Speta drept civil. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 290/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii G, și - toți cu domiciliul ales în mun. C,- - împotriva deciziei civile nr.70/C/16.02.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimații C, C,-, -.18.parter, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în C,-, județ C, B, sector 4,-, Bl.42A...8..54, G, B, sector 4,-, Bl.42A...8..54, B, sector 2,--15, -..IV..4..77, B, sector 2,--15, -.2..IV..4..77, B,sector 6,--72, Bl.3...15, B, sector 6,--72..3...15 și, B, sector 3,-, Bl.37,..9..257, având ca obiect alte cereri CONTESTAȚIE ÎN ANULARE.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.09.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra prezentei contestații în anulare, constată:
Prin cererea fondată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 pct. 2 cod proc. civilă și art. 319 alin. 1 cod proc. civilă, contestatorii, G și au solicitat, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUN. C MUNICIPIUL C prin Primar, REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, G, și -, admiterea prezentei contestații în anulare, retractarea deciziei civile nr. 70/C/2009 a Curții de APEL CONSTANȚA pronunțate în dosarul nr-, cu consecința admiterii recursului și a modificării în tot a deciziei nr. 940/18.12.2006 a Tribunalului Constanța -secția civilă, respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 10475/25.11.2005 a Judecătoriei Constanța.
Contestatorii au arătat, în dezvoltarea motivelor căii extraordinare de atac, că instanța de recurs a omis să cerceteze unele din criticile formulate, referitoare la:
- formularea de către recurenții intimați pârâți a cererilor de intervenție în interes propriu ( cumpărători conform Legii nr. 112/1995 ai imobilului situat în mun. C, str. --- nr. 60 ) după aproape an și trei luni de la declanșarea litigiului. Astfel, intimații reclamanți au sesizat instanța cu acțiunile înregistrate sub nr. 11741/1996 și 11466/1996 la data de 26.08.1996, inițial în contradictoriu cu Consiliul Local Mun. C și cu Ministerul Finanțelor, ulterior fiind introdus în cauză C ( prin cererea înregistrată la 10.10.1996 în dosarul 11466/1996 și respectiv la 19.12.1996 în dosarul nr. 11741/1996 ).
S-a precizat că, sub acest aspect, era evident faptul că față de data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu chiriașii imobilului, cumpărătorii erau de bună-credință, contractele referindu-se la un imobil,bun de vânzare.
- opțiunea intimaților reclamanți ( intimați-persoane fizice în prezenta cauză ) pentru plata de despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, aspect care nu constituia un impediment la înstrăinare.
- valabilitatea titlului statului sub aspectul calității sale de vânzător al imobilului către contestatori.
S-a invocat împrejurarea că în luna septembrie 1996 vânzătorul cunoștea că acest imobil a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950, intimații reclamanți, G, și invocând prin propriile acțiuni lipsa titlului statului, astfel că față de dispozițiile Legii nr. 112/1995 și de Normele metodologice aprobate prin nr.HG 20/1996, foștii proprietari erau îndreptățiți exclusiv la despăgubiri în bani.
- analiza bunei-credințe în baza unor acte normative ulterioare Legii nr. 10/2001, cu nesocotirea principiului neretroactivității legii.
S-a invocat, în egală măsură, nepronunțarea instanței de recurs asupra motivului referitor la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu prevederile Legii nr. 112/1995 ( sub aspectul bunei-credințe a cumpărătorilor ), cât și față de motivul invocat de Consiliul Local Mun. C și Municipiul C referitor la faptul că absența demersurilor minime ale cumpărătorilor nu constituie un criteriu pentru a deduce reaua-credință la încheierea actului de vânzare-cumpărare.
S-a apreciat că motivarea generică prin considerentele soluției în recurs nu poate complini necercetarea punctuală a motivelor expuse.
Intimații-persoane fizice au depus concluzii scrise, cu solicitarea respingerii prezentei contestații și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu ocazia susținerilor orale formulate în ședință la termenul din 14.09.2009 s-a invocat și împrejurarea intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009.
Analizând susținerile ce se constituie în considerentele faptice ale contestației în anulare, se va reține că în speță acestea nu sunt fondate din perspectiva art. art. 318 alin. 1 pct. 2 ( în fapt, teza a doua ) cod proc. civilă.
