Speta drept civil. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.302/
Ședința publică din 28.09.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții și - C,-.-...45 județ C - împotriva deciziei civile nr.149 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și - domiciliați în C,-.-...7..67 și intimații-pârâți G, și G, - domiciliați în C,- județ C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL CONSTANA,- C,-, având ca obiect alte cereri IEȘIRE DIN.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.09.2009 și respectiv 28.09.2009.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 149/03.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admis recursul formulat de recurenții pârâți G, G și împotriva sentinței civile nr. 11227/01.11.2004 a Judecătoriei Constanța pronunțate în dosarul nr. 12350/2003, cu consecința modificării în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii reclamanților și de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 40 mp, ca efect al uzucapiunii.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 250 mp situat în C,-, prin atribuirea de loturi, cu raportarea delimitărilor acestora la expertiza topo efectuată în cauză.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de aderare la calea de atac, formulată de intervenienții și.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut, în esență, că:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.892/21.10.1956 reclamanții și pârâții au dobândit în indiviziune și în cote egale, un teren viran în suprafață de 500 mp, situat în C, str. -.
Din raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond a rezultat că încă de la data achiziționării terenului reclamanții - intimați au ocupat și împrejmuit o suprafață de teren de 290 mp deci cu 40 mp (48 mp conform expertizei topo - expert ) în plus față de suprafața menționată în acte.
Art.1847 cod civil stabilește că "pentru a se prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar."
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă este acel mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale, prin posesia neîntreruptă asupra unui imobil pe perioada și în condițiile prevăzute de lege, condițiile impuse de lege pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani sunt posesia utilă a bunurilor și exercitarea posesiei neîntrerupt timp de 30 de ani.
Dimpotrivă, posesia exercitată prin acte de deposedare (violență) sau afectată de viciul echivocității nu poate duce la recunoașterea dreptului de proprietate.
Din succesiunea actelor depuse de pârâții persoane juridice, derulate în legătură cu proprietățile existente în C,--23, rezultă că:
- în anul 1995, data la care pârâții au propus reclamanților un partaj voluntar, pentru a ieși din indiviziune cu privire la lotul de 500 mp nominalizat în actul autentic nr.2723/1956, s-au efectuat măsurători topo în teren, ocazie cu care s-a constatat că reclamanții dețineau 270 mp, deci cu 20 mp mai mult decât în actul de proprietate;
- aceste măsurători sunt confirmate și de fișa matricolă a imobilului proprietatea reclamanților, care stipulează că în anul 1995, reclamanții dețineau 270 mp teren, precum și de adresa Primăriei C - Direcția Patrimoniu cu nr.1968/14.01.2004, ce evidențiază aceeași suprafață de teren;
- abia din cuprinsul certificatului fiscal al anului 2003 rezultă că reclamanții plătesc impozite și taxe pentru 310 mp;
Rezultă că în cauză nu este îndeplinit termenul de 30 de ani de posesie utilă care să atragă, pentru reclamanți, beneficiul uzucapiunii.
Raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond a evidențiat faptul că reclamanții au acaparat din terenul pârâților o suprafață de teren de 4,8 mp, aspect ce îndreptățește instanța să prezume că actuala situație faptică este o consecință mutării gardului și nu poate constitui un criteriu în favoarea reclamanților intimați.
S-a apreciat că posesia exercitată asupra unui teren indiviz nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, căci în această situație posesia are un caracter echivoc, iar interesul recurenților pârâți în legătură cu cererea reclamanților-intimați de constatare a dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă de 30 de ani este legitim și în legătură cu dreptul subiectiv afirmat asupra suprafeței de teren pe care o dețin din actele de proprietate.
În ședința publică din data de 27.01.2009, având în vedere valoarea obiectului pricinii (valoarea pe mp a terenului în litigiu fiind stabilită la 418.000 lei prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond), precum și dispozițiile art.281 indice 1 cod pr. civilă, în varianta în vigoare la data pronunțării hotărârii ( introdusă prin OG nr.65/2004 ), Tribunalul a calificat drept recurs calea de atac ce putea fi exercitată în cauză.
