Speta drept civil. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 692/CM
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă " & ", cu sediul în șoseaua Constanței, - 2,. B,. 20, județul C, împotriva sentinței civile nr. 214 din 29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, domiciliată în M,-, - 2 bis,. A,. 407, județul C și, domiciliată în M, strada - nr. 36, bloc 85,. A,. 2, județul C, având ca obiect conflict de muncă - răspundere patrimonială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.11.2009 și 23.11.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
" & " a declarat recurs la 13 mai 2008 împotriva sentinței civile nr. 214/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanta " & " Mas olicitat obligarea pârâtelor - și la plata sumelor de 8.687,56 lei respectiv 3.404,59 lei.
În motivare s-a arătat că pârâtele au fost angajatele societății în funcțiile de gestionară respectiv vânzătoare și au primit în gestiune raionul de produse metalo-chimice, valoarea mărfurilor fiind 85.960,69 lei. Cu ocazia inventarului din perioada 29-30 mai 2006 s-a constatat o lipsă în gestiune de 12.092,15 lei, confirmat prin raportul de expertiză efectuat în dosarul penal nr. -/2006 al Poliției S-a arătat că prin acel raport de expertiză s-a stabilit valoarea prejudiciului, perioada în care s-a produs - 31.12.2005-30.05.2006 și că răspunderea pentru pagubă revine în exclusivitate celor două pârâte care trebuie să răspundă corespunzător venitului mediu realizat în ultimele trei luni și în raport de perioada lucrată.
Prin întâmpinare, pârâta - a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare a arătat că nu este stabilit nici un raport de cauzalitate între prejudiciul care se presupune că s-a produs și vreo faptă ilicită a sa; în dosarul penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală; expertiza realizată în cauza penală nu se bazează pe dovezi; unitatea nu este prevăzută cu sistem de securitate și toți membrii familiei administratorului dețineau chei de la ușa magazinului, diverse bunuri fiind scoase din magazin pentru a fi făcute cadou unor persoane apropiate acesteia; aprovizionarea cu marfă se făcea și fără documente legale iar la sfârșitul zilei sumele încasate erau preluate de administrator; nu se face vinovată de producerea pagubei.
Pârâta a formulat, la rândul său, întâmpinare în care a arătat următoarele: nu există un inventar realizat cu ocazia predării gestiunii raionului; simpla semnare a unor liste de inventar nu echivalează cu efectuarea inventarului; nu s-au respectat prevederile pct. 3 lit. "c" din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1753/2004; deși s-a constat o lipsă din inventar nu se poate reține că cele două pârâte se fac vinovate de producerea prejudiciului și nu s-au găsit asupra lor vreodată bani sau bunuri provenind din magazinul reclamantei; celor două pârâte nu li s-a cerut acordul pentru a lucra în aceeași gestiune astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 22/1969; prin sentința penală nr. 264/P/12.07.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalias -a menținut soluția de scoatere de sub urmărire penală a celor două pârâte pentru infracțiunea de delapidare; pârâta a avut calitatea de vânzător și nu există vinovăție pentru a se aplica art. 998 și 999 din Codul civil, mai ales că prin sentința penală indicată s-a stabilit cu putere de autoritate faptul că lipsește vinovăția.
Prin sentința civilă nr. 214/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta " & " M, în contradictoriu cu pârâtele - și și a fost obligată reclamanta către pârâta la plata sumei de 800 lei și către pârâta - la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Pârâta - a fost angajată în funcția de gestionar la societatea reclamantă prin contractul individual de muncă nr. 15/28.12.2005, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C la data de 10.01.2006.
Pârâta a fost angajată în funcția de vânzător la societatea reclamantă prin contractul individual de muncă nr. 17/01.04.2006, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C la data de 23.03.2006.
În urma inventarului realizat de reclamantă în gestiunea sectorului de produse metalo-chimice începând din 29.05.2006 s-a constatat o lipsă de 12.662,87 lei, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat în data de 30.05.2006 și semnat de administratorul societății, contabilul acesteia și cele două pârâte. Acest prejudiciu nu a fost de altfel contestat de niciuna dintre pârâte, iar reclamanta a depus listele de inventar întocmite cu acea ocazie pentru a dovedi existența prejudiciului.
În aceste condiții, problema care se pune este dacă pârâtele pot fi făcute răspunzătoare de producerea prejudiciului și dacă acestea trebuie să acopere acest prejudiciu.
În privința gestionarilor, Legea nr. 22/1969 instituie un regim special de răspundere, derogatoriu de la dreptul comun, respectiv art. 270 din Codul muncii și art. 998-999 din Codul civil.
