Speta drept civil. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.67/CM
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de recurenta - revizuentă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIE COPILULUI, cu sediul în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr.863/CM pronunțată la data de 16.12.2008 de către Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - revizuentă, consilier juridic, în baza delegației nr.2535/23.01.2009, pentru intimata - avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Fiind întrebate, părțile prin apărători precizează că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuentei, având cuvântul solicită admiterea cererii, modificarea, modificarea în tot a hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Solicită reprezentantul revizuentei să se constate că recurenta, prin motivele de recurs nu solicită decât verificarea legalității sau nelegalității hotărârii instanței de fond. Instanța de fond a acordat față de ceea ce s-a solicitat: modificarea sancțiunii disciplinare aplicate, reîncadrarea contestatoarei, deși acest lucru nu s-a solicitat de către recurentă și obligarea instituției la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei, având cuvântul precizează că majoritatea motivelor revizuirii se referă la fondul cauzei.
Solicită să se constate că prin cererea inițială formulată intimata a solicitat reîncadrarea în muncă, mai ales că în cadrul recursului nu se puteau formula cereri noi.
Solicită apărătorul intimatei respingerea cererii de revizuire, menținerea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 2624/16.06.2008 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, solicitând constatarea nulității absolute a acesteia și reîncadrarea sa în muncă.
În motivare, contestatoarea a arătat că situația de fapt reținută în sarcina sa nu este cea reală, respectiv, cutia de bulion găsită în vestiarul său nu a ascuns-o în scopul sustragerii, ci a oprit-o pentru a doua zi.
Contestatoarea a precizat că și-a recunoscut fapta deoarece s-au făcut presiuni asupra sa, însă nu a fost lăsată să se apere în cadrul cercetării prealabile disciplinare și nici nu a fost apărată de un membru de sindicat.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art.266, 267 și 268 din Codul Muncii.
La data de 6 august 2008, contestatoarea a depus la dosarul cauzei cerere completatoare, prin care a solicitat instanței să dispună anularea deciziei atacate ca nelegală și netemeinică și reîncadrarea sa în muncă pe postul avut anterior cât și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită pe perioada concedierii sale și până la reîncadrarea sa efectivă în muncă. Totodată, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Prin sentința civilă nr.2078 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea împotriva intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Reclamanta, a declarat recurs la 3 noiembrie 2008 împotriva sentinței civile nr.2078 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. i s-a aplicat cea mai gravă dintre sancțiuni, deși era evident că nu a intenționat să sustragă cutia de roșii în bulion în valoare de 1,45 lei, întrucât dacă ar fi intenționat, astfel ar fi ascuns-o în vestiar și nu în sala de tranșat carne într-un dulap în care se mai depozitau alimente.
2. Martorii, în calitate de salariați ai aceluiași angajator nu au putut să fie obiectivi.
3. Tribunalul nu a ținut seama că administratorului G, care a comis mai multe nereguli disciplinare i s-a aplicat doar o sancțiune de reducere a salariului de bază cu 5%.
Prin decizia civilă nr. 863/CM/16.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis recursul reclamantă și a fost modificată în tot sentința în sensul că s-a admis contestația, s-a anulat decizia nr.2624/16.06.2008 în parte, în sensul că s-a dispus înlocuirea măsurii de desfacere disciplinară a Contractului individual de muncă cu reducerea salariului de 5% pe 2 luni și s-a dispus reîncadrarea în muncă, cu obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrare. A fost obligată intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanțaa reținut următoarele:
Din interpretarea prevederilor art. 266 din Codul muncii rezultă că legiuitorul a stabilit anumite criterii ce urmează a fi avute în vedere de către angajator, atunci când stabilește o anumită sancțiune disciplinară.
Criteriile stabilite au drept scop înlăturarea arbitrariului, ele trebuind să se regăsească în mod necesar în sancțiunea disciplinară aplicată.
După ce angajatorul stabilește motivat, gravitatea abaterii disciplinare, va aplica una din sancțiunile disciplinare prevăzute de art.264 Codul muncii, sancțiuni care cresc în mod gradual în funcție de gravitatea abaterii.
Toate aceste operațiuni nu pot scăpa controlului judiciar, neputând să fie acceptat punctul de vedere că dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea este un drept suveran, instanța de judecată rezumându-se în mod formal la constatarea împrejurării că s-a săvârșit o abatere disciplinară, însă dozarea sancțiunii este atributul exclusiv al angajatorului.
O asemenea interpretare creează posibilitatea aplicării unor sancțiuni disciplinare disproporționat de aspre în raport de gravitatea abaterii săvârșite.
Este indubitabil că în cauză a existat o abatere disciplinară ce a constat în sustragerea unei cutii de roșii în bulion, în valoare de 1,45 lei, însă angajatorul nu și-a susținut sancțiunea disciplinară aplicată - desfacerea contractului de muncă - prin justificarea verificării criteriilor prevăzute de art.266 codul muncii.