În acest context, calea de atac declarată de intervenienții și întemeiată pe art. 293 alin.2.Cod proc. civilă a fost apreciată ca fiind inadmisibilă în cadrul recursului, intervenienții dobândind calitatea de intimați, iar apărările lor circumscriindu-se apărărilor recurenților pârâți.
În cauză a fost dispusă o expertiză topografică, obiectivele fiind cele încuviințate de către instanța de fond; în ceea ce privește efectuarea acestei probe în calea de atac a recursului, s-a apreciat că disp.art. 305 cod proc. civilă nu împiedică instanța de recurs să valorifice concluziile acesteia, cu atât mai mult cu cât calea de atac suportat primă calificare, ca fiind apelul.
Astfel, cererea reclamanților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 40 mp, a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește modalitatea de formare a loturilor, Tribunalul a reținut că instanța de fond era obligată a respecta, în primul rând dreptul de proprietate în limitele recunoscute prin titlu, respectiv întinderea suprafeței de 250 mp dobândită prin cumpărare.
Expertiza topografică efectuată în fața instanței de control judiciar a propus formarea de loturi, în respectul dreptului ce se cuvine fiecărui coindivizar, astfel încât acestora să nu le fie afectată întinderea suprafeței de teren pentru care părțile se legitimează ca titulari ai dreptului real, hotărârea recurată urmând a fi modificată și sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, intervenienții și -, criticând soluția în principal prin prisma calificării căii de atac ca fiind recurs, situație față de care cererea de aderare la apel a fost respinsă ca inadmisibilă.
S-a susținut că după sesizarea Tribunalului Constanța cu soluționarea căii de atac a apelului și după încuviințarea efectuării unei noi expertize topografice, la termenul din 27.01.2009 ( așadar, după patru ani de judecată și prezentarea raportului de expertiză ), calea de atac a fost recalificată ca fiind recurs, cu toate consecințele defavorabile ce decurg din aceasta pentru părți.
Recurenții intervenienți au apreciat că o asemenea reevaluare a căii de atac este nelegală câtă vreme inițial cererea apelanților a format obiectul dosarului civil nr. 389/C/2005 al Curții de APEL CONSTANȚA, ea fiind ulterior declinată pentru a fi soluționată de Tribunalul Constanța ca instanță de apel, Curtea stabilind astfel că este vorba de un apel.
Prin urmare, instanța de control judiciar nu mai putea reveni din oficiu asupra acestei chestiuni, în condițiile în care fusese inițial admisă cererea de aderare la apel; mai mult, chiar dacă aprecia că era incident art. 2821cod proc. civilă urma să constate că recursul intervenienților nu este motivat în termen, iar nu să respingă ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs.
Recurenții intervenienți au mai arătat că greșita stabilire a căii de atac ca fiind recursul rezultă și din împrejurarea că în cuprinsul cererii de intervenție în interes propriu se regăsea un capăt de cerere referitor la grănițuire, neevaluabil în bani, care făcea inaplicabil art. 2821cod proc. civilă. Această componentă a petitului făcea inaplicabil textul menționat.
Analizând criticile formulate prin raportare la prevederile art. 304 pct. 1 cod proc. civilă - pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor privitoare la compunerea instanței - se va reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.12350/2003 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C, ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 500 mp, situat în C,--23; constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției situate în C,- compuse din 4 camere, baie, bucătărie, hol, garaj și magazie, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale; constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 60 mp, situat în C,-, prin efectul uzucapiunii de lungă durată.
Reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.892/02.10.1956 la notariatul de Stat Regional au dobândit în regim de coproprietate cu pârâții și G, dreptul de proprietate asupra unui teren viran în suprafață de 500 mp ( lotul 14, careul "P" ); după achiziționarea acestui teren viran, au edificat pe suprafața lotului de 250 mp pe care îl dețineau, fără autorizație de construire, o construcție cu 4 camere, baie, bucătărie, hol, un garaj și o magazie, finalizată încă din anul 1964, pe care au folosit-o în mod neîntrerupt până în prezent.
S-a invocat deopotrivă ocuparea, încă din anul 1965, unei suprafețe de teren de 60 mp, situată în partea de nord a lotului ce le aparține la aceeași adresă, asupra căreia au exercitat o posesie utilă, în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar.
