Speta drept civil. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 966
Ședința publică din data de 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul B, Cartier Broșteni, -.3, jud. B, împotriva sentinței civile nr.207 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă personal, lipsind intimata pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, care a fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 9448/05.05.2009.
Curtea comunică recurentei reclamate un exemplar al întâmpinării formulată de intimata pârâtă SC SA
Recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depusă de intimata pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, a răspuns recurenta reclamantă personal, lipsind intimata pârâtă SC SA
Recurenta reclamantă depune la dosar chitanță fiscală nr.19 din 13 martie 2009 reprezentând onorariu apărător în valoare de 300 lei și în copie, următoarele acte: decizia asupra capacității de muncă nr.3857 din 01.10.2008, adresa nr.43.16/27.01.2009 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția securitate și Sănătate în Muncă, adresa nr.12573/05.11.2008 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, adresa nr. 3615/16.03.2009 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, Hotărâre din 16.01.2009 Comisiei de Experți de Medicina, înregistrată sub nr.39-7474, adresa SC B nr.9432/10.10.2008 care fost înregistrată de Institutul de Sănătate Publică B sub nr. 7474/10.10.2008 și un set de acte medicale, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului reclamanta a arătat că, deși societatea pârâtă a avut cunoștință de procesul verbal nr.560 din 8 mai 2001 prin care s-a constatat că aceasta a fost diagnosticată cu intoxicație cronică cu cianură, întrucât la locul de muncă erau depășite condițiile admisibile pentru cianuri, nu i-a comunicat niciodată această situație. Mai mult decât atât, aceasta nu a luat nicio măsură pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă.
Se arată de asemenea că, din toate înscrisurile depuse la dosar, rezultă în mod vădit că boala profesională a apărut în anul 2001, persistat și există și în prezent.
În concluzie, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- la ribunalul Buzău reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i schimbe locul de muncă pentru motive de sănătate, să-i plătească suma de 10.000 euro reprezentând despăgubiri civile, daune morale si materiale.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este angajata unității pârâte, exercitând meseria de galvanizator de 32 de ani. Datorită condițiilor nocive existente la locul său de muncă s-a îmbolnăvit prin intoxicare cu substanțe caustice și otrăvitoare, impunându-se schimbarea locului de muncă.
Reclamanta a precizat ca în anul 2001 fost depistată cu intoxicație cu substanțe caustice și otrăvitoare, însa unitatea pârâta nu a luat măsurile tehnice necesare pentru diminuarea riscurilor îmbolnăvirii profesionale și a refuzat să-i schimbe locul de muncă.
In aceste condiții starea sănătății sale s-a deteriorat, au intervenit complicații, fiind pensionată medical, cu gradul III de invaliditate.
A fost nevoită să lucreze câte 4 ore pe zi în aceeași meserie de galvanizator, la același loc de munca.
A mai arătat reclamanta că în anul 2008 Clinica de Medicina din Cadrul Spitalului Clinic - B i-a stabilit diagnosticul, intoxicație cronică Profesionala cu cianuri (compuși ), motiv pentru care a fost declarată boală profesională.
Cu privire la despăgubirile civile în suma de 10.000 Euro reclamanta a arătat că acestea reprezintă aceste despăgubiri pe o perioadă de 10 ani anterioară înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată, constând în cheltuielile materiale pe care le-a făcut pentru refacerea sănătății cu ocazia prezentării la consultații medicale, internări în spitale, intervenții chirurgicale, evaluarea în bani a suferințelor fizice și psihice determinate de îmbolnăvirea la locul de muncă.
În termen legal, în temeiul disp.art. 114-118 cod procedură civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, susținând că în anul 2001 reclamanta a fost diagnosticată cu intoxicație cronică cu cianuri, încheindu-se procesul verbal nr.560/08.05.2001. Medicul din dispensarul medical al unității i-a urmărit evoluția stării de sănătate, administrându-i medicamentele necesare, fiind astfel respectată procedura prevăzuta în HG nr.261/2001 referitoare la încadrarea locurilor de muncă din sectorul galvanizare în categoriacondiții deosebite, obținându-se avizul nr.4335/06.09.2001 dat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, care a fost valabil până în anul 2006.
