Speta drept civil. Decizia 3980/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3980
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect excepție neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat pentru recurenta-pârâtă, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra cauzei de față.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, admiterea recursului, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției invocate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din 12 mai 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor prevăzute de art 298, alin 2, ultima liniuță din Legea 53/2003- Codul Muncii.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Norma împotriva căreia se îndreaptă critica de neconstituționalitate, este prevăzută de art 298 alin 2, ultima liniuță din Lg 53/2003 - Codul muncii, cu următorul conținut " Pe data intrării in vigoare a prezentului cod se abrogă .orice dispoziții contrare ".
In esență, se apreciază că norma intră in conflict cu reglementarea cuprinsă în dispozițiile unei alte legi organice, respectiv Legea 168/1999, atunci când se reglementează competenta in soluționarea conflictelor de drept.( art 72 din lege ), competentă ce aparține instanței de la sediul angajatorului. Apreciază pârâtul că nu sunt respectate nici dispozițiile art 63 alin 3 din Lg 24 / 2000, potrivit cărora " in vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora ".
Art 23 alin 2 din Lg 47/1992, condiționează sesizarea Curții Constituționale de o anume calitate pe care trebuie să o îndeplinească norma criticată, și anume, aceea de a fi esențială pentru judecarea cauzei dedusă judecății, de această normă să depindă judecarea cauzei.
Tribunalul a constatat că dispozițiile abrogatorii cuprinse in art 298 alin 2 ultima liniuță din Codul muncii, nu sunt esențiale și de aceste dispoziții nu depinde soluționarea unui conflict de drepturi, in speță, conflict privind drepturi bănești.
Textele constituționale pretins încălcate ( respectiv art 1 alin 4, art 1 alin 5, art 73 alin 3 și art 79 alin 1, din Constituția României ), nu au aplicare in excepția invocată, cât timp, Parlamentul este cel care adoptă legea organică, ( art 73 alin 1 ), prin care se reglementează " regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială ".
O asemenea lege organică,este structurată in forma unui Cod, in conformitate cu disp. art 17 din Lg 24 / 2000, " in vederea sistematizării și concentrării legislației, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramură de drept, subordonate unor principii comune pot fi reunite intr-o structură unitară sub formă de coduri ".
Codul muncii este, așadar, produsul unor operațiuni de sistematizare și concentrare a reglementărilor in materia muncii, și, raportat la succesiunea in timp a acestuia ( adoptat in anul 2003, fată de anul 1999 când se adoptă legea privind soluționarea conflictelor de muncă drept lege specială ) voința legiuitorului a fost aceea de a impune această reglementare unitară, chiar dacă, dat fiind, volumul mare de reglementări ( sau din orice alte motive ) nu s-au nominalizat toate normele ce vin in contradicție cu reglementările din cod în dispozițiile abrogatorii, in spiritul art 63 alin 3 din Lg 24 / 2000.
Tribunalul a constatat că, in fapt, criticile privesc situația de paralelism in două sau mai multe acte normative, situație ce impune înlăturarea unor acte normative prin abrogare ( expresă și nu implicită )
Această abilitare o are, insă, Parlamentul, organ al puterii de stat care va proceda la acest demers atunci când va considera de cuviință.
Ipoteza existentei paralelismelor este, de altfel, recunoscută în art 15 alin 2 din Lg 24/2000 și reglementată ca o premisă pentru abrogările viitoare. pentru a se dispune o abrogare, trebuie, așadar, să se constate, mai intîi, existenta unor paralelisme constatare pe care și tribunalul o face prin aceste considerente.
O altă critică este grevată pe ideea de nerespectare, de către legiuitor însuși, a legislației privind normele de tehnică legislativă.
Această critică excede sferei de examinare de către judecător.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC SA arătând în esență că, excepția invocată nu este contrară niciunuia din alineatele 1,2,3 ale art.29 din Legea nr.47/1992, întrucât excepția invocată are legătură cu cauza de față, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză.
Excepția a fost ridicată de către SA, parte în cauza de față, respectându-se în acest fel dispozițiile alineatului 2.
Chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat deja asupra acestei excepții prin Decizia nr.254/24.02.2009, pentru ca excepția să fie inadmisibilă potrivit alin.3 al art.29 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională trebuia să costate neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003. Ori prin decizia mai sus amintită, Curtea Constituțională a respins excepția invocată ca inadmisibilă.
S-a mai arătat că, potrivit dispoz. art. 72 din Legea nr. 168/1999 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
În egală măsură se observă și dispozițiile art.284 Codul muncii care prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
Și într-un caz și în celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă atrage nulitatea hotărârii.
În art. 298 alin 2 din Codul muncii sunt identificate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Această ultimă liniuță din art. 298 Codul munciia constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare - Decretul 16/1967.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu și-a întemeiat încheierea de respingere a cererii de sesizare Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor prev. de art.298 alin.2 din Legea nr.53/2003 pe considerentul că deja s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.254/24.02.2009, aceasta fiind menționată ca și practică judiciară, ci respingerea cererii de sesizare a fost motivată de faptul că aspectele invocate prin excepția de neconstituționalitate, țin în realitate de aplicarea legii și nu de încălcarea normei constituționalitate.
Dispozițiile art. 29 din legea nr. 47/1992 prevăd: Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr- lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanța de judecată, ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din criticile invocate în recurs reiese că recurenta a vizat aspecte de tehnică legislativă, principii de ierarhizare a normelor interne, principiile aplicării în timp a legilor și de interpretare a actelor normative.
Astfel, s-a arătat că potrivit art. 72 din legea nr. 168/1999 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea", dispoziții ce vin în contradicție cu prevederile art. 284 Codul muncii care arată că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
S-a mai arătat în motivarea recursului că dispozițiile imperative ale Legii 24/2000 nu permit abrogarea implicită așa cum este prevăzut de art. 298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, unde se arată că se abrogă orice alte dispoziții contrare Legii nr.53/2003.
Aspectele invocate de autorul excepției și reluate prin motivele de recurs pun în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia instanței competente teritorial să judece cauza, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, astfel că în cauză au incidență dispoz. art. 29 alin.6 din legea 47/1992, care arată că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".
Curtea reține că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 și anume aceea ca excepția ridicată în fața instanței să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, astfel că prima instanță în mod corect a respins cerea de sesizare a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispoz. prevăzute de art.298 al.2 din legea nr.53/2003.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea urmează ca în baza art.312 pr.civ. să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
2ex/23.06.2009
Red.jud. -
Jud.fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
