Speta drept civil. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 870
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în D,-, -. 5, județul B și pârâta R & G Internațional, cu sediul în municipiul B,-, - E,. A,. 10,. 3, sector 1, împotriva sentinței nr. 308 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal lipsesc reclamanta recurentă, reprezentantul pârâtei recurente și reprezentantul pârâtului intimat Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr. 4997/40/26.11.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta "R & INTERNAȚIONAL" B, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei (actului) cu nr. 50/10.11.2008, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației de 75% din salariul de bază, conform art. 53 din Codul muncii și art. 43 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, până la începerea efectivă a activității.
Totodată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, ca instituție care are ca atribuție "verificarea angajatorului cu privire la respectarea legislației în domeniul muncii".
În fapt, reclamanta a arătat că are calitatea de salariată a pârâtei, în baza unui contract individual de muncă și că la data de 5.11.2008 nu a fost primită la societate, pe motiv că se suspenda activitatea. Ulterior, i s-a comunicat prin poștă decizia atacată, prin care era înștiințată că se află în concediu fără plată pe o perioadă de 2 - 3 luni, însă această decizie a fost dată fără consimțământul său, astfel încât caracterul acesteia ar fi ilicit.
Totodată, a susținut reclamanta că, potrivit art. 53 din Codul muncii și art. 43 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, pe perioada întreruperii temporare a activității angajatorului ar fi trebuit să beneficieze de o indemnizație plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 53 din Codul muncii și ale art. 43 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bad epus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanta nu a avut și nu are raporturi de muncă cu această instituție (fila 9 dosar fond). De asemenea, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât singurul răspunzător pentru neîndeplinirea obligațiilor față de reclamantă este angajatorul "R & INTERNAȚIONAL"
Și pârâta "R & G INTERNAȚIONAL" a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâta arătat că, de la înființarea sa, în anul 2000, desfășurat activități de comision în domeniul sticlăriei și porțelanului, iar în anul 2008 hotărât extinderea activității, în sensul desfășurării, pe lângă activitățile de intermedieri comerciale și a unei activități de producție. Ca urmare, a închiriat și apoi a cumpărat de la "ART " spațiul de producție și utilajele și a asigurat condițiile optime pentru desfășurarea activității de producție: utilități, materii prime, materiale, contracte de desfacere, în special pentru piața externă și comenzi la prețuri avantajoase. Totodată, începând cu data de 1.10.2008, a preluat angajații "ART ", încheind cu aceștia contracte individuale de muncă. Cu toate acestea, a susținut pârâta, salariații din cadrul secției sticlă "nu și-au realizat norma de muncă, au dat dovadă de delăsare și indolență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu", nerealizându-și normele de muncă și producând rebuturi, astfel încât societatea a ajuns în imposibilitatea de a-și acoperi cheltuielile de producție și de a asigura plata tuturor obligațiilor bănești - taxe și impozite, contribuții la bugetul de stat, drepturi salariale.
Ca urmare, conducerea societății a hotărât întreruperea temporară a activității secției sticlă - respectiv suspendarea - pe o perioadă de 3 luni și acordarea concediului fără plată pentru angajați pentru o perioadă de 15 zile, prin decizia nr. 30/10.11.2008.
Această dispoziție ar fi fost adusă la cunoștința angajaților prin afișarea la intrarea în unitate și la intrarea în secția sticlă, urmând ca serviciul personal s-o comunice și personal fiecărui angajat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Din eroare, a arătat pârâta, acest compartiment a comunicat prin adresă acordarea concediului fără plată pentru 3 luni, în loc de suspendarea activității pentru respectiva perioadă.
În acest context, pârâta a susținut și că nulitatea invocată de reclamantă nu poate fi primită, în raport cu natura actului contestat, care reprezintă doar o adresă.
De asemenea, a mai arătat că, deși activitatea presupunea funcționarea permanentă a cuptorului și modelarea imediată a materiei prime, angajații secției sticlă aveau tendința permanentă de a nu îndeplini normele de lucru și de a opri brusc lucrul, plecând acasă sub pretextul existenței unor întârzieri la plata salariilor. Aceasta, cu toate că erau înștiințați că aceste întârzieri erau determinate de dificultățile de încasare a contravalorii produselor finite.