Astfel, potrivit art. 25, gestionarul răspunde integral față de agenții economici, autoritățile sau instituțiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Totuși, acest tip de răspundere nu este unul care să prezume vinovăția sau legătura de cauzalitate, textul citat referindu-se la "pagubele pe carele-a cauzat", ceea ce presupune verificarea existenței unei fapte ilicite și a legăturii de cauzalitate.
Fapta ilicită constă în principiu în încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor astfel cum rezultă din prevederile art. 23 din lege, cum ar fi de exemplu primirea bunurilor în cantități inferioare celor înscrise în actele însoțitoare sau cu vicii aparente (art. 25 alin. 1 din lege).
Pe de altă parte, nu este exclusă condiția ca prejudiciul să fie cert.
Răspunderea gestionarului este însă una agravată. Astfel, gestionarul răspunde și în situațiile în care - răspunde integral și în cazul în care atribuțiile sale fiind exercitate, potrivit dispozițiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absența gestionarului (art. 26) sau de producerea pagubei se face vinovat și un alt angajat (art. 27).
Pentru acest motiv însă, legiuitorul a instituit un sistem de măsuri care să protejeze gestionarul și să garanteze certitudinea prejudiciului.
Pârâta - este supusă acestui regim de răspundere fiind angajată în funcția de gestionar. În ceea ce o privește pe pârâta s-a constatat că aceasta a fost angajată ca vânzătoare. Reclamanta nu a depus fișa postului acestei pârâte și în aceste condiții nu se poate stabili dacă prin prisma prevederilor art. 1 din Legea nr. 22/1969 care definește noțiunea de gestionar, pârâta avea calitatea de gestionar. Chiar și în acest caz însă, răspunderea sa delictuală poate fi atrasă în condițiile art. 27 potrivit cu care când paguba în gestiune a fost cauzată de gestionar împreună cu alt angajat al agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, ei răspund integral, fiecare în măsura în care a contribuit la producerea pagubei. Dacă nu se poate determina măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea se repartizează între cei în cauză proporțional cu câștigul mediu al fiecăruia pe ultimele 3 luni; în cazul pagubei constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulți angajați sau în schimburi succesive, fără predare de gestiune între schimburi, despăgubirea se repartizează și proporțional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, în gestiunea în care s-a produs paguba. De altfel chiar reclamanta a susținut în cuprinsul acțiunii această modalitate de reparare a prejudiciului.
Dar, pe de o parte, reclamanta nu a probat în niciun mod că cele două pârâte ar fi săvârșit fapte ilicite care au determinat prejudiciul pe care l-a constatat prin inventarul din 29.05.2006.
Pe de altă parte, prejudiciul nu este cert.
Astfel, din procesul-verbal din 30.05.2006 întocmit de contabilul societății și cele două pârâte rezultă că inventarul din 29.05.2006 s-a raportat la inventarul de sfârșit de an care evidenția valoarea bunurilor aflate în gestiune la 31.12.2005.
Dar, potrivit Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv aprobate prin Ordinul nr. 1753/2004 emis de Ministrul Finanțelor Publice, în temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în anumite situații expres prevăzute, între care și ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune (pct. 3 alin. 1 lit. "c" din Norme).
În cazul de față, din procesul-verbal din 30.05.2006 întocmit de contabilul societății și cele două pârâte rezultă că nu s-a făcut un inventar atunci când pârâta - a preluat gestiunea, ci s-a avut în vedere ca prim document inventarul "de sfârșit de an 31.12.2005". Totuși, în interogatoriul luat reclamantei la propunerea pârâtei, reclamanta a recunoscut că la 31.12.2005 nu a realizat decât niște simple liste de inventar ce nu echivalează cu efectuarea inventarului și doar la 30.05.2006 a efectuat primul inventar al gestiunii.
De altfel, reclamanta nu a depus decât listele de inventar care poartă în antet data de 31.12.2005 dar nu și alte documente care trebuie întocmite cu ocazia inventarului astfel cum impun prevederile Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv și nici nu rezultă care a fost comisia de inventariere și cum a fost numită (pct. 7 și următoarele din Norme). De asemenea nu rezultă că s-au luat măsurile organizatorice impuse de pct. 9 din Norme.
În aceste condiții, s-a reținut că reclamanta nu a probat că ar fi efectuat un inventar pentru predarea gestiunii către pârâta - și nu rezultă de altfel nici măcar primirea gestiunii.
