Speta drept civil. Decizia 443/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 443/R/2008
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător: - -
Grefier:- -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții, domiciliată în O,-, județul B, domiciliată în O,-, -.128,.16, județul B, domiciliată în O,-, -.1..,.91, județul B, în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,- și DIRECȚIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE BIHOR, cu sediul în O- împotriva sentinței civile nr. 663/LM din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect:asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din data de 12 martie 2008 au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâ și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 663/LM din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
S-a respins excepția lipsei competenței materiale.
S-a respins contestația formulată de contestatoarele, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii B și Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Bihor.
Din considerentele sentinței, în ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de contestatoare, instanța a reținut că prin decizia nr.261 din 20 martie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională în dosar nr.2454D/2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.25 din nr.OUG148/2005(filele 53-56 ).
Constatând că prin precizarea depusă la dosar la fila 66,contestatoarele solicită în principal obligarea intimatei P B la îndeplinirea obligațiilor care îi revin în baza contractelor de asigurare socială,respectiv obligarea acesteia la plata venitului asigurat în baza acestor contracte de asigurări sociale, iar doar în subsidiar, solicită obligarea intimatei F B la completarea deciziilor în sensul de a dispune prin acestea și plata venitului asigurat potrivit contractelor de asigurare sociala, instanța reține ca litigiul are ca obiect obligarea la plata drepturilor de asigurări sociale în baza contractelor încheiate conform Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, necontestându-se în principal un act administrativ, astfel încât in temeiul art.154 alin.2 coroborat cu art.155 din Legea nr.19/2000 va respinge excepția de necompetența materială a Tribunalului Bihor -secția litigii de muncă și asigurări sociale precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B,aceasta din urma fiind parte contractantă a contractelor de asigurare in litigiu.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut ca între contestatoare si intimata Casa Județeana de Pensii au fost încheiate contractele de asigurare sociala cu nr. 2288/01.02.2003, 2249/01.01.2003 și 1893/04.12.2002 ( filele 6,15,24 dosar ).
Cele trei contestatoare au solicitat rezilierea contractelor de asigurare după cum urmează: în baza cererii nr.911/11.09.2003 începând cu data de 01.09.2003, în baza cererii nr.799/03.07.2003 începând cu data de 22.05.2003 și în baza cererii nr.856/06.08.2003 începând cu data de 01.08.2003.
Ulterior acestor date, urmare a producerii riscului asigurat, respectiv nașterea celor trei copii ai contestatoarelor ( în 01.09.2003, - în 22.05.2003 și în 30.07.2003), acestea beneficiază până la data de 31.12.2005 de o indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copilului în cuantum de 85% din venitul realizat din salarii precum și venitul asigurat potrivit contractelor de asigurare mai sus enumerate.
Potrivit art.1 din nr.OUG148/2005 "Începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârsta de pana la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizație lunara în cuantum de 800 lei.
Art.24 din același act normativ stipulează că prevederile prezentei ordonanțe de urgenta se aplica si persoanelor care, la data de 31 decembrie 2005, se aflau în plata indemnizației pentru creșterea copilului (alin.1 litera a),iar art.25 prevede că " de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta încetează plata indemnizației pentru creșterea copilului, efectuata în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare."
În urma apariției acestui act normativ, intimata FBe mite deciziile nr. 2220/04.02.2006, 2211/04.02.2006 și 4845/04.02.2006 privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului prin care se stabilește o indemnizație în cuantum de 800 de lei pentru fiecare dintre contestatoare.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului.
Astfel, din OUG148/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre persoanele care beneficiază de indemnizația pentru creșterea si îngrijirea copilului,acest aspect fiind evidențiat chiar in preambulul ordonanței mai sus menționate unde se precizează ca actul a fost elaborat "din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor."
În aceste condiții, aplicarea rigidă a prevederilor nr.OUG148/2005 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile nr.OUG148/2005 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare și contestatoarelor din speța dedusă judecății,iar stagiul de cotizare realizat in temeiul contractelor de asigurare se va valorifica la stabilirea dreptului de pensie astfel încât contractele nu vor fi lipsite de efecte juridice așa cum susțin acestea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și completată.
În motivarea recursului critică sentința ca fiind nelegală întrucât prin soluția pronunțată instanța a ignorat principiile care guvernează raporturile contractuale dintre părți și stabilitatea circuitului civil.
Astfel arată, în esență, că instanța a interpretat greșit și rigid dispozițiile OUG nr. 148/2005 care nu putea să încalce stabilitatea circuitului civil și să suprime drepturile născute în baza unor raporturi contractuale clare, cu ignorarea totală a principiului forței obligatorii a contractelor, principiu statuat de art. 969 cod civil.
Menționează că prin contractele de asigurare socială încheiate între reclamante și pârâta de rândul II Casa Județeană de Pensii B, în baza principiului libertății contractuale s-au obligat să plătească o cotă de contribuție suplimentară de asigurări sociale, obligație îndeplinită, însă pârâta în ciuda obligațiilor asumate a sistat la data de 1 ianuarie 2006 plata venitului suplimentar la care s-a obligat prin contract.