Astfel, conform referatului întocmit de șeful secției sticlă, în data de 4.11.2008, toți angajații secției au refuzat să înceapă lucrul la ora 7,00, întrucât nu li s-au plătit salariile. După ce li s-a adus la cunoștință că urmau să primească salariile pe data de 12.11.2008, la ora 8,00 au început lucrul. Însă, după pauza de la ora 11, salariații nu au mai lucrat, rămânând în sala de mese până la ora 15, când au plecat acasă; nici schimbul II nu a lucrat, ci a stat în sala de mese până la ora 18,00, după care a părăsit unitatea. Ulterior, a susținut pârâta, în data de 5.11.2008, salariații - printre care și reclamanta - nu s-au mai prezentat la serviciu. În urma cercetării disciplinare prealabile, pârâta a arătat că a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă ale salariaților secției sticlă, inclusiv al reclamantei.
Față de aceste apărări, societatea pârâtă a concluzionat că decizia de acordare a concediului fără plată pentru 15 zile este legală și temeinică, iar pretenția de plată a drepturilor salariale și după aceste 15 zile este nejustificată, în raport cu prezența la serviciu.
În dovedirea apărărilor formulate, pârâta a depus înscrisuri.
Din oficiu, la termenul din 19.01.2009, instanța a invocat nulitatea cererii reclamantei pentru lipsa obiectului acțiunii formulate împotriva pârâtului
Prin sentința civilă nr. 308 din 2.03.2009, Tribunalul Botoșania declarat nulă, pentru lipsa obiectului, cererea de chemare în judecată a pârâtului B, a admis în parte acțiunea, a anulat măsura acordării concediului fără plată dispusă prin adresa nr. 50/10.11.2008 emisă de pârâta "R & INTERNAȚIONAL" B, menținând-o pentru 15 zile începând cu data de 10.11.2008 și a obligat pârâta să plătească reclamantei 75% din salariul de bază pentru perioada 25.11.2008 - 8.01.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea reclamantei nu cuprinde obiectul acțiunii formulate împotriva B, nefiind indicată pretenția concretă față de acesta și nici temeiul de drept pe care se întemeiază, condiții stipulate expres în art. 133 al. 1. pr. civ.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin adresa nr. 50/10.11.2008, emisă de societatea pârâtă, reclamantei i s-a făcut cunoscut faptul că, începând cu data de 10.11.2008 se află "în concediu fără plată pe o perioadă de 2-3 luni de zile până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități", însă această măsură a fost luată cu încălcarea disp. art. 431 alin. 5 din pe anii 2007 - 2010, așa încât se impune anularea în parte a măsurii concediului fără plată dispusă prin adresa menționată anterior, menținând-o pentru 15 zile, începând cu data de 10.11.2008.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, instanța a reținut că prin decizia nr. 30/10.11.2008, societatea pârâtă a hotărât întreruperea temporară a activității Secției sticlă pentru o perioadă de 3 luni, din motive economice, însă reclamanta este îndreptățită să primească indemnizația prev. de art. 53 al. 1 din Codul muncii, întrucât angajatorul nu a dovedit că suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei s-a datorat unei fapte imputabile acesteia.
Mai mult decât atât, angajatorul nu și-a îndeplinit obligația prev. de art. 40 al. 2 lit. d din Codul muncii, în sensul de a informa salariații despre situația economică și financiară a unității.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta "R & INTERNAȚIONAL"
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, deși a solicitat prin acțiune obligarea societății pârâte la plata a 75% din salariul de bază până la începerea efectivă a activității, instanța, în mod nelegal, a reținut ca termen limită data de 4.01.2009, motivat de faptul că prin Decizia nr. 28 din 7.01.2009 i s-a desfăcut contractul individual de muncă, însă aspectul reținut nu are legătură cu prezenta cauză, iar, pe de altă parte, această decizie nu i s-a comunicat, conform art. 268 din Codul muncii.
Dat fiind faptul că nu a admis cererea de chemare în garanție a B, instanța a schimbat natura disp. art. 60. pr. civ.
Pârâta "R & INTERNAȚIONAL" B precizează în memoriul de recurs faptul că reclamanta a început activitatea în societate la data de 2.10.2008, ocupând funcția de muncitor necalificat în secția sticlă, conform contractului individual de muncă înregistrat la sub nr. -/21.10.2008, iar la data de 4.11.2008, toți salariații secției, inclusiv reclamanta, au întrerupt activitatea, refuzând că se mai prezinte ulterior la serviciu.
Adresa nr. 50/10.11.2008, care face obiectul cauzei, nu este un act modificator al raportului de muncă, cum eronat a reținut instanța de fond și nu produce consecințe juridice pentru salariat.
Actul care modifică raportul de muncă și produce consecințe juridice este decizia nr. 30/10.11.2008, emisă de administratorul unității, care a decis suspendarea activității secției sticlă pentru o perioadă de 3 luni și acordarea concediului fără plată pentru angajați pentru o perioadă de 15 zile, dispoziție ce a fost adusă la cunoștința angajaților prin afișare la intrarea în unitate și la intrarea în secție, nefiind contestată.