Astfel, nu s-a arătat care au fost consecințele abaterii disciplinare, prin sustragerea acestei cutii de roșii în bulion, nici asupra meniului zilnic, nici asupra calității preparatelor servite în acea zi la cantină.
De asemenea, nu a analizat comportarea generală în serviciu a salariatului, dacă acesta a mai săvârșit asemenea abateri, dacă a mai suferit anterior eventuale sancțiuni disciplinare, și nu în ultimul rând nu a motivat și argumentat de ce administratorului G i-a aplicat numai sancțiunea de reducere a salariului de bază cu 5% pe o perioadă de o lună de zile, în condițiile în care acesta a avut minusuri la mai multe alimente, respectiv carne de porc fără grăsime, spinări, cap și picioare porc și pateu porc, dar și plusuri la, costiță, pui grill și zahăr, iar reclamantei i-a aplicat cea mai severă dintre sancțiuni, deși acestea se aplică în mod gradual.
Procedând astfel, angajatorul a aplicat în mod discreționar sancțiunea disciplinară pentru contestatoare și dovedit că nu poate aplica în mod just sancțiunea disciplinară, proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.
În toate cazurile, organul competent să aplice sancțiunea, trebuie să se preocupe cu toată atenția de individualizarea acesteia, de dozarea ei, ținând seama de criteriile prevăzute de lege, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
S-a apreciat că instanța de judecată este în măsură să înlocuiască o sancțiune disciplinară aplicată de către angajator prin aplicarea uneia mai ușoară, o atare conduită fiind consecința competenței sale de a soluționa cauza în căile de atac.
Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În motivarea cererii s-a arătat că sancțiunea disciplinară a fost aplicată în conformitate cu prevederile art. 2 al.3 din actul adițional înregistrat sub nr. 13360/30.04.2008 la contractul individual de muncă, pentru sustragerea de bunuri și au fost respectate criteriile prevăzute la art. 266 din Codul Muncii. În acest sens au fost reiterate elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate reclamantei, inclusiv pericolul social raportat la situația persoanelor care beneficiază de serviciile revizuentei și s-a făcut referire la îndreptățirea angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare, apreciindu-se că instanța trebuie să verifice doar dacă există sau nu vinovăția angajatului. De asemenea s-a făcut referire la sancțiunile aplicate în aceeași zi altor angajați și la împrejurarea că salariata a recunoscut fapta imputată. Cu privire la scopul sancțiunii s-a a arătat că prin aceasta s-a urmărit stoparea sustragerii de bunuri și că ea a fost aplicată de o comisie de disciplină din care fac parte și lideri de sindicat și reprezentanți ai salariaților.
Față de aceste argumente, revizuenta a arătat că recurenta, prin motivele de recurs, nu a solicitat decât verificarea legalității sau nelegalității hotărârii instanței de fond iar Curtea de Apel Constanța, prin decizia pronunțată în recurs, a acordat mai mult decât ce s-a solicitat respectiv a modificat sancțiunea aplicată, a dispus reîncadrarea în funcția anterior deținută și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale neacordate și la cheltuieli de judecată.
În final, s-a solicitat să se constate că "data la care Decizia a fost legalizată nu se regăsește în cuprinsul acesteia".
În drept s-au invocat prevederile art. 322 pct. 2 Cod.pr.civ.
În întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, arătând că instanța nu a acordat mai mult decât s-a solicitat întrucât în cererea introductivă a solicitat atât reintegrarea în funcție cât și plata drepturilor salariale neacordate, aceste cereri fiind cereri accesorii.
Analizând cererea de revizuire formulată în conformitate cu art.322 și următoarele Cod.proc.civ., Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care nu se poate exercita decât pentru motive expres stabilite de lege, într-un termen anume stabilit, pentru a nu fi încălcat principiul securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 322 Cod.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În nici un caz, în soluționarea unei cereri de revizuire nu se poate proceda la o nouă judecată a cauzei, întrucât principiul securității raporturilor juridice civile impune ca o hotărâre irevocabilă să nu mai fie repusă în discuție iar a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
În cauză, se constată că în prima parte a cererii de revizuire, revizuenta invocă motive care vizează modul de apreciere a probatoriului de către instanța de recurs, aspecte referitoare la existența abaterii disciplinare și procedura de aplicare a acesteia.
A accepta reluarea judecății recursului pentru a se face o nouă analiză a probelor ar însemna o încălcare ilegală a autorității de lucru judecat.
Aceste motive invocate de revizuentă, privind fondul cauzei, nu se încadrează în nici unul din cazuri le prevăzute de art. 322 Cod.proc.civ.. În realitate, prin motivarea formulată, revizuenta critică modalitatea de soluționare a recursului, aceste critici nefiind admisibile.
De asemenea nu se încadrează în vreunul din motivele de revizuire critica privind data la care a fost legalizată decizia.