La 29.04.2004 au formulat cerere de intervenție în interes propriu - și, prin care s-a solicitat instanței respingerea capătului de cerere privind uzucapiunea pentru terenul în suprafață de 60 mp, obligarea reclamanților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 16,75 mp teren, deținută de-a lungul liniei de hotarși grănițuirea corectă a proprietăților, pe considerentul că terenul intervenienților situat în- se află în partea de sud a lotului reclamanților, că aceștia au ocupat o parte din terenul lor în perioada 1995-2004 și că nu sunt întrunite cerințele prescripției achizitive, deoarece reclamanții mută în mod constant gardul.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu conform încheierii interlocutorii din 08.06.204 a Judecătoriei Constanța.
Prin sentința civilă nr.11227/01.11.2004, Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea modificată, a constatat că reclamanții au dobândit ca efect al uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 35,20 mp teren, situat în C,--23, în continuarea suprafeței de 250 mp, indiviz; a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață totală de 535,20 mp, situat în C,--23, prin atribuirea de loturi în natură astfel:
- a atribuit lotul nr.1 (colorat în roșu, în schița de plan poligonul ) cu o suprafață de 245,20 mp, situat în-- pârâților G, și ;
- a atribuit lotul nr.2 ( colorat cu în plan poligonul ), cu o suprafață de 290 mp situat în-, reclamanților și.
A constatat că reclamanții au dobândit ca efect al accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra construcției ( locuință cu 4 camere, bucătărie și hol ) situată pe terenul atribuit acestora, din-.
A admis cererea de intervenție modificată, formulată de intervenienții - și șia dispus grănițuirea terenuluiintervenienților de terenul reclamanților, conform liniei de hotar stabilite de expert în suplimentul la raportul de expertiză.
Pentru a hotărî în acest fel, instanța de fond a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2723/920/18.09.1956, părțile au cumpărat, în indiviziune, un teren în suprafață de 500 mp.
Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați, încă de la această dată cumpărătorii și-au împărțit în mod egal terenul, delimitându-l și folosindu-l în mod individual.
Pe terenul proprietatea lor reclamanții au edificat încă din anul 1964, fără autorizație de construire, un imobil compus din 4 camere, bucătărie și hol.
Potrivit disp.art.492 Cod civil, conform cu care orice construcție făcută asupra pământului, se prezumă a fi făcută de proprietarul acelui pământ și față de împrejurarea că reclamanții justifică un drept de proprietate asupra terenului, instanța a constatat că aceștia sunt proprietari și asupra construcției.
În ceea ce privește suprafața de teren de 40 mp, aceasta cuprinde și terenul de 4,80 mp care le lipsește pârâților, astfel încât cu privire la această suprafață nu sunt întrunite cerințele prescripției achizitive.
Din probele administrate a rezultat că, asupra suprafeței de teren de 35,20 mp, reclamanții au exercitat o posesie utilă, în condițiile art.1847 Cod civil, astfel încât se impune și admiterea celui de-al treilea capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal pârâții - G, Gh. și Gh., fiind formulată deopotrivă o cerere de aderare la apel d e către intervenienții - și.
Apelurile au fost înregistrate sub nr.389/C/2005 al Curții de APEL CONSTANȚA, care prin decizia civilă nr.552/C/25.04.2005 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, în raport de disp. art. II pct. 2 lit. b cod proc. civilă, modif. și compl. prin nr.OG 65/2004.
Cauza a fost înregistrată la această din urmă instanță sub nr-, iar la termenul din 25.10.2005 a fost încuviințată în condițiile art. 295 alin. 2 cod proc. civilă proba cu expertiză tehnică topografică, după ce în prealabil a fost stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru pentru cererea de aderare la apel.
După depunerea, la termenul din 9.12.2008, a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert topo, la 27.01.2009 instanța a repus în discuție chestiunea calificării căii de atac prin raportare la valoarea obiectului litigiului și la textul art. 2821cod proc. civilă. S-a statuat, în aceeași ședință, că față de aceste elemente calea de atac este recursul, iar nu apelul, fiind pe cale de consecință inadmisibilă cererea de aderare la apel.
