Speta drept civil. Decizia 2813/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2813/R/2009
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii civile nr. 594 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții, precum și pe pârâtele CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect alte cereri- cerere de lămurire a dispozitivului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că doamna judecător, membră a completului de judecată C 7R, a formulat cerere de incompatibilitate, întrucât s-a pronunțat la fond, prin încheierea civilă nr. 594 din 13 decembrie 2007 Tribunalului Cluj, din dosar nr-, motiv pentru care s-a schimbat componența completului de judecată, intrând în cauză, conform planificării de permanență, doamna judecător, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin încheierea civilă nr. 594 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr- s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 1240/2007 a Tribunalului Cluj, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice B, Curtea De APEL CLUJ, Tribunalul Cluj și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B, în sensul că:
Au fost obligați pârâții de rândul 1 și 4 să recunoască în favoarea reclamanților dreptul la sporul de vechime, să îl calculeze și să îl plătească actualizat cu indicele de inflație, iar calculul contribuției individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăși de 5 ori salariul mediu brut.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin cererea înaintată reclamanții au solicitat lămurirea Dispozitivului Sentinței nr. 1240/2007 a Tribunalului Cluj, în sensul menționării procentului care trebuie reținut pentru contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că cererea este fondată întrucât prevederile Legii nr. 250/2007 cu privire la calculul contribuției individuale de asigurări sociale se aplică raporturilor juridice născute de la data intrării în vigoare a acestei legi și nu reclamanților pentru care s-a stabilit sporul de vechime pe perioada 01.02.2004-12.03.2007.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii formulate.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești este inadmisibilă în raport de prevederile art.2811pr.civ. dispozitivul hotărârii judecătorești fiind clar, neechivoc, neexistând motive întemeiate pentru lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării acestuia. O astfel de cerere poate fi folosită numai dacă reclamantul ar fi justificat vreun înțeles care este legat de ambiguitatea hotărârii și de imposibilitatea valorificării ulterioare a dreptului recunoscut. Or, în cazul de față, dispozitivul sentinței cuprinde date clare cu privire la dreptul recunoscut, la perioada de acordare a acestui drept, la modalitatea de actualizare așa încât cererea reclamantului apare ca o cerere de reinvestire a instanței cu soluționarea unor chestiuni asupra cărora aceasta nici nu s-a pronunțat. Prin urmare, cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești este admisibilă numai în situația în care există un interes legal de ambiguitate celor reținute de instanță prin considerente și/sau prin dispozitiv și nu asupra unor aspecte independente de obiectul cauzei care nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată și pe care instanța de fond în mod corect nu le-a dedus judecății.
Referitor la motivarea instanței pe fondul cauzei, arată că soluția reținută de aceasta este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a Legii nr.250/2007.
Astfel, reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperative spre deosebire de normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Același caracter imperativ îl au și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare și pensii etc.
Este adevărat că art.23 alin.3 și 4 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în forma în vigoare înainte de modificarea, a prevăzut: (3) "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut." (4) Salariul mediu brut este cel prevăzut la art.5 alin.3".
Prin Legea nr.250/2007, art.23 alin. 3 din Legea nr.19/2000 a fost modificată astfel "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Legea nr. 250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În acest context legislativ, solicită să se observe că modalitatea de determinare a CAS este legală, iar soluția instanței de fond este vădit nefondată. Ceea ce nu a avut în vedere instanța de fond este faptul că prin plata contribuțiilor reclamanții devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale. sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale, și singura concluzie logică este că li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2811Cod procedură civilă "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."
Această procedură are în vedere executarea voluntară sau silită a hotărârii judecătorești și are menirea de a delimita modul de executare al acesteia și de a preîntâmpina eventualele incidente la executare.
Prin urmare, dacă textul legal dispune că se va lămuri "întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii", iar instanța prin încheierea lămuritoare atacată a dispus ca, în executarea sentinței lămurite, sporul de vechime să fie calculat și plătit actualizat cu indicele de inflație, iar calculul contribuției individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăși de 5 ori salariul mediu brut, atunci nu a făcut decât să aplice chiar ipoteza normei legale.
