlăturat punctul de vedere al recurentului. De asemenea, instanța nu a analizat sub nicio formă probele administrate. Deși, intimatul pârât nu recunoaște că mama reclamantului a făcut acte de acceptare a succesiunii, răspunsurile sale la interogatoriu (întrebările 10, 11 și 13) se coroborează cu declarațiile martorilor audiați la cererea recurentului. În răspunsul la întrebarea 10, intimatul recunoaște că înscrisurile anexate interogatoriului sunt scrise de el, iar în răspunsul al întrebarea 13, intimatul recunoaște că mama recurentului deținea 18 acțiuni la societatea la care era dat în arendă pământul. Ori, instanța de fond reține că nu sunt probe directe. Este de remarcat reaua credință a intimatului în sensul că după decesul tatălui său solicită de la notar eliberarea certificatului de moștenitor. Ori, acest certificat de moștenitor este ilegal fiind făcut în frauda recurentului.
În concluzie, apărătorul recurentului reclamant pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința modificării deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, arată că potrivit art. 689 cod civil "acceptarea succesiunii este tacită când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă să presupună neapărat intenția sa de acceptare". Acest act trebuie să exprime în mod neîndoielnic și neechivoc intenția de acceptare. În măsura în care actul succesibil poate primi și o altă interpretare, el nu se consideră act de acceptare. Mai mult art. 691 Cod civil statuează că numai actele de dispoziție și de administrare definitivă implică acceptarea tacită a succesiunii, ceea ce în cauza de față nu s-a făcut de și cu atât mai puțin de -. Cu privire la declarațiile martorilor și acestea nu furnizează informații constatate prin propriile simțuri așa că nu pot conduce la concluzia neechivocă, clară că a acceptat tacit succesiunea, astfel că despre acceptarea recurentului reclamant nici nu poate fi vorba. Se apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că nu a acceptat tacit succesiunea, reclamantul nu poate urca spre a culege moștenirea rămasă.
În concluzie, apărătorul intimatului pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 6250/212/30.05.2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.87/1998 eliberat de - în dosarul nr.99/1998 pentru fraudă la lege și cauză ilicită.
În susținerea cererii arătă că la data de 14.03.1992 a decedat numitul, moștenitori fiind - soție supraviețuitoare, -fiu și mama reclamantului, - fiică. Urmare a decesului mamei sale la data de 15.08.1996 a venit la succesiune reclamantul în locul mamei sale.
Reclamantul precizează că în timpul vieții mama sa a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii lui, însă la sfatul pârâtului nu s-a dezbătut succesiunea autorului la notariat. Menționează că pârâtul a spus că, atâta timp cât trăiește bunica și moștenitorii lui se înțeleg, nu există interes pentru dezbaterea succesiunii.
În continuare reclamantul arată că în luna octombrie 2005 murit bunica sa, și încercând să dezbată succesiunea acesteia, a aflat de la administrația financiară că fusese dezbătută succesiunea bunicului și se eliberase certificatul de moștenitor nr.87/1998.
Precizează că, cu rea credință, pârâtul s-a declarat ca fiind singurul moștenitor iar bunica a fost declarată străină de succesiune,ca efect al neacceptării conform atr.700 Cod civil.
În drept invocă disp.art.88 din Legea 36/1995,art.966-968.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca fiind nefondată si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție s-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat. Se arată că prin neacceptarea moștenirii de către, mama reclamantului, acesta nu justifică un drept succesoral asupra moștenirii rămase de la bunicul său, în cauză făcându-și aplicarea principiul proximității gradului de rudenie si nefiind aplicabile regulile de la reprezentarea succesorală.
Pe fond, se susține că, după decesul lui nu a acceptat expres succesiunea și nu a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii deoarece imobilul aparține fratelui său, pârâtul din prezenta cauză, iar după moartea părinților terenul și construcția urmau să reintre în patrimoniul lui existând o înțelegere între frați în acest sens.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, inclusiv copii ale înscrisurilor din dosarul succesoral 99/1998 în care s-a emis certificatul de moștenitor contestat, interogatoriu(93-96), proba testimonială fiind audiați sub prestare de jurământ martorii (102) (103), (104).
În ședința publică din 03.12.2007 pârâtul a renunțat la audierea celui de al doilea martor.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune o identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.
Pornind de la regimul juridic al nulității instanța retine că nulitatea absolută este aceea sancțiune, de drept civil, care poate fi invocată de oricine are interes, este imprescriptibilă și nu poate fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită.