Potrivit art. 318 alin. 1 teza ultimă cod proc. civilă, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare și atunci când respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Norma de trimitere, în acest caz, este cea statuată prin art. 304 cod proc. civilă care vizează - prin interpretarea dată de art. 3021alin. 1 lit. c cod proc. civilă - temeiurile de nelegalitate care fundamentează promovarea căii de atac a recursului.
Prin urmare, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, motivele de nelegalitate trebuie subsumate unuia/unora dintre cazurile prevăzute de art. 304 cod proc. civilă, chiar dacă susținerea lor se realizează și printr-o argumentație referitoare inclusiv la chestiuni de fapt ale litigiului.
În cauză, contestația în anulare acreditează opinia unei greșite dezlegări în drept date în recurs, conform deciziei civile nr. 70/C/16.02.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA -secția civilă, pentru că se raportează la eronata soluționare a chestiunii bunei-credințe a cumpărătorilor imobilului în baza Legii nr. 112/1995.
Or, aspectele privitoare la valabilitatea titlului statului și la conduita manifestă a acestuia cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, la existența/inexistența unor minime demersuri ale cumpărătorilor imobilului pentru aflarea situației juridice și neafirmarea dreptului de către reclamanții foști proprietari până la momentul încheierii actelor de înstrăinare au constituit, în ansamblul lor, argumente în susținerea motivului de nelegalitate fondat pe disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă în dezlegarea problematicii bunei-credințe, recurenții pârâți invocând în acest context greșita interpretare a normelor statuate prin Legea nr. 112/1995 și ulterior prin Legea nr. 10/2001.
Acest motiv de critică legat de nelegalitatea deciziei pronunțate în apel a fost analizat însă în recurs, prin decizia civilă nr. 70/C/16.02.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA dându-se o dezlegare în sensul corectei aplicări a legii de către instanța de apel.
Împrejurarea că nu au fost preluate punctual susținerile recurenților pe aspectele faptice nu constituie, în sensul dat de art. 318 alin. 1 teza ultimă cod proc. civilă, o situație echivalentă nepronunțării asupra unui motiv de casare sau de modificare (,temei de nelegalitate).
De altfel, în jurisprudență s-a arătat că argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs nu constituie, prin ele însele, aspecte pe care instanța de recurs urmează să le analizeze în mod separat, soluția fiind dată asupra considerentului comun care răspunde global acestei argumentații ( dec. civ. 714/1999 a Curții de Apel Timișoara -secția civilă ).
Concluzionând, pronunțarea de către instanța de recurs asupra motivului de nelegalitate referitor la greșita aplicare a legii sub aspectul bunei-credințe a cumpărătorilor imobilului exclude reluarea analizei acestui temei de nelegalitate prin afirmarea acelorași argumente formulate în susținerea motivului de recurs, situație față de care contestația este nefondată.
Cât privește nepronunțarea, în recurs, asupra unei critici formulate de către o altă parte ( care nu a înțeles să promoveze o contestație în anulare proprie pe acest aspect ) instanța va reține că o asemenea situație exclude aplicarea dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza ultimă cod proc. civilă. Voința legiuitorului a urmărit punerea la dispoziția părții căreia i-a fost omis în analiză unul dintre motivele de casare/modificare, a mijlocului procesual care să-i permită complinirea acestei omisiuni. Aceasta nu presupune, însă, că una dintre părți poate uza de calea contestației în anulare prin preluarea motivelor de recurs ori apărări ale unei părți cu interese contrarii.
În raport de toate aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, iar în raport de dispozițiile art. 274 cod proc. civilă, contestatorii vor fi obligați către intimații-persoane fizice la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, iar către intimatul C - 200 lei ( onorarii avocați ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorii G, și - toți cu domiciliul ales în mun. C,- - împotriva deciziei civile nr.70/C/16.02.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimații C, C,-, -.18.parter, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în C,-, județ C, B, sector 4,-, Bl.42A...8..54, G, B, sector 4,-, Bl.42A...8..54, B, sector 2,--15, -..IV..4..77, B, sector 2,--15, -.2..IV..4..77, B,sector 6,--72, Bl.3...15, B, sector 6,--72..3...15 și, B, sector 3,-, Bl.37,..9..257.
Obligă contestatorii la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul C și 1.000 lei către intimații-persoane fizice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 21.09.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Tehnored.dec.jud.
Tehnored.disp.gref.
2 ex/22.09.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