A mai susținut pârâta că în anul 2006 condițiile de muncă în sectorul galvanizare au fost normalizate. Prin scrisoarea nr.9495/29.09.2006 Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bac omunicat unității pârâte că nivelul noxelor la Atelierul mecanice și mase Plastice se încadrează în limitele maxime admisibile și că încetează încadrarea acestor locuri de muncacondiții deosebite.
Mai arată pârâta că, începând cu 01.06.2007, reclamanta a fost pensionată cu gradul III de invaliditate, cu dreptul de a munci 4 ore pe zi, dar pentru alte afecțiuni decât intoxicație cu cianuri.
La data de 26.11.2007 reclamanta s-a reangajat în unitatea pârâtă cu un program de 4 ore, tot la secția galvanizare, unde nu se mai lucra în anul 2007 cu cianuri, aceasta tehnologie fiind înlocuita cu "zincarea alcalina". După pensionare reclamanta executa lucrări administrative, de urmărire a realizării producției.
Cu privire la despăgubirile civile în suma de 10.000 Euro, unitatea pârâtă a solicitat să se constate că între cheltuielile făcute de reclamantă în spitale și condițiile în care a lucrat nu exista legătura de cauzalitate.
În cauză s-au administrat probe au acte și martori.
În ședința publică din 02.02.2009 reclamanta a renunțat, la capătul de cerere având ca obiect schimbarea locului de muncă, menținându-și pretențiile pentru capătul de cerere privind obligarea unității pârâte la plata despăgubirilor civile, solicitând 3000 Euro cu titlul de daune materiale și 7000 Euro daune morale, revenind și asupra cererii sale privind efectuarea unei expertize medicale de specialitate prin care să se stabilească dacă pensionarea s-a datorat bolii profesionale.
Prin sentința civilă nr.207 pronunțată la data de 18 februarie 2009 Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajată în unitatea pârâta SC SA B la 25.11.1976 în meseria de galvanizator.
Din carnetul de muncă al reclamantei reiese că locul de muncă - atelier galvanizare și meseria exercitată de reclamantă au fost încadrate în grupa a II-a de muncă de la angajare, respectiv din anul 1976 și până la 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Și după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 privind pensiile de stat atelierul galvanizare a fost încadrat după procedura prevăzută în HG nr.261/2001 ca loc de muncă cu condiții deosebite, fapt confirmat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B prin avizele nr. 4335/06.09.2001, nr.6763/29.09.2004, încadrare valabilă până în anul 2006, când prin adresa nr.9495/29.09.2006 Bac onfirmat că la locul de muncă al reclamantei nivelul noxelor a scăzut sub limita maximă admisibilă și în consecință sectorul de galvanizare nu a mai fost încadrat în "condiții deosebite", ci în condiții normale de muncă.
A mai constatat prima instanță că, prin autorizația de Mediu nr.376 din 12.10.2006, Agenția pentru Protecția Mediului B i-a impus unității pârâte obligația de înlocuire a tehnologiei de zincare cianurică cu zincarea alcalină, măsura pe care unitatea pârâta a realizat-
Cu privire la îmbolnăvirea profesională a reclamantei, a reținut prima instanță că reclamanta a fost înregistrată cu intoxicație acuta profesională în anul 2001, când Centrul de Medicină Preventivă Baî ntocmit procesul verbal nr.560/8.05.2001 de Cercetare a Cazului de Boala Profesională, însă petenta nu a fost declarată cu boala profesională, continuându-si activitatea la același loc de muncă.
A mai reținut instanța că în anii 2002, 2003, 2004 și 2005 atât reclamantei cât și celorlalți muncitori de la locul de munca li s-au efectuat analize medicale și nu s-a impus declanșarea procedurilor de semnalare, cercetare și declararea bolii profesionale conform procedurii prevăzute în Legea Securității nr.319/2006 și HG nr.1425 /11.10.2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare Legii nr.319/2006, ceea ce a condus la concluzia că intoxicația cronică cu cianuri a reclamantei în 2001 nu s-a agravat și nu a condus la declararea bolii profesionale.
In anul 2007 reclamanta a fost pensionată medical cu gradul III de invaliditate, cauza a invalidității fiind boală obișnuită și nu boală profesională.