Pe de altă parte, potrivit art. 43 din, acordarea drepturilor salariale se face doar în condițiile în care angajatul a fost la dispoziția unității, iar întreruperea activității nu i se datorează, ori, în speță, elementele care au condus la întreruperea activității au fost atât daunele provocate prin neîndeplinirea normelor, cât și întreruperea nejustificată a activității sau lipsa de la serviciu. Sub acest din urmă aspect, prima instanță reține eronat lipsa culpei angajatului, în condițiile în care acesta a refuzat să se prezinte la serviciu, iar acest lucru, prin natura lui, produce o pagubă societății, fiind de natură a afecta bunul mers al societății (respectarea graficului de producție, executarea comenzilor etc.).
Examinând recursurile, prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, ce vor fi încadrate în disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea constată că nu sunt fondate.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta s-a îndreptat nu numai împotriva societății pârâte, " INTERNAȚIONAL" B, cu care avea stabilit un raport juridic de muncă, ci și împotriva Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului B, motivând, într-o manieră lacunară, că prezența instituției se impune în cauză pentru că "are în atribuții verificarea angajatorului cu privire la respectarea legislației în domeniul muncii", fără a preciza pretenția concretă, ori temeiul de drept al acesteia.
Potrivit art. 133 al. 1. pr. civ. "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă" și cum în speță reclamanta nu s-a conformat cerinței instanței de fond de a-și preciza obiectul cererii în raport de pârâtul B, în mod corect instanța a reținut incidența dispozițiilor menționate anterior.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de reclamantă, Curtea reține că, potrivit art. 53 al. 1 din Codul muncii, "pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului, salariații beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat".
Deși prin acțiune, reclamanta a solicitat să-i fie plătită această indemnizație până la reluarea efectivă a activității societății, corect instanța a considerat că data până la care subzistă obligația stabilită în sarcina societății pârâte este 8.01.2009, întrucât, începând cu data de 9.01.2009 a încetat contractul individual de muncă al reclamantei, conform deciziei nr. 57/9.01.2009, neavând relevanță în prezenta cauză modul în care recurenta a luat la cunoștință despre această decizie.
În ceea ce privește recursul societății pârâte, Curtea reține că prin adresa nr. 50/10.11.2008 s-a adus la cunoștință reclamantei că, începând cu data de 10.11.2008 se află "în concediu fără plată pe o perioadă de 2-3 luni de zile până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități".
Susținerea pârâtei-recurente, potrivit căreia, această adresă nu poate produce consecințe juridice, întrucât nu reprezintă voința angajatorului, care prin decizia nr. 30/10.11.2008 a hotărât întreruperea activității secției sticlă pe o perioadă de 3 luni și acordare de concedii fără plată salariaților, nu poate fi reținută în cauză, dat fiind faptul că, pe de o parte, pârâta nu a făcut dovada comunicării reclamantei a acestei decizii, procesul de afișare pe ușa de acces la secție și la poarta de acces în unitate din 10.11.2008 fiind fără relevanță, atât timp cât reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 5.11.2008, iar, pe de altă parte, în adresa nr. 50/10.11.2008, ce a fost comunicată reclamantei, apare decizia unilaterală a angajatorului cu privire la executarea contractului său de muncă, împrejurare în care contestarea acesteia în temeiul art. 283 al. 1 lit. a din Codul muncii este întemeiată.
De asemenea, pârâta recurentă nu a dovedit că întreruperea activității secției sticlă s-a datorat faptei imputabile a salariatei, reclamantă în cauză, pentru a se aplica disp. art. 49 alin. 4 din Codul muncii, în condițiile în care reclamanta a început activitatea de muncitor necalificat în Secția sticlă - atelier fasonare la 1.10.2008, încât nerealizările de normă și rebuturile din lunile august și septembrie nu-i sunt imputabile și, mai mult decât atât, preluând acest sector de la Art la data de 1.10.2008, societatea pârâtă cunoștea problemele legate de pierderile de producție, însă nu a îndeplinit cerințele stipulate în art. 40 al. 1 lit. a și b din Codul muncii și nu a informat salariații cu privire la situația economico-financiară a unității, conform art. 40 al. 2 lit. d din Codul muncii.
În considerarea celor reținute, apreciind să soluția atacată este legală, Curtea, în baza art. 312 al. 1. pr. civ. va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta și pârâta R & G Internațional B, împotriva sentinței nr. 308 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
8.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