În speță, reclamantul solicită a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.87/1998 eliberat de - de pe urma bunicului său. Reclamantul a făcut dovada interesului formulării acțiunii prin aceea că are calitatea de descendent față de defunct. Împrejurarea dacă reclamantul sau mama acestuia au făcut acte de acceptare a succesiunii defunctului reprezintă aspecte ce țin de fondul pretenției deduse judecății.
Pentru considerentele arătate instanța a respins excepția ca neintemeiată.
Prin sentința civilă nr.16930/2007, instanța a admis cererea formulată de reclamant, în sensul că a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.87/1998 emis de -.
A obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 820,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ în acest fel a reținut instanța de fond că:
La data de 19.03.1998 a fost emis de către - Certificatul de moștenitor nr.87/1998 de pe urma defunctului decedat la data de 14.03.1992.
De pe urma defunctului au rămas ca moștenitori cu vocație generală la succesiune pârâtul în calitate de fiu, mama reclamantului, decedată la data de 15.08.1996 deci ulterior numitului (10) și soția supraviețuitoare a defunctului.
Pentru ca persoană să poată veni la moștenitoare în temeiul legii trebuie să aibă, în afara capacității succesorale, ca o condiție generală a dreptului la moștenire vocație succesorală, să nu fie nedemnă și să nu fie înlăturată de la moștenire.
Totodată se cere ca moștenitorul să fi acceptat succesiunea în termenul de prescripție de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii conform art.700 civ. întrucât potrivit art.686 civ. nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine.
Potrivit art.669 civ. copiii sau descendenții lor succed tatălui,mamei- fără deosebiri de sex si chiar de ar fi născuți din deosebite căsătorii.
În speță reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor prin care s-a constatat calitatea de unic moștenitor a pârâtului susținând că atât mama sa, în timpul vieții, cât și el au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor rezultă că s-a constatat calitatea de unic moștenitor a pârâtului precum si faptul că este străină de succesiune numita soția supraviețuitoare a defunctului; cu privire la, mama reclamantului și fiica defunctului, certificatul de moștenitor nu cuprinde nici o mențiune.
Din declarația martorului, instanța reține că ulterior decesului lui, soția supraviețuitoare a locuit singură în imobil, fiecare dintre cei doi copii având casa lor. Numita mergea periodic pentru a se îngriji de mama sa, făcea curățenie în imobil.
Același martor a arătat că între mama reclamantului și pârât a existat o înțelegere în sensul de a nu dezbate moștenirea de pe urma defunctului pentru a nu o supune pe mama lor la un stres suplimentar, urmând a dezbate succesiunea după ce deceda și mama.
Sub acest aspect declarația martorului se coroborează cu răspunsul reclamantului la întrebarea nr.2 din interogatoriu conform căruia mama sa mergea la imobil, făcea curățenie, iar succesiunea nu s-a dezbătut pentru aop roteja pe bunica sa.
De altfel este de observat că nici emiterea certificatului de moștenitor contestat nu s-a realizat în termenul de prescripție de 6 luni reglementat de art.700 civ. ci după un interval de șase ani și nici nu a făcut dovada acceptării exprese a moștenirii în termenul prevăzut de lege.
Martorul a declarat totodată că, urmare a restituirii unor terenuri, primea anumite produse din cultivarea terenului și sume de bani martorul văzând personal în gospodărirea acesteia o cantitate de ulei primită ca urmare a cultivării terenului.
Probele analizate se coroborează cu declarația, martorului care a arătat că ulterior decesului autorului cei doi copii s-au întâlnit și au discutat că bunurile ce ar fi de împărțit să fie împărțite după decesul mamei lor. În imobil a continuat să locuiască soția supraviețuitoare, copiii locuind fiecare la casele lor. Martora a precizat că a povestit ce a discutat cu fratele cu privire la împărțirea bunurilor la de 40 de zile.
Totodată, martora a arătat că produsele rezultate din cultivarea terenului reconstituit au fost împărțite de cu sora sa, mama reclamantului. Reclamantul a făcut demersuri pentru dezbaterea succesiunii lui, dar pârâtul i-a precizat că după decesul lui vor împărți bunurile ce sunt de împărțit.
La rândul său martorul a confirmat faptul că după decesul defunctului, soția supraviețuitoare a continuat să locuiască în imobil. În consecință, continuând să locuiască în imobil se prezumă ca aceasta s-a ocupat de acest imobil, astfel ca mențiunea din certificatul de moștenitor în sensul că este străină de succesiune prin neacceptare, în lipsa unei declarații exprese în acest sens, apare ca fiind neîntemeiată.
