Speta drept civil. Decizia 6897/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4233/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6897/
Ședința publică de la 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea contestației în anulare împotriva sentinței civile nr.59/08.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(2754/2008), formulate de contestatorul în contradictoriu cu intimata MEȘTEȘUGĂREASCĂ CM DTS.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că contestatorul a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 24.11.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentinta civilă nr.1272/R/02.03.- /08.10.2008 pronunțată în dosarul nr- (2754/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul împotriva sentinței nr.20/19.01.2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM în dosarul nr. 256/2005, în contradictoriu cu pârâta Meșteșugărească CM DTS, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că prin acțiunea în anulare înregistrată la data de 18.04.200 rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul a criticat sentința nr.20 data de 19.01.2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM dosarul nr. 256/2005 pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând între celelalte motive de nemulțumire ce vizează fondul soluționări litigiului că tribunalul arbitrai a reținut greșit cel de al doilea petit.
Astfel, s-a reținut că reclamantul ar fi solicitat pârâtei acordarea indemnizației de șomaj, deși acesta a înțeles să solicite despăgubiri într-un cuantum egal cu ajutorul de șomaj la care ar fi avut dreptul dacă i s-ar fi comunicat decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 59/2000.
Totodată, în raport de motivul indicat la pct. 4 al cererii de recurs - potrivit căruia instanțele nu erau competente material să judeca cauza, deoarece reclamantul nu mai are calitatea de membru cooperator din 01.11.2000 - instanța de recurs a dat îndrumări instanței la care a fost trimisă cauza spre rejudecare în sensul că împrejurarea dacă litigiul este susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului se verifică de instanța competentă să soluționeze acțiunea în anulare, în privința căreia competența se stabilește conform art. 365 din Codul d e procedură civilă, care face trimitere la dispozițiile art. 343 din același Cod.
Așa fiind, Curtea a analizat acțiunea în anulare prin prisma dispozițiilor art. 364 lit. a) și lit. f) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului (lit. a) și tribunalul arbitrai s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (lit.f).
Sub primul aspect, Curtea a reținut că tribunalul arbitrai a fost învestit prin declinarea competenței. Astfel, Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 925 din 12 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3178/2008 a declinat competența de soluționare a cauzei, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale invocate de reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 69 din Statutul cadrul al cooperației meșteșugărești (fila 35), text ce dispune în sensul că litigiile patrimoniale dintre meșteșugărească și celelalte organizații meșteșugărești, precum și cele dintre cooperativă meșteșugărească și membrii cooperatori se soluționează în cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești.
În plus, tribunalul arbitrai, verificându-și competența, a constatat că este competent să soluționeze cauza, conform art. 69 din Statutul cadru al cooperației meșteșugărești.
Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale.
În cauză, Curtea a constatat că între părți există o clauză compromisorie încheiată în scris, în conformitate cu dispozițiile art. 334 alin. (1) din Codul d e procedură civilă, reprezentată de art. 69 din Statutul cadru al cooperației meșteșugărești (la care reclamantul a aderat acceptându-i efectele odată cu dobândirea calității de membru cooperator), pe care reclamantul însuși a înțeles să o invoce în fața instanțelor judecătorești.
Textul menționat, prin care se stipulează că toate litigiile patrimoniale dintre meșteșugărească și membrii cooperatori se soluționează în cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești are putere de lege între părți și trebuie să fie respectat de instanțele judecătorești.
Câtă vreme pretențiile reclamantului au un caracter patrimonial și decurg din raporturile existente la un moment dat între meșteșugărească și membrul cooperator, nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a litigiului împrejurarea,ă tribunalul arbitrai a fost învestit la o dată ulterioară celei la care reclamantul a pierdut calitatea de cooperator.
În consecință,litigiul era susceptibil de soluționare pe cale arbitrajului.
În ce privește critica potrivit căreia tribunalul arbitral a calificat greșit cel de al doilea capăt de cerere și s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (plata ajutorului de șomaj), omițând a se pronunța asupra cererii formulate de reclamant (plata unei despăgubiri egale cu ajutorul de șomaj de care nu a beneficiat din culpa pârâtei), Curtea a reținut că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, este adevărat că în paragraful al doilea al considerentelor sentinței se face referire la "plata ajutorului de șomaj începând cu 1.11.2003", dar aceasta a fost formularea dată de reclamant petitului prin cererea introductivă, al cărei conținut este de tribunalul arbitrai. La prima zi de înfățișare, reclamantul și-a precizat capătul doi din cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu ajutorul de șomaj de care a beneficiat din acesteia.
Așadar, nu se poate considera că respingând cel de al doilea capăt de cerere, ca neîntemeiat, tribunalul arbitrai ar fi avut în vedere cererea neprecizată, astfel încât a omis a se pronunțe asupra a ceea ce reclamantul a solicitat.