În mod concret, în hotărârea lămurită trebuia indicată suma exactă ce trebuie plătită fiecărui reclamant, fiind obligația recurentului să pună la dispoziția instanței acele date din care să rezulte sumele, în sarcina sa fiind proba, potrivit art. 287 din Codul muncii. Dat fiind că acesta nu a indicat sumele concrete, este firesc ca o astfel de hotărâre să se preteze a fi lămurită, acțiunea neputând fi respinsă pe considerentul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația ce rezultă din textul legal anterior citat.
Din acest ultim aspect reiese că și dacă instanța nu s-a pronunțat în ceea ce privește modalitatea în care se vor efectua reținerile prevăzute de lege (impozit, CAS, CASS, etc.), nu este mai puțin real că instanța trebuia să indice suma concretă, iar orice mod de calcul anterior executării al sumei datorate poate face obiectul procedurii prevăzută de art. 2811Cod procedură civilă. Acesta nu este un aspect care privește fondul cauzei, deoarece fondul cauzei se referă în speță la temeinicia pretențiilor cu privire la sporul de vechime, iar nu cu privire la modul de calcul al acestuia, după ce s-a constatat că acesta se cuvine a fi plătit.
Pe fond, recurentul a învederat că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizarea veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă. Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar-bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public, iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuții lor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Curtea reține că recurentul își invocă propria sa culpă cu privire la neplata drepturilor salariale. Dacă acestea ar fi fost plătite la momentul la care se datorau atunci cota de contribuție ar fi fost cea de la momentul la care sumele ar fi fost plătite.
Atunci când instanța a dispus plata acelui spor, a făcut-o în considerarea faptului că acel spor se cuvenea anterior, părțile fiind repuse în drepturi cu privire la un moment trecut, ca și cum drepturile ar fi fost plătite regulat, prin urmare ca și cum încă de la acel moment s-ar fi plătit contribuția la asigurări sociale, în condițiile în care reclamanților nu li se poate imputa vreo culpă pentru neplata la timp a acelor contribuții, acestea fiind plătite cu întârziere pentru respectivele sume din culpa exclusivă a recurentului.
Nu se poate imputa reclamanților că angajatorul nu a plătit la timp aceste drepturi. Ar exista o diferență între angajații care au primit acest spor la momentul la care li se cuvenea sau între situația în care acel spor s-ar fi plătit, pe de o parte, și între angajații care nu l-au primit decât prin hotărâre judecătorească, pe de altă parte. Pentru primii s-a virat ori s-ar fi virat la timp contribuția de asigurări sociale și li se ia în calcul un anumit cuantum. Pentru cea de a doua categorie contribuția de asigurări sociale se calculează diferit, într-un mod care îi defavorizează. În acest caz ar exista o discriminare legată de momentul virării contribuției la asigurări sociale.
Singurul în culpă este recurentul și plata oricăror sume datorate cu titlu de impozit, CAS, CASS, etc. pentru întârzierea sau neplata la timp a drepturilor salariale, cade în sarcina acestuia. Dacă din aplicarea imediată a normelor de procedură fiscală reiese obligația plății pentru sumele datorate a unor alte cote de impozit, CAS, CASS. etc. defavorabile intimaților singurul care trebuie să le suporte este recurentul.
În principiu este vorba de o aplicare a reguliitempus regit actum, o obligație născută anterior nu poate fi regulată de o lege care nu era în vigoare la momentul nașterii obligației iar o lege nouă nu poate retroactiva și să aibă incidență asupra unor situații din trecut. Dacă din incidența normelor de procedură fiscală se situații defavorabile atunci cel care trebuie să suporte consecințele acestora este cel aflat în culpă.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză și în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva încheierii civile nr. 594 din 13.12.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Dana Cristina
- - - - - -
GREFIER
Red./Dact.
11 ex./06.01.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Dana Cristina