După pensionare, reclamanta s-a reîncadrat la 30.11.2007 în unitatea pârâtă la același loc de muncă, cu un program de 4 ore, tot în meseria de galvanizator, dar a desfășurat activitatea specifică unui sef de echipa și
Prima instanță a mai reținut că începînd cu anul 2007 la sectia de galvanizare nu mai exista riscul de intoxicare cu cianuri. În aceste conditii, instanta a constatat că diagnosticul de " intoxicatie cronica profesionala cu cianuri precizat de Spitalul Clinic în de si de Cabinetul de expertiza medicala si recuperare a Capacitătii de Munca B mentionat din decizia de Pensionare gradul II de munca nr.3857/01.10.2007 nu are legatură cu activitatea desfasurata de reclamanta, după reangajarea acesteia în unitatea pârâta în anul 2007, cînd la sectia galvanizare nu se mai lucra cu cianuri.
Prin urmare nefiind dovedita culpa unitatii parate la îmbolnavirea reclamantei prin intoxicatie cronica profesionala cu cianuri în anul 2008, care a condus la pensionare, instanta a respins actiunea acesteia prin care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Euro daune materiale si morale.
Culpa unității pârâte nu există nici în ceea ce privește intoxicatia cronica cu cianura din anul 2001, constatată prin procesul verbal de cercetare nr.560/08.05.2001, care nu a condus la declararea bolii profesionale în anul 2001, iar pentru refacerea sănătătii reclamanta a fost îndreptatita să beneficieze de prestatiile si serviciile prevăzute în art.19 din Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente si boli profesionale, constînd în reabilitarea medicala si recuperarea capacitatii de munca, indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, indemnizatia pentru trecerea temporara în alta munca, rambursarea altor cheltuieli.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că a solicitat obligarea intimatei la plata sumelor de 3.000 euro daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul medical și cele aferente acestuia pe ultimii 3 ani, și 7.000 euro daune morale, însă în mod greșit prima instanță a reținut că aceste sume sunt aferente unei perioade de 10 ani. A mai arătat că deși are probleme de sănătate încă din anul 2001, intimata nu a luat nicio măsură care s-ar fi impus într-o asemenea situație.
Prin întâmpinare, intimata a arătat, în esență, că recursul reclamantei este nefundat, având în vedere că aceasta din urmă a fost supravegheată de medicul societății, i s-a administrat medicația corespunzătoare și a refuzat concediul medical acordat. De asemenea, au fost luate toate măsurile tehnice și organizatorice recomandate de Centrul de Medicină Preventivă B, reclamanta beneficiind de toate drepturile prevăzute de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, curtea constată că otrivit p. raportului de stare de sănătate a reclamantei, întocmit de medicul și depus la dosar chiar de recurentă, în perioada 2000-2008 analizele medicale efectuate recurentei au indicat valori ale tiocianaților urinari sub limita admisă de 30 mg/l, această valoare fiind ușor depășită în anul 2001 (32 mg/l) și în anul 2003 (31,9 mg/l).
Față de aceste valori, medicul a dispus administrarea de vitamine tuturor angajaților și scoaterea din noxe pentru o perioadă de 30 de zile în anul 2001. De asemenea, după o perioadă de pensionare medicală în anul 2007, reclamanta a fost reangajată într-un loc de muncă cu efort fizic și psihic minim, respectiv sortator piese. Deși în luna februarie 2008 reclamanta apare ca fiind la secția, în această secție nu se mai lucra cu cianuri, tehnologia de zincare cianurică fiind înlocuită cu cea de zincare alcalină, astfel că încă din anul 2006 acest loc de muncă respecta limitele admise pentru noxele profesionale, fapt confirmat și prin adresa nr.9495/29.09.2006 a ITM
Totodată, reclamanta nu s-a prezentat la medicul de întreprindere cu alte probleme de sănătate sau cu vreun document medical din care să rezulte că are alte afecțiuni.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins pretențiile reclamantei.
Față de aceste considerente, curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul B, Cartier Broșteni, -.3, jud. B, împotriva sentinței civile nr.207 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120/2006
Tehnored.2 ex./25.05.2009
/
Ds. fond nr- Trib.
Jud.fond:
G
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
