Speta drept civil. Decizia 445/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.445/CM
Ședința publică din 20 Mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare și cererea de suspendare a executării formulată de - GRUP, cu sediul social în B, Calea nr.239, sector 1, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.118 din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Contestația în anulare și cererea de suspendare a executării sunt motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin contestația în anulare formulată în scris s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față,constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, precum și plata unor daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate; cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, aceasta urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin.1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști pe 2005, 2006, precum și pentru cele de C pe anii 2004, 2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin sentința civilă nr.1985/9.11.2007, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea și a obligat societatea pârâtă la plata, către reclamantă, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006, precum și celor de C pentru anii 2004, 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând în principal, să se constate nulitatea hotărârii recurate iar în subsidiar, să fie modificată în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului instanța de control judiciar, a invocat din oficiu excepția tardivității formulării recursului și admițând această excepție, a respins ca tardiv declarat recursul formulat de
S-a avut în vedere că dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond către pârâta poartă data de 29.11.2007 și față de data declarării recursului, respectiv 12.12.2007, a constatat că recursul a fost declarat peste termenul legal.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare SC SA arătând că soluția instanței este rezultatul unei greșeli materiale.
Arată contestatoarea, că cererea de recurs a fost formulată în termenul legal de 10 zile, respectiv la 10.12.2007, așa cum rezultă din recipisa eliberată de Oficiul Poștal.
Față de data comunicării hotărârii instanței de fond - 29.11.2007, termenul de 10 zile se împlinea la 10.12.2007, respectiv data la care s-a declarat recursul.
Pentru a se proba susținerile din contestația în anulare a fost depusă o copie de pe scrisoarea recomandată cu care a fost expediat recursul.
În acest context, solicită să se constate că recursul a fost declarat în termen, să se admită contestația în anulare și să fie judecat recursul pe fond, apreciind că sunt incidente dispozițiile art.319 indice 1 cod procedură civilă,
Până la soluționarea contestației, se solicită și suspendarea executării deciziei civile nr.118/19.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Intimata reclamantă nu și-a precizat poziția procesuală față de contestația în anulare dedusă judecății.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată ca prezenta contestație în anulare este fondată.
Așa cum s-a reținut si cu ocazia judecării recursului, sentința civilă nr. 1985/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost comunicată către SC. SA, la data de 29.11.2007, numai că, cele 10 zile pentru declararea recursului au fost calculate în raport de data de 12.12.2007, care era pe ștampila poștei aplicată pe plicul cu care s-a expediat cererea de recurs.
Această dată era valabilă însă, doar în ce- privește pe destinatar și nicidecum pe expeditor.
Întrucât, s-a depus recursul prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu confirmare de primire, iar recipisele poștale confirma susținerile contestatoarei, în sensul declarării in termen a recursului, Curtea va admite contestația in anulare si față de dispozițiile art.319 și următoarele Cod procedură civilă va anula decizia civilă nr.118/19.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA și va judeca recursul pe fond.
Cat privește cererea de suspendare a executării deciziei pronunțată de C, aceasta este rămasă fără obiect în condițiile în care, recursul se va soluționa la primul termen de judecată, nefiind întârziată finalizarea litigiului.
Cu privire la recursul declarat de SC SA împotriva sentinței civile nr.1985/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, Curtea reține următoarele:
Pentru soluționarea cererii formulată de reclamanta Tribunalul Constanțaa reținut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, care arată:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la B sub nr. 2643 din 11 mai 2005 conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Apărările pârâtei referitoare la formulării acțiunii, invocate de pârâtă, au fost respinse de instanța de fond cu motivarea că, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Cu aceasta motivare a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005 și 2006, precum și celor de C pentru anii 2004 și 2005 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
S-a apreciat că și cererea privind acordarea de daune este întemeiată și că reclamantul este îndreptățit la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Prin recursul declarat de s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6 -9 Cod procedură civilă:
- Recurenta apreciază că excepția prematurității formulării cererii nu a fost soluționată de către instanța de fond atâta vreme cât nu s-a acordat părților cuvântul și nu se regăsește modul de soluționare în dispozitiv.
Deși excepția a fost invocată prin întâmpinare, instanța a soluționat-o fără a da cuvântul parților asupra acesteia.
- În mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii, potrivit cu care cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive,recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimata reclamantă și-a exprimat poziția procesuală atât prin întâmpinare cât și prin concluziile orale expuse cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Astfel, s-a arătat că recursul este nefondat având în vedere că instanța de fond a răspuns tuturor apărărilor și excepțiilor formulate de pârâtă.
Pe fond, s-au analizat toate înscrisurile, reținându-se în mod temeinic și legal că reclamantul este îndreptățit să primească aceste compensații bănești.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Cu privire la prima critică:
formulării cererii a fost invocată prin întâmpinare ca o apărare de fond și nicidecum sub forma unei excepții iar instanța a dispus comunicarea acestei întâmpinări reclamantului, care de altfel, a și răspuns.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, această apărare nu a mai făcut obiectul concluziilor orale ale apărătorului, deși părțile aveau posibilitatea să discute în contradictoriu toate elementele cauzei.
Nefiind vorba de o excepție, nu se poate aprecia nelegalitatea hotărârii pentru omisiunea de a se răspunde la aceasta si nici nu poate fi reținută încălcarea drepturilor procesuale ale părților, sau vătămarea acestora.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii.
Astfel, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamantul era în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării.
Admite contestația în anulare formulată de formulată de - GRUP, cu sediul social în B, Calea nr.239, sector 1, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.118 din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-.
Anulează decizia contestată și judecând recursul îl respinge ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.dec.jud. -/4ex.
Tehnored.gref./11.06.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