De vreme ce pârâta - a semnat contractul individual de muncă la 28.12.2005 și acesta a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă abia la data de 10.01.2006, nu este clar dacă această pârâtă a participat la realizarea acelor liste de inventar. În privința pârâtei nici nu s-a susținut că ar fi participat la un astfel de inventar de vreme ce a fost angajată ulterior. De altfel, din chiar întrebările interogatoriului formulat de reclamantă rezultă această împrejurare, în sensul că la întrebarea nr. 3 din interogatoriu i se solicita pârâtei - să recunoască faptul că la data angajării a semnat listele de inventar și astfel a preluat gestiunea. Reclamanta nu a susținut că ar fi realizat inventarul pentru predarea-primirea gestiunii, sau că această pârâtă ar fi participat la realizarea inventarului, rezultând că în opinia acesteia, semnarea de către pârâta - a listelor de inventar realizate cu ocazia unui inventar anterior este suficientă. De altfel din copia listelor de inventar rezultă că acestea au fost semnate de pârâta -, însă nu este cert la ce dată, deși aceste liste cuprind în antet data de 31.12.2005.
Pârâta - nu a recunoscut de altfel că ar fi semnat aceste lise de inventar la începerea activității.
Trebuie avut în vedere însă că în conformitate cu pct. 3 alin. 2 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, în cazul în care, în situațiile enumerate, sunt inventariate toate elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate ține loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligația gestionării elementelor de activ și de pasiv, cu respectarea prevederilor pct. 5 alin. 3. În niciun caz însă o inventariere anuală nu poate ține locul unei inventarieri care se impune a se realiza în situațiile expres prevăzute de Norme.
Așadar, reclamanta nu a realizat un inventar pentru predarea gestiunii către pârâta -.
Nici în ceea ce o privește pe pârâta nu rezultă o predare a gestiuni, nu rezultă că ar fi avut atribuții de serviciu specifice funcției de gestionar și nici realizarea unui inventar pentru predarea gestiunii cu ocazia angajării acesteia.
De altfel, la 29.05.2006 reclamanta a realizat un inventar pentru predarea gestiunii întocmind toate documentele impuse de Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, ceea ce odată în plus vădește împrejurarea nici măcar în opinia reclamantei, operațiunea realizată cu prilejul angajării pârâtei - nu poate fi considerată o operațiune de inventariere, de vreme ce ulterior nu a realizat această operațiune în același mod ca în luna decembrie a anului 2005.
În aceste condiții, simpla semnare a unor liste de inventar nu poate echivala cu realizarea inventarului impus de pct. 3 alin. 1 lit. "c" din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv.
Pentru aceste motive s-a concluzionat că reclamanta nu a probat nici existența unei fapte ilicite a celor două pârâte nici existența unui prejudiciu cert întrucât nu se poate determina dacă lipsa din gestiune a rezultat în perioada 01.01.2006-29.05.2006 câtă vreme rezultatul inventarierii din 29.05.2006 se raportează la date din 31.12.2005 care însă nu au fost stabilite printr-un inventar, realizat de o comisie de inventariere astfel cum impune art. 7 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, ci constituie o simplă enumerare a unor bunuri. De altfel în listele de inventariere prezentate, la rubrica "comisia de inventariere" nu există nicio semnătură.
Susținerile reclamantei că prin expertiza realizată în cauza penală s-ar fi stabilit vinovăția celor două pârâte nu poate fi primită întrucât expertiza este numai un mijloc de probă, expertul neavând competența de a stabili vinovăția unor persoane, iar prin ordonanța nr. 875/P/05.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalias -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor două pârâte pentru infracțiunea de delapidare, soluție menținută de Judecătoria Mangalia prin sentința civilă nr. 264/P/12.07.2007 împotriva căreia nu rezultă că s-ar fi formulat recurs.
S-a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată către cele două pârâte - onorarii de avocat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Referitor la intimata a învederat că aceasta a fost angajată ca gestionară în baza contractului individual de muncă nr. 15/28.12.2005. La data de 31.12.2005 gestiunea raionului "metalo-chimice" a fost inventariată și predată noii angajate, stocul de marfă aferent fiind stabilit la suma de 85.960,69 lei, conform celor 125 de liste de inventariere. Stabilirea stocurilor s-a făcut atât prin numărare cât și prin stabilirea prețurilor acestora, valoarea întregului stoc fiind precizat printr-un centralizator. Intimata a semnat listele de inventar fără niciun fel de obiecție cantitativă și calitativă și nici ulterior nu a contestat preluarea gestiunii. De asemenea, la inventarierea efectuată la data de 30.05.2006 (data predării gestiunii) intimata a participat direct la operațiune, a semnat fără obiecții rezultatele acesteia și nici nu a contestat existența prejudiciului constatat.