Cât privește actele translative de proprietate depuse de pârât la dosar acestea au relevanță,în opinia instanței din punctul de vedere al componenței masei succesorale aspect ce nu face obiectul cauzei.
Potrivit art. 689.civ. acceptarea poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea sa-l facă decât în calitatea sa de erede,si care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, reținând și înțelegerea intervenită între pârât și autoarea reclamantului privind dezbaterea succesiunii instanța constată că mama pârâtului a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii defunctului, certificatul de moștenitor fiind încheiat cu fraudarea dispozițiilor legale menționate fapt ce atrage sancțiunea nulității.
Împotriva acestei sentințe,in termen legal,a declarat apel paratul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Susține apelantul că, în mod eronat, a stabilit instanța de fond că sora sa a acceptat succesiunea autorului comun, deoarece, din probele administrate a rezultat că nici aceasta și nici reclamantul nu au locuit vreodată cu defuncta, nu au ajutat-o niciodată cu nimic, deși suferea de numeroase boli, singur pârâtul fiind cel care a îngrijit-o, care i-a procurat alimente si a avut grija de ea.
Deși nu a depus întâmpinare și nu a administrat alte probe în apărare, intimatul-reclamant și-a exprimat poziția procesuală cu ocazia concluziilor orale adresate instanței de judecată, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Soluționând pe fond, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 303 din 27 mai 2008 prin care a fost admis apelul civil având ca obiect "nulitate act" declarat de apelantul-pârât împotriva sentinței civile nr.16930 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
A fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada acceptării tacite de către autoarea reclamantului, acesta neputând urca așadar în locul sau spre a culege moștenirea rămasă de pe urma bunicii.
În termen legal împotriva deciziei civile nr.303 din 27 mai 2008 declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că instanța de apel a interpretat eronat probele administrate în cauză, reținând că autoarea recurentului-reclamant nu a făcut acte de acceptare a succesiunii.
Din interogatoriul luat pârâtului coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că autoarea sa a acceptat tacit succesiunea de pe urma defunctului.
Acceptarea succesiunii de către autoarea reclamantului constă în preluarea de bunuri din masa succesorală și anume sume de bani din cultivarea pământului și produse.
Avându-se în vedere cele relatate mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Judecătoria Constanța.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamantul în contradictoriu cu pârâtul a învestit Judecătoria Constanța cu acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.87/1998 eliberat de către BNP -, cu motivarea că vine la succesiunea lui prin reprezentarea mamei sale care în timpul vieții a acceptat în mod tacit succesiunea.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor mai sus menționat rezultă că de pe urma defunctului a rămas ca unic moștenitor pârâtul și că soția supraviețuitoare este străină de succesiune.
Privitor la mama reclamantului, certificatul de moștenitor nu face nicio mențiune.
Conform art.689 Cod civil, acceptarea succesiunii este tacită când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă să presupună neapărat intenția sa de acceptare.
Acest act trebuie să exprime în mod neîndoielnic și neechivoc intenția de acceptare.
În măsura în care actul succesibilului poate primi o altă interpretare, el nu se consideră act de acceptare.
Dispozițiile art.691 Cod civil statuează că numai actele de dispoziție și de administrare implică acceptarea tacită a succesiunii.
În speța de față nu s-a făcut dovada că atât mama reclamantului și cu atât mai puțin el au făcut acte de dispoziție și administrare a succesiunii.
Martorii audiați în cauză nu au relatat fapte și împrejurări percepute direct și informațiile percepute indirect de la alte persoane de unde nu se poate trage concluzia că intenția neechivocă a acesteia a fost aceea de a accepta succesiunea.
Privitor la reclamant din probele existente la dosar nu rezultă că acesta a acceptat succesiunea.
Din probe mai rezultă că atât recurentul cât și mama sa nu au locuit niciodată cu defuncta.
Dimpotrivă, relațiile dintre recurent și defunctă erau încordate încât aceasta a lăsat scris ca el să nu participe la înmormântarea ei (declarație fila 17 dosar instanța de recurs).
Singurul care se ocupa de defunctă care administra succesiunea a fost pârâtul.
În concluzie, autoarea recurentului nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii rămase de pe urma defunctului, motiv pentru care în baza art.312 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurent reclamant, domiciliat în C, Bulevardul nr. 165, -. A,.4, județ C - declarat împotriva deciziei civile nr. 303/C/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-,. 18, județ C, ca nefondat.
Obligă recurentul către intimat la 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Jud.apel--
Red.jud.dec.-/29.10.2008
Tehnored.gref./2ex./07.11.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
