Speta drept civil. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.505/CM
Ședința publică de la 03 septembrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă (fostă ), cu sediul în localitatea,-, județ M, împotriva sentinței civile nr. 347/04.03.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, -. A,. 7, județ T, având ca obiect contestație încetare contract de muncă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.09.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de le acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitate apărătorului recurentei să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.09.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Candy a declarat recurs la 29.04.2009 împotriva sentinței civile nr. 347/04.03.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, reclamantul a chemat în judecată SC ""SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună executarea în continuare a contractului său de muncă nr.6096/14.03.2008 cu actele adiționale aferente și repunerea sa în drepturile de director comercial avute înainte de data de 15.09.2008, cu plata drepturilor salariale cuvenite, anularea acuzelor care i se aduc prin referatul nr.249/15.09.2008 și clarificarea situației sale ca angajat și, în cazul eventualei încetări a contractului său de muncă, solicită obligarea angajatorului la plata salariilor pe perioada de la încetarea contractului și până la 24 de luni, în conformitate cu obiecția formulată de el și acceptată de angajator din actul adițional nr.2 la contractul individual de muncă și cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că, în perioada 21.02.2008 - 15.09.2008 a desfășurat în cadrul SC ""SRL M activitatea de director comercial în conformitate cu contractul individual de muncă nr.6096/14.03.2008.
În data de 15.09.2008 când s-a prezentat la sediul unității s-a desfășurat o așa-zisă cercetare disciplinară prealabilă, în urma căreia s-a emis referatul nr.249/15.09.2008, pe care a fost pus să-l semneze de luare la cunoștință și prin care i se imputa abateri disciplinare grave nesusținute prin nici o dovadă clară, abateri care conform referatului duc la desfacerea contractului de muncă în temeiul prevederilor art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii.
A menționat contestatorul că prin nota scrisă nr.250/15.09.2008, fără a i se da o motivație a acestui fapt, i s-a cerut să predea toate bunurile puse la dispoziția sa de către societate, respectiv autoturism, telefon, laptop, etc. nemaiputând practic să-și desfășoare activitatea. Precizează că i-a fost luat și cardul de decont pus la dispoziția sa și alimentat de către societate pentru a putea suporta cheltuielile de cazare la hotel.
În data de 14 octombrie 2008, contestatorul a depus la dosarul cauzei cerere completatoare, prin care a solicitat anularea deciziei nr.258/29.09.2008 de desfacere a contractului de muncă și repunerea începând cu data de 15.09.2008, în funcția de director comercial la SC ""SRL, cu toate drepturile acestei funcții ce decurg din contractul de muncă încheiat și din actele adiționale aferente cât și plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuveneau conform contractului de muncă și a actelor adiționale, începând cu data de 15.09.2008, respectiv data emiterii referatului de cercetare disciplinară și până la sfârșitul procesului.
În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, notele din data de 25.06.2008 și data de 8 august 2008, regulamentul intern.
Prin sentința civilă nr.347/4.03.2009 s-a admis ca fondată contestația formulată de contestatorul, s-a anulat ca netemeinică și nelegală Decizia nr.1 din 29.09.2008 emisă de SC "" SRL Târgu M, județul
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă prin decizia contestată și plata drepturilor salariale cuvenite potrivit legii de la 15.09.2008 și până la 4 martie 2009 inclusiv.
A fost obligată pârâtă să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin emiterea deciziei nr.1 din 29.09.2008, intimata i-a desfăcut contestatorului contractul individual de muncă potrivit art.61 lit.a din Codul muncii.
Potrivit art.61 lit.a din Codul muncii, "angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulamentul de disciplină a muncii opri de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară."
Potrivit art.267 alin.1 din Codul muncii, nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Practica judiciară este constantă în ceea ce privește obligativitatea acestei cercetări.
Ori, din probele depuse la dosarul cauzei, rezultă că intimata nu a efectuat o cercetare disciplinarăm prealabilă emiterii deciziei nr.1/2008.