2. Privitor la intimata a învederat că aceasta a fost angajată în funcția de vânzătoare, în cadrul aceleași gestiuni, conform contractului de muncă nr. 17/01.04.2006, însă a avut și calitatea de gestionar de fapt, în condițiile în care a primit, administrat și eliberat marfă, în aceleași condiții ca prima intimată. Mai mult, gestiunea se preda zilnic între cele două intimate, fără a se întocmi acte de predare-primire, cele două salariate lucrând în ture. Și aceasta a participat la inventarierea din data de 30.05.2006, a semnat toate listele aferente fără nicio obiecție și a fost de acord cu suportarea eventualelor pagube constatate.
II. Susținerea din sentința civilă recurată potrivit cu care prejudiciul constatat nu este cert nu este întemeiată, în condițiile în care, prin expertiza contabilă efectuată s-a ajuns la concluzia că în intervalul 01.01.2006-31.05.2006 s-a înregistrat o lipsă în gestiune în valoare de 12.092,15 lei.
Din declarațiile celor două intimate, luate cu ocazia inventarierii din data de 30.05.2006 dar și din expertiza depusă la dosarul cauzei rezultă cu certitudine faptele ilicite care au condus la localizarea prejudiciului (etichetări cu prețuri eronate, note de intrare greșite sau anulate, lipsă la casa de marcaj, sustrageri de bani din gestiune, vânzări de marfă sub prețul real, deteriorări sau spargeri de produse, etc.).
Motivarea din aceeași sentință, conform căreia intimatele au fost scoase de sub urmărire penală nu are de asemenea nicio relevanță întrucât răspunderea penală nu exclude răspunderea materială.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată, din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va admite pentru următoarele considerente:
Articolul 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor dispune: ", în înțelesul prezentei legi, este acel angajat al agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară a agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, indiferent de modul de dobândire și de locul unde se află bunurile".
Articolul 31 din același act normativ dispune că: "Angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul art. 1 răspunde integral aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol".
Din interpretarea dispozițiilor articolelor mai sus redate, rezultă că există gestionari de drept cum este cazul lui - și gestionari de fapt, cum este cazul intimatei.
Cu toate acestea la stabilirea răspunderii pentru pagubele produse în patrimoniul societății angajatoare, legiuitorul nu a făcut diferențiere între gestionarul de drept și gestionarul de fapt, stabilindu-se explicit prin dispozițiile art. 23, 24 și 25 că angajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi pentru pagubele cauzate în gestiune prin fapte ce nu constituie infracțiuni.
Mai mult, prin art. 25 se instituie în sarcina gestionarului de fapt sau de drept o prezumție relativă de culpă, ce poate fi răsturnată de gestionar prin orice mijloace de probă.
Cu alte cuvinte, consecința neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a obligațiilor instituite în sarcina salariatului, având drept consecință producerea unui prejudiciu în patrimoniul societății angajatoare, conduce la angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului.
Intimata - a fost salariata recurentei cu funcția de gestionar începând cu data de 03.01.2006, iar pârâta a fost angajată ca vânzător începând cu data de 01.04.2006.
- a preluat gestiunea raionului metalo-chimice la 31.12.2005 prin semnarea în calitate de gestionar a listelor de inventar întocmite cu ocazia inventarierii (filele 102-227 dosar Tribunal), fără să formuleze obiecțiuni cu privire la cantitatea valorică a produselor preluate sau a valorii scriptice.
Este lipsită de consecințe juridice asupra răspunderii patrimoniale a gestionarei, împrejurarea că unitatea nu a respectat întocmai procedura privind întocmirea unui inventar general al elementelor de activ și de pasiv, astfel cum dispune pct. 3 alin. 1 lit. "c" și alin. 2, pct. 5, pct. 7 și pct. 9 din Norma privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv aprobate prin Ordinul nr. 1753/2004 emis de Ministrul Finanțelor Publice, în temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată și modificată.
Punctul 34 din norme prevede: "Inventarierea elementelor de activ ale unității se materializează prin înscrierea acestora, fără spații libere și fără ștersături, în formularul Lista de inventariere (cod 14-3-12 prezentat ca model în anexa la prezentele norme.