Consideră că analiza obligațiilor ce revin pârâtei de rând II nu se poate face prin prisma Legii nr 19/2000 și a dispozițiilor OUG nr. 148/2005 ci prin prisma reglementărilor în materie contractuală, obligația pârâtei decurgând dintr-un raport contractual, respectiv contractele de asigurare socială încheiate cu reclamantele, contracte care o dată intrate în sfera circuitului juridic civil sunt obligatorii pentru părți în baza art. 969 cod civil, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 261/2007 care, deși a respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamante, a arătat că problema raportului dintre reclamate și pârâta de rând II nu intră în sfera succesiunii de legi ci în materia raportului contractual și a legislației aplicabile raporturilor contractuale, schimbările survenite în legislația plății indemnizațiilor de creștere a copiilor fiind irelevante.
În drept invocă dispozițiile art. 15-16 și 49 din Constituție, Legea nr. 19/2000, art. 969 cod civil, art. 304 pct 8 cod procedură civilă și decizia nr. 261/2007 a Curții constituționale.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii B a solicitat respingerea recursului și respingerea acțiunii formulate împotriva acestei pârâte întrucât precizarea a fost formulată prin încălcarea art. 132 cod procedură civilă.
Pe fond arată că intimata Casa Județeană de Pensii B nu a acordat niciodată reclamantelor indemnizație pentru creștere copil în baza contractelor de asigurare angajatorul fiecăreia dintre părți fiind plătitorul acestor drepturi, astfel cum rezultă și din adeverințele de stagiu de cotizare nr. -,- și - în baza de calcul al acestor indemnizații fiind valorificat și stagiul de cotizare conform contractelor de asigurare, cuantumul indemnizației rezultând din cumulul tuturor veniturilor lunare, inclusiv din sumele asigurate prin contractele de asigurări sociale.
Mai arată că, în scopul realizării acestui cumul cele trei reclamante au solicitat rezilierea contractelor de asigurare la data de 1 septembrie 2003 reclamanta, la data de 25 mai 2003 reclamanta și începând cu data de 1 august 2003 reclamanta.
Consideră că, începând cu data rezilierii contractelor încetează raportul juridic obligațional și în conformitate cu dispozițiile art. 35 din legea nr. 19/ 2000 contribuția de asigurări sociale se valorifică doar la stabilirea drepturilor de pensie, iar în temeiul art. 20,24 alin 1 și art. 25 din OUG nr. 148/2005 începând cu data de 1 ianuarie 2006 încetat plata indemnizației de asigurări sociale acordate în temeiul legii nr. 19/2000, această plată făcându-se la data respectivă de către, așa încât cererea reclamantelor este nefondată și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 ind 1 cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate deoarece în mod eronat a apreciat instanța de fond că reclamantele nu sunt îndreptățite la plata drepturilor ce decurg din contractele de asigurare încheiate cu pârâta Casa Județeană de Pensii B în condițiile în care acestea și-au îndeplinit obligațiile asumate, iar pârâta refuză plata acestor drepturi, deși contractele încheiate au putere de lege între părți conform art. 969 cod civil.
Astfel, din probele administrate rezultă că între reclamante și pârâta de rând II s-au încheiat contracte de asigurări, în temeiul art. 5 pct 2 din Legea nr. 19/2000 astfel cum era în vigoare la acea dată, respectiv a încheiat cu pârâta Casa Județeană de Pensii contractul de asigurare socială nr. 2288 din 1 februarie 2003 pentru un venit suplimentar de 28.ooo.ooo lei, cuantumul lunar al contribuției de asigurări sociale fiind stabilit la 9.520.000 lei; a încheiat cu pârâta contractul de asigurare socială nr. 2249 din 1 ianuarie 2003 pentru un venit suplimentar asigurat de 20.000.000 lei, cota de contribuție lunară fiind de 6.800.000 lei, iar a încheiat contractul de asigurare socială nr. 1893 din 4 decembrie 2002 pentru un venit suplimentar asigurat de 14.000.000 lei, cota de contribuție lunară fiind de 4.900.000 lei.
Prin aceste contracte reclamantele s-au obligat în primul rând să achite cota de contribuție în raport de venitul asigurat, iar Casa Județeană de Pensii B s-a obligat, conform art. 4 pct 1 din contract, să achite prestația de asigurări sociale în condițiile legii pentru riscurile asigurate și să certifice stagiul de cotizare, punctajul anual și punctajul cumulat pentru perioada de cotizare.
Art. 5 pct VI alin 2 din legea nr. 19/2000, în vigoare în acea perioadă prevedea că:" se pot asigura în sistemul public pe bază de contract de asigurare în condițiile prezentei legi persoanele care se regăsesc în situațiile prevăzute la alin 1 și care doresc să își completeze venitul asigurat până la plafonul prevăzut de lege, precum și alte persoane care nu se regăsesc în situațiile prevăzute la alin 1." Conform prevederilor alin 1 art. 5 din Legea nr. 19/2000 sunt asigurate în sistemele publice persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici.