Această abordare a etapelor procesuale în prezentul litigiu este în mod evident eronată, pentru că deși administrarea probatoriului s-a derulat până la termenul din 27.01.2009 în contextul dat de art. 282-295 cod proc. civilă, soluția a fost pronunțată în raport de art. 304 cod proc. civilă, cu nesocotirea normelor prevăzute prin art. 305 cod proc. civilă. S-a ajuns, astfel, la aplicarea denaturată a prevederilor referitoare la judecata în apel și recurs, căci după administrarea unei probe permise în condițiile art. 295 alin. 2 cod proc. civilă, soluția a fost pronunțată în final în recurs, cu referire la această probă exclusă în condițiile art. 305 cod proc. civilă.
Desigur că la această soluție s-a ajuns datorită inconsecvenței în clarificarea căii de atac cu care tribunalul a fost învestit, câtă vreme statuarea asupra incidenței art. 2921cod proc. civilă urma să se realizeze mai înainte de a se păși la încuviințarea probatoriului în apel. Cu toate acestea, soluția nu putea fi fundamentată în final pe o probă administrată cu încălcarea art. 305 cod proc. civilă, fiind eronată susținerea tribunalului potrivit cu care dispozițiile art. 305 cod proc. civilă nu împiedică instanța de recurs să valorifice concluziile raportului de expertiză efectuat în aceeași etapă procesuală în condițiile în care calea de atac suportat primă calificare, ca apel, căci acreditează ideea că o,primă calificare a căii de atac ca fiind apelul deschide posibilitatea procesuală de a se valorifica - într-o manieră indirectă, de subterfugiu - probe prohibite de textul evocat.
Într-o asemenea situație, de reevaluare a căii de atac, singura opțiune o constituia soluția de casare cu trimitere spre rejudecare.
Critica recurenților intervenienți este, însă, întemeiată nu numai din perspectiva cerinței respectării calificării date de către Curtea de APEL CONSTANȚA, care cu ocazia pronunțării deciziei civile nr. 552/C/25.04.2005 a stabilit - în condițiile art. 2 pct. 2 lit. b cod proc. civilă - că este învestită cu judecata unui apel ( declinarea de competență statuând neechivoc asupra acestui aspect ), dar și din punctul de vedere al nerespectării principiului legalității căilor de atac. Astfel, calificarea litigiului ca fiind supus recursului în contextul dat de art. 2821cod proc. civilă s-a realizat fără a se observa că unul din capetele de cerere ale acțiunii incidente (cererea de intervenție) viza grănițuirea proprietăților, petit care excludea aplicarea normei evocate și parcurgerea a doar două etape procesuale ( fond și recurs ).
Cum nu toate pretențiile reclamanților și ale intervenienților se subsumau aplicabilității normei instituite prin art. 2821cod proc. civilă, în mod corect judecătoria a stabilit că soluția dată cu ocazia judecății în fond este supusă apelului.
Pentru aceste considerente se va reține că recursul formulat în cauză este fondat, din perspectiva art. 304 pct. 1 cod proc. civilă corob. cu art. 312 alin. 3 cod proc. civilă, urmând a fi admis, cu consecința casării deciziei civile nr. 149/03.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă și a trimiterii cauzei spre rejudecare, Tribunalul urmând a lua în dezbatere cauza ca instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenții și - C,-.-...45 județ C - împotriva deciziei civile nr.149 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și - domiciliați în C,-.-...7..67 și intimații-pârâți G, și G, - domiciliați în C,- județ C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL CONSTANA,- C,-
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța ca instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.recurs:;
Tehnored.dec.jud./13.10.2009
Tehnored.disp.gref./13.10.2009
4 ex.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Referitor la dosarul civil nr- privind recursul civil declarat de recurenții și - C,-.-...45 județ C - împotriva deciziei civile nr.149 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și - domiciliați în C,-.-...7..67 și intimații-pârâți G, și G, - domiciliați în C,- județ C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL CONSTANA,- C,-, având ca obiect alte cereri IEȘIRE DIN, vă comunicăm următoarele:
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.302 din 28.09.2009 a admis recursul civil declarat de recurenții și -împotriva deciziei civile nr.149 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
S-a casat decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța ca instanță de apel.
Președinte de complet
- - Grefier
- -
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