Acest formular servește ca document pentru stabilirea lipsurilor și a plusurilor de bunuri și valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum și pentru constatarea deprecierilor".
În "Lista de inventariere" prezentată ca model în anexa la norma aprobată prin Ordinul nr. 1753/2004 se prevede în mod expres că acest document se semnează de către gestionarul primitor, în cazul predării-primirii de gestiune.
Interpretarea și coroborarea dispozițiilor mai sus redate conduc la concluzia că atât timp cât listele de inventar au fost semnate de gestionara - la 31.12.2005, bunurile evidențiate în aceste liste au fost preluate faptic de această gestionară.
Intimatele nu se pot prevala de împrejurarea că efectuarea inventarierii s-ar fi efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 lit. "c" din Legea contabilității, întrucât o asemenea încălcare nu le absolvă de antrenarea răspunderii patrimoniale, putând cel mult să atragă consecințe juridice pentru agentul economic.
În ceea ce o privește pe, aceasta nu ocupa funcția de gestionar de drept în sensul reglementat de art. 1 din Legea nr. 22/1969, ci aceea de gestionar de fapt astfel cum a fost ea reglementată de art. 31 din același act normativ.
răspunderii gestionarului de fapt este posibilă în lumina dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 22/1969, ea fiind circumscrisă pagubei efective pe care aceasta ar fi putut să o producă în virtutea atribuțiilor de serviciu, iar dacă nu se poate determina măsura în care fiecare gestionar a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea se repartizează între cei în cauză proporțional cu câștigul mediu al fiecăruia pe ultimele trei luni.
II. Dacă în privința culpei este o prezumție relativă instituită în sarcina gestionarului, nu același lucru se poate spune și cu privire la existența prejudiciului, unitatea fiind datoare să probeze atât întinderea cât și existența acestuia.
Recurenta nu a stabilit paguba aleatoriu, ci a avut în vedere inventarierea efectuată la data de 30.05.2006, ocazie cu care s-a constatat că pentru perioada 01.01.2006-30.05.2006 există o lipsă în gestiunea raionului metalo-chimice în sumă de 12.662,87 lei.
Inventarierea s-a făcut în prezența intimatelor, aspect necontestat de către acestea, ocazie cu care au fost semnate, fără obiecțiuni și listele de inventar (filele 66-91 dosar Tribunal).
De asemenea, la data de 30.05.2006 s-a întocmit Procesul-verbal (fila 65 dosar Tribunal), prin care s-a consemnat existența lipsei în gestiune în valoare de 12.662,82 lei, acest proces-verbal fiind semnat atât de -, cât și de, fără obiecțiuni.
. prejudiciului este confirmată și de raportul de expertiză întocmit în cauza penală, acesta fiind cuantificat la suma de 12.092,15 lei.
Sub aspectul antrenării răspunderii individuale, aplicând regula conferită de art. 27 din Legea nr. 22/1969, - este responsabilă pentru suma de 8.687,56 lei, iar pentru suma de 3.404,5 lei.
Urmează a fi preluate concluziile acestui raport de expertiză, considerându-se pertinente și relevante în cauză sub aspectul întinderii răspunderii patrimoniale, neinteresând faptul că intimatele nu au fost găsite vinovate de infracțiunea de delapidare, putând fi antrenată răspunderea pe temeiul dreptului muncii.
O ultimă condiție pentru antrenarea răspunderii patrimoniale este demonstrarea caracterului ilicit al săvârșirii faptei și acesta rezultă în mod indubitabil din îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, îndeplinire care a făcut posibilă producerea pagubei.
Apreciem deci că, în cauză erau incidente și dispozițiile art. 270 (1) din Codul muncii, unitatea făcând dovada deplină a existenței prejudiciului produs din culpa celor două salariate, prejudiciu necontestat de altfel prin semnarea listelor de inventar fără obiecțiuni.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificând în tot sentința civilă atacată, vor fi obligate intimatele la plata sumei de 3.404,59 lei și - la plata sumei de 8.687,56 lei reprezentând daune, pagubă în gestiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă " & ", cu sediul în șoseaua Constanței, - 2,. B,. 20, județul C, împotriva sentinței civile nr. 214 din 29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, domiciliată în M,-, - 2 bis,. A,. 407, județul C și, domiciliată în M, strada - nr. 36, bloc 85,. A,. 2, județul
Modifică în tot sentința, în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtele intimate la plata sumei de 3.404,59 lei și - la plata sumei de 8.687,56 lei reprezentând daune, pagubă în gestiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.Jud. -
gref./ 4 ex./ 14.12.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