Nu s-a contestat de către pârâta de rând II că reclamantele și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în sensul că au achitat contribuțiile de asigurări sociale stabilite în sarcina acestora în funcție de venitul suplimentar asigurat până la data producerii riscului asigurat, respectiv până la data nașterii copiilor - 1 septembrie 2003-, - 30 iulie 2003- și - 22 mai 2003-.
Ori, cum rezultă și din considerentele deciziei nr. 261 din 20 martie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din OUG nr. 148/2005 invocată de reclamante, în cazul contractelor încheiate pe baza voinței libere a părților contractante în conformitate cu legislația în vigoare la data încheierii convenției, în situația în care una dintre părți și-a îndeplinit obligațiile asumate, cealaltă parte nu poate fi exonerată nici chiar prin lege de îndeplinirea obligațiilor pe care și le-a asumat la rândul său.
Cum reclamantele și-au îndeplinit obligațiile asumate privind plata contribuției de asigurări sociale, sunt legale și întemeiate pretențiile acestora privind obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii la îndeplinirea obligației de plată a prestațiilor pentru riscul asigurat, respectiv al indemnizației de creștere a copilului până la vârsta de 2, respectiv 3 ani, având în vedere actele medicale depuse la dosar.
Plata indemnizației unice pentru creșterea și îngrijirea copilului la art. 1 din OUG nr. 148/2005 nu exclude obligațiile stabilite între părți în baza unui contract încheiat în temeiul legii pentru asigurarea unui venit suplimentar, acest venit asigurat urmând să fie suportat de pârâta Casa județeană de pensii B, conform obligațiilor asumate, în baza principiului forței obligatorii a contractului legal încheiat între părțile contractante, principiu instituit de art. 969 cod civil și al principiului drepturilor câștigate- tempus regit actum.
Vor fi respinse ca neîntemeiate apărările pârâtei Casa Județeană de Pensii în sensul că nu datorează prestațiile stabilite prin contractele de asigurare fie ca urmare a apariției OUG nr. 148/2005, fie ca urmare a rezilierii contractelor, deoarece OUG nr. 148/2005 dispune doar pentru viitor și asupra situațiilor juridice ivite sub imperiul acestei legi, iar rezilierea a avut loc la data producerii riscului asigurat, după ce reclamantele și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate. Tot neîntemeiată este și susținerea acestei intimate cu privire la tardivitatea formulări pretențiilor, respectiv a precizării de acțiune în condițiile în care această pârâtă a fost parte iar precizarea vizează capătul de cere subsidiar al acțiunii inițiale.
Față de cele ce preced, instanța va admite ca fondat recursul în temeiul art. 312 alin 1 cod procedură civilă și va modifica în parte sentința în sensul că va admite acțiunea reclamantelor, astfel cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii B, în temeiul art. 969 cod civil coroborat cu prevederile Legii nr.19/2000 să plătească reclamantelor venitul suplimentar asigurat în baza contractelor de asigurare încheiate în temeiul art. 5 pct VI alin 2 din Legea nr. 19/2000, menținând ca legale celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la excepții.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil formulat de recurenții, domiciliată în O,-, județul B, domiciliată în O,-, -.128,.16, județul B, domiciliată în O,-, -.1..,.91, județul B, în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,- și DIRECȚIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE BIHOR, cu sediul în O- împotriva sentinței civile nr. 663/LM din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în sensul că:
ADMITE acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii B și în consec ință:
OBLIGĂ pârâta să plătească reclamantelor venitul asigurat în baza contractelor de asigurare socială încheiate între părți, respectiv contractele nr. 2288 din 1 februarie 2003, 2249 din 1 ianuarie 2003 și 1893 din 4 decembrie 2002.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
17.04.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/18.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Dosar nr-
Complet II recurs
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 12 martie 2008
Președinte: - -- judecător
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier:- -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții, domiciliată în O,-, județul B, domiciliată în O,-, -.128,.16, județul B, domiciliată în O,-, -.1..,.91, județul B, în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,- și DIRECȚIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE BIHOR, cu sediul în O- împotriva sentinței civile nr. 663/LM din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect:asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea recurentelor, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale din 12 martie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 27 februarie 2008 întâmpinare; după care:
Instanța, comunică 1 exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentelor.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și completată.
În motivare arată că instanța de fond a ignorat principiile care guvernează raporturile contractuale dintre părți și stabilitatea circuitului și a interpretat greșit și rigid dispozițiile OUG nr. 148/2005 care nu putea să încalce stabilitatea circuitului civil și să suprime drepturile născute în baza unor raporturi contractuale clare, cu ignorarea totală a principiului forței obligatorii a contractelor, principiu statuat de art. 969 cod civil.
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și văzând și prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 19 martie 2008, cam. 272
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 12 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
