Speta drept civil. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.387
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8.04.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - SA, cu sediul în B, nr.239, împotriva încheierii din data de 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la.av. din Focșani,-, bloc 15,.9, jud.V, având ca obiect recurs la încheiere.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta - SA av. în substituirea domnului av., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-a depus la dosar întâmpinare de către apărătorul intimatei av. într-un singur exemplar, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 9.03.2009 a Tribunalului Vrancea, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, motivat de faptul că potrivit art. 29 din Legea 47/1992 republicată, au fost îndeplinite condițiile pentru invocarea excepției de nelegalitate a unei prevederi legale.
Arată că potrivit disp.art.72 din Legea 168/1999 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție are sediul unitatea, iar potrivit art.284 muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite de codul d e procedură civilă și se adresează instanței în a cărei rază teritorială reclamantul își are sediul sau domiciliul.
Mai arată că disp.art.298 al.2 ultima liniuță nu pot modifica prevederile cuprinse în Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, deoarece ar contraveni prevederilor cuprinse în Constituție.
Consideră că încheierea împotriva căreia a declarat recurs este nelegală.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond, suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția invocată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de neconstituționalitate invocată.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 23.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta - SA a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la art.298 alin.(2) ultima liniuța din Lg.53/2003, Codul Muncii,prin raportare la art.1 alin.(4) și (5),art.73 alin.(3) lit.p și art.79 alin.(1) din Constituția României.
Textul de lege criticat are următorul conținut "Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă "(.)-orice alte dispoziții contrare".
Pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a acestui text cu referire la normele de procedură care reglementează competența teritorială a instanței în litigiile având ca obiect conflictele de muncă, arătând că în prezent sunt în vigoare două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța trebuie să le ierarhizeze pentru a stabili competența.
Astfel, potrivit art.72 din Legea 168/1999 competența în soluționarea conflictelor de drepturi aparține instanței în circumscripția căreia își are sediul unitatea, iar potrivit art.248 din Codul Muncii, conflictele de muncă sunt de competența instanței în circumscripția căreia reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.
Având în vedere că Lg.168/1999 este anterioară Codului Muncii și că prin art.298 alin.(2) ultima liniuță s-a prevăzut că se abrogă orice dispoziție contrară, pârâta a arătat că în teorie și jurisprudență s-a apreciat că art.72 din Lg.168/1999 este abrogat implicit și cum potrivit Lg.24/2000 abrogarea nu mai poate fi implicită, rezultă ca art.298 alin.(2) ultima liniuță din Codul Muncii este neconstituțional și a solicitat să fie sesizată Curtea Constituțională.
Instanța a reținut că potrivit art.29 alin.(1) din Lg.47/1992, republicată Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi care are legătură cu soluționarea cauzei.
Potrivit alin.(6), dacă excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin.(1) instanța respinge prin încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin urmare, pentru a fi sesizată Curtea Constituțională, textul de lege considerat neconstituțional trebuie să aibă legătură, să servească soluționării cauzei.
Pârâta a pus în discuție necompetența teritorială a instanței dar a arătat că pentru a fi soluționată această excepție este necesar ca mai întâi să se soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Se observă din întreaga motivație a pârâtei că aceasta apreciază că art.72 din Lg.168/1999 este în vigoare, că în vigoare este și art.284 Codul Muncii și că instanța trebuie să aplice anumite criterii pentru a da eficiență unuia din aceste texte.
Prin urmare și în cazul în care s-ar declara neconstituțional art.298 alin (2) ultima liniuță "orice alte dispoziții contrare", s-ar ajunge în același punct în care ar fi în vigoare două dispoziții legale și instanța ar trebui să dea prioritate uneia din ele, astfel că din acest punct de vedere textul contestat nu are legătură cu cauza, pentru că nu servește soluționării cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.29 alin.(6) din Legea 47/1992, republicată instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă.
În speță, erau îndeplinite condițiile pentru invocarea excepției de nelegalitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate și, în rejudecare, suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 312 alin.1,3. în ref. la art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât textul considerat neconstituțional nu are legătură cu cauza iar încheierea recurată este astfel, legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții din lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Conform alin. 3 al aceluiași articol, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Conform alin. 6, instanța poate respinge printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3.
Față de aceste dispoziții legale, rezultă că instanța trebuie să verifice următoarele condiții pentru a putea sesiza Curtea Constituțională:
-excepția să privească o lege sau ordonanță sau prevederi din acestea care sunt în vigoare: în speță, art. 298 alin. 2 ultima liniuță este în vigoare;
-prevederile criticate să nu fi fost deja declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale: în cauză Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii excepției și nu a admiterii.
-de prevederile legale criticate să depindă soluționarea cauzei.
Prima instanță a susținut că această din urmă condiție nu ar fi îndeplinită.
Instanța de recurs apreciază că prevederile art. 298 alin. 2 ultima liniuță au legătură cu cauza.
Excepția necompetenței teritoriale era invocată deci prevederile art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii prin care se abrogau orice alte dispoziții contrare, inclusiv cele ale Legii nr. 168/1999 referitoare la competența teritorială în soluționarea conflictelor de drepturi au legătură cu cauza întrucât excepția necompetenței primează asupra fondului.
Față de aceste considerente, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, Încheierea pronunțată fiind dată cu încălcarea Legii nr. 47/1992.
Urmează ca, în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3, să se admită recursul și să se modifice în tot Încheierea pronunțată de Tribunalul Vrancea la data de 23.03.2009 și, în rejudecare, se va admite cererea, fiind întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Se va dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003.
Potrivit disp. art. 29 alin. 5 din Legea, se va dispune suspendarea judecării dosarului nr- al Tribunalului Vrancea până la soluționarea excepției.
Referitor la constituționalitatea textului de lege, opinia instanțeieste că art. 298 alin. 2 -ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 nu încalcă prevederile constituționale indicate de recurentă, aceasta fiind și practica actuală a Curții Constituționale.
Potrivit art. 126 din Constituție, legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcție de noi rațiuni pe care le are în vedere, fără ca aceasta să aibă semnificația unei incoerențe legislative.
În speță însă recurenta pune în discuție de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, respectiv probleme de interpretare în ceea ce privește stabilirea competenței. Or, toate aspectele invocate țin, în realitate, de aplicarea legii, ce revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta - SA, cu sediul în B, nr.239, împotriva încheierii din data de 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot încheierea de ședință din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și în rejudecare:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâta - SA.
Dispune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.298 al.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003.
Suspendă judecarea cauzei în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 8.04. 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./23.04.2009
: 2 ex.//24.04.2009
Fond:-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