Revizuenta invocă în concret ca motiv de revizuire doar motivul prevăzut de art. 322 al.1 pct.2 Cod.proc.civ., potrivit cu care revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se mai poate cere și în cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Acest text se referă la împrejurarea în care instanța a depășit limitele învestirii obligând pârâtul la mai mult decât s-a cerut sau la ce nu s-a cerut, sau nu respectă limitele învestirii prin nepronunțarea asupra unei cereri formulate.
Așadar, acest text de lege se raportează la cererile formulate și la dispozițiile instanței.
Potrivit art.129(6) Cod.proc.civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ceea ce presupune însă și obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății. De aceea instanța este obligată totodată să stabilească în mod exact obiectul cererilor deduse judecății și cadrul procesual.
Pentru a se verifica dacă instanța a cordat sau nu mai mult decât s-a cerut în soluționarea recursului trebuie avute în vedere atât limitele în care a fost sesizată instanța de fond prin cererea introductivă cât și limitele în care a fost sesizată instanța de recurs.
Se constată că în cererea introductivă reclamanta a contestat dispoziția nr. 2624/16.06.2008 prin care a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, susținând că nu a săvârșit fapta imputată. Dar, în subsidiar, în finalul contestației, a arătat că "măsura luată este prea aspră", referindu-se la sancțiunea aplicată, astfel că a învestit instanța de fond atât cu cercetarea existenței abaterii disciplinare cât și cu cercetarea gravității acesteia și a gravității sancțiunii aplicate prin prisma proporționalității cu gravitatea abaterii disciplinare. În referire la individualizarea sancțiunii disciplinare, reclamanta a susținut că nu a mai fost sancționată niciodată și faptul că urmează să împlinească vârsta pensionării.
În cererea de recurs, recurenta a reiterat aspecte privind modul de individualizare a sancțiunii disciplinare.
Așadar, a sesizat instanța și cu verificarea individualizării sancțiunii disciplinare aplicate.
Pe de altă parte, tot în cererea introductivă reclamanta a solicitat reintegrarea sa în muncă.
Apoi, printr-o cerere depusă la termenul din 06.08.2008, reclamanta a completat acțiunea sa, reiterând cererea de reintegrare în funcție dar formulând și o cerere nouă, aceea de a fi obligată pârâta la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită pe perioada începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă. Prin aceeași cerere a solicitat cheltuieli de judecată.
Cererea de completare a acțiunii a fost primită de instanța de fond iar pârâta nu s-a opus, acesta fiind primul termen de judecată, astfel încât s-au respectat prevederile art. 132 Cod.pr.civ. instanța de fond fiind învestită și cu soluționarea acestei cereri.
Mai trebuie avut în vedere că potrivit 78 al.1 din Codul Muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Cererea de reintegrare în funcția anterior deținută având caracter accesoriu, a fost respinsă de instanța de fond ca efect al respingerii contestației formulate împotriva deciziei de concediere, astfel că, în recurs, fiind criticată soluția de respingere a contestației, implicit a fost criticată și soluția cu privire la cererile accesorii, nefiind necesar ca recurenta să reitereze cererea de reintegrare în funcție și în recurs.
Având în vedere prevederile art.282, 2821, 299 Cod.pr.civ. raportat la prevederile art. 289 din Codul Muncii și prevederile art. 79 și art. 80 din Legea nr. 168/1999, sunt incidente dispozițiile art. 3041Cod.pr.civ. în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Așadar, soluționând recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2078/17.09.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, Curtea de Apel Constanța avea obligația și posibilitatea de a analiza cauza sub toate aspectele, în limitele sesizării instanței de fond prin cererea introductivă completată în condițiile legii și ale cererii de recurs, ceea ce s-a și întâmplat.
În consecință, față de cuprinsul cererii introductive astfel cum a fost completată, instanța de recurs avea de analizat cauza în referire la existența abaterii disciplinare și din această perspectivă să verifice legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, dar și cu privire la modul de individualizare a sancțiunii, din perspectiva gravității abaterii disciplinare și a modului de aplicare a criteriilor de individualizare a sancțiunii și a principiului proporționalității, iar în cazul în care găsea întemeiate criticile reclamantei, față de prevederile art. 78 din Codul Muncii și cererile expres formulate de reclamantă, trebuia să se pronunțe cu privire la reintegrarea în funcție și plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale neîncasate, ceea ce s-a și întâmplat.
În consecință nu se poate reține că instanța de recurs ar fi acordat mai mult decât s-a cerut sau că s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul art. 322 pct. 2 Cod.pr.civ.
Existența posibilității de a înlocui sancțiunea aplicată cu o alta mai ușoară prin reindividualizarea acesteia de către instanța de judecată constituie o chestiune de interpretare și de aplicare a unor norme legale care nu poate fi verificată în procedura revizuirii.
În consecință cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de recurenta - revizuentă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIE COPILULUI, cu sediul în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr.863/CM/16.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în, județul
Obligă revizuenta către intimată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
redactat jud. - / 16.03.2009
2 ex./26.03.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