Nu a fost primită nici susținerea recurentului potrivit căreia tribunalul arbitrai s-a pronunțat asupra unor capete de cerere cu care nu a fost învestit, concluzie ce se desprinde și din dispozitivul sentinței atacate cu acțiune în anulare, prin care a fost respinsă în parte acțiunea.
Curtea a constatat că mențiunea privind respingerea în parte a cererii reclamantului este în concordanță cu modul de rezolvare a celor patru capete ale acesteia, dintre care numai trei au fost respinse.
Întrucât acțiunea în anulare poate fi introdusă doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 din Codul d e procedură civilă, iar instanța învestită cu soluționarea acesteia se pronunță și în fond numai în cazul în care admite cererea și anulează hotărârea arbitrată, Curtea nu a analizat celelalte critici aduse de reclamant sentinței atacate, care vizează fondul drepturilor pretinse.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 364 din Codul d e procedură civilă lit. a) și f) din Codul d e procedură civilă, Curtea a respins acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a formulat contestație în anulare contestatorul, înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea contestației în anulare a arătat că cererea introductiva a vizat drepturi salariale izvorâte dintr-un contract de munca si nu pretenții patrimoniale izvorâte din calitatea de membru cooperator.
Cererea a fost adresata Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Munca si nu cunoaște textul in baza căruia aceasta instanța si-a declinat competenta. De asemenea, având in vedere lipsa totala de cunoștințe in materie de drept, contestatorul nu poate (si nici oamenii de specialitate nu au putut) să găsească o explicație, pe text, a aplicabilității, în speța, a textelor art.343 si urm. Cod civ. si art.69 din Statutul CM.
Contestatorul face aceasta afirmație, având in vedere textul art.340 Cod civ. si 284 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare si art. 2b Cod civ. si 284 din Legea nr.541/2003.
Curtea de APEL BUCUREȘTIa judecat acțiunea in anulare a sentinței arbitrare, ca secție si complet de cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale si in complet de fond, fără a observa ca, atât din punct de vedere material, cât si teritorial, nu este competenta.
Având în vedere obiectul cererii ( care este susceptibil de a fi pus în executare silita), contestatorul consideră că, cererea respecta prevederile art.319 (2) pr. civ.
De asemenea, mai consideră că articolele 1-16 din Cartea I pr. civ. cuprind norme de ordine publica, iar instanțele, din oficiu, au obligația de a pune in discuție si a soluționa, in prealabil, acest aspect. In caz contrar, sunt aplicabile prevederile art. 105 (1) si 108 (1) pr. civ.
Contestatorul a apreciat că au fost încălcate si dispozițiile art.6, pct. 1 din Convenția d l Roma din 04.11.1950.
Analizând sentinta civilă nr. 59/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Curtea constată urmatoarele:
Contestatia in anulare formulata de contestator este intemeiata in drept pe dispozitiile art.317 alin.1 pct.2 Cod procedura civila, fiind invocata incalcarea de catre instanta de fond a dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
In baza art.317 Cod procedura civila, otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Din dispozitiile legale amintite, Curtea constata ca trebuie indeplinite cumulativ doua conditii pentru admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun: hotararea atacata sa fie irevocabila si motivele contestatiei sa nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Curtea constata ca motivul invocat de recurent se inscrie intre cele limitativ si expres prevazute in cazul acestei cai extraordinare de atac, iar hotararea a ramas irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr.5500/13.05.2009 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie-Sectia civila si de proprietate intelectuala in dosarul nr-.
In cauza nu este indeplinita insa cea de-a doua conditie de admisibilitate, deoarece contestatorul a formulat aceeasi critica referitoare la incalcarea normelor de competenta absoluta si cu ocazia recursului declarat impotriva aceleiasi sentinte.
Contestatia in anulare obisnuita are caracter subsidiar si partea nu poate reitera motivele invocate in promovarea unei cai de atac de reformare si cu ocazia declararii unei cai de atac in retractare.
Analizand cererea de recurs formulat impotriva sentinței civile nr.59/08.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Curtea constata ca singura critica formulata de recurent a privit incalcarea normelor de competenta materiala.
Instanta de recurs a analizat recursul in fond si a retinut ca litigiul era susceptibil de solutionare in fond pe calea arbitrajului, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat.
In aceste conditii, contestatorul nu se regaseste nici in situatia de exceptie prevazuta de aliniatul 2 al art.317 Cod procedura civila, deoarece recursul a fost judecat in fond si aceleasi motive au fost analizate si solutionate in mod irevocabil de instanta de recurs, intrand in puterea de lucru judecat.
de aceste considerente, Curtea constata ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de lege, contestatorul incercand sa repuna in discutie o critica invocata si in recurs, asupra careia s-a pronuntat atat instanta de fond cat si cea de recurs, considerand-o nefondata.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila contestația în anulare împotriva sentinței civile nr.59/08.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(2754/2008), formulate de contestatorul în contradictoriu cu intimata MEȘTEȘUGĂREASCĂ CM DTS.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX.3.12.2009
Jud. fond:.
.
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