În ceea ce privesc abaterile disciplinare reținute prin decizia de concediere, instanța constată că societatea intimată nu a făcut dovada acestor abateri, deși, potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Art.268 alin.2 din Codul muncii prevede că:
"Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) temeiul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."
În decizia nr.1/29.09.2008, intimata nu a îndeplinit toate condițiile impuse de art.268 aloin.2 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța a admis contestația și a anulat ca netemeinică și nelegală decizia nr.1 din 29.09.2008 emisă de SC "" SRL Târgu M, județul
Întrucât decizia nr.1/2008 este nelegală și netemeinică, văzând și disp. art.78 din Codul muncii, instanța a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă prin decizia contestată și plata drepturilor salariale cuvenite potrivit legii de la 15.09.2008 și până la 4.03.2009 inclusiv.
Având în vedere că a efectuat cheltuieli în proces iar contestația i-a fost admisă, instanța a obligat pârâta să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esențăurmătoarele:
Contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile rezultate din contractul de muncă, drept dovadă stau sesizările primite de la clienții societății. Mai mult el nu a putut să prezinte conducerii societății o situație exactă cu privire la activitatea lui și s-a adeverit că nu făcea deplasările necesare pentru încheierea unor contracte comerciale cu eventualii clienți ai recurentei.
În ceea ce privește considerentele instanței de fond referitoare la neconvocarea reclamantului în scris pentru efectuarea cercetării disciplinare, această omisiune a fost înlăturată prin prezența contestatorului la efectuarea cercetării disciplinare, cu ocazia căreia a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea față de actele și faptele ce i s-au prezentat.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va respinge pentru următoarele considerente.
Art. 267(1) din Codul muncii dispune:
(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin.(1) lit.(a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Lipsa convocării determină imposibilitatea salariatului de a-și exercita dreptul de a formula și susține toate apărările în favoarea sa, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Scopul instituirii acestei obligații în sarcina angajatorului este protecția salariatului împotriva abuzurilor ce ar putea fi săvârșite de către acesta cât și pentru crearea cadrului legal de garantare a dreptului la apărare.
Recurenta nu a fost în măsură să facă dovada îndeplinirii obligației imperative instituită de art. 267(2) din Codul muncii și mai mult în cauză nu s-a putut face dovada efectuării cercetării disciplinare.
Astfel, din cuprinsul Deciziei nr.1/29.09.2008 rezultă că la emiterea sancțiunii au fost avute în vedere notele de avertizare din data de 25.06.2008, respectiv 08.08.2008.
Aceste "note"nu fac însă trimitere în concret nici la atribuții de serviciu, nici la abateri disciplinare, ele fiind consemnări generice din care nu se pot desprinde fapte concrete imputabile ce pot fi încadrate ca abateri, în sensul dispozițiilor art. 6.2/II lit.a din Regulamentul Intern al societății la care se face trimitere în Decizia 1/29.09.2008 de desfacere a contractului de muncă.
În urma verificării cap.V (eronat s-a consemnat în Decizia 1/2008 cap.VI) Reguli de disciplina muncii în societate, observăm că nu există pct.6.2/II lit.a iar la pct. 6.2 lit."a" este consemnată abaterea disciplinară constând în absențe nemotivate, întârzierea de la program, părăsirea locului de muncă, etc. abateri ce nu au nici o legătură cu cele consemnate în notele invocate de recurentă în Decizia de sancționare.
Rezultă deci că hotărârea pronunțată de Tribunalul Tulcea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 268 al.2 din Codul muncii, astfel că anularea deciziei 1/29.09.2008 este legală.
Pe cale de consecință Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274.pr.civ. va dispune obligarea recurentei la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă (fostă ), cu sediul în localitatea,-, județ M, împotriva sentinței civile nr. 347/04.03.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, -. A,. 7, județ
Obligă recurenta către intimat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud.-/14.09.2009
- gref.-
2 ex./16.09.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
