Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 104
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1481 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, al pârâtului intimat Tribunalul Suceava și reclamanții intimați:, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Tribunalul Suceava - secția civilă, prin sentința nr. 1481 din 6 decembrie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor. Totodată, a admis acțiunea reclamanților, și, obligând pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților câte 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pentru a statua astfel, prima instanță în esență, a reținut că, în ceea ce privește pe Ministerul Economiei și Finanțelor, el are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Cât privește cauza, pe fond, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 195alin. 9 și 10 din OG 137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu.
Puteau constitui motive într-o eventuală cale de atac pe care pârâtul trebuie să o promoveze împotriva hotărârii Consiliului, cu respectarea dispozițiilor art. 195alin. 9 din OG 137/2000.
, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie titlu executoriu (art. 195alin. 10 din OG 137/2000).
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155).
Astfel salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principală - salariul de bază ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
A avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
Au fost actualizate despăgubirile în funcție de indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și Ministerul Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor susține că de vreme ce raportul juridic dedus judecății este unul de dreptul muncii, acesta n-are calitate procesuală pasivă.
Mai susține, pe fond, că art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 n-are incidență în această cauză.
În fine, conchide că responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Justiției.
În recursul declarat, celălalt recurent, anume Ministerul Justiției, susține că conform alineatului 3 al art. 25 din Legea nr. 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
Mai arătă, de asemenea, că, în conformitate cu art. 1 din Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, "(1) Fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile aret. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
(2) Din veniturile realizate potrivit alin. (1) ministrul justiției repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii". Ca atare, fiecare ordonator principal de credite emite prin ordine pentru repartizarea fondurilor pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
De asemenea, susține că ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
În conformitate cu dispozițiile art. 41 din Constituție "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 55 din Codul muncii "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri".
"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: - (i) dreptul la muncă, la libera alegere ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare -" - art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. În schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 "În acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative."
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însăși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta (performanțe individuale), criterii de performanță apreciate ca prioritare. Existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert, de prevăzut, astfel încât nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă.
recurentul că deși stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care, deopotrivă, să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat, și este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiul egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
Mai arată recurentul că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele Interne aprobate prin Ordinul Ministerul Justiției nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară, criteriile indicate nu prin Ordinul nr. 1921/C/2005, ci într-o informare comunicată curților de apel, având caracter de recomandare, și având în vedere că acordarea stimulentului financiar este determinată de o multitudine de factori, fără a avea caracterul unui drept exigibil. Cu atât mai mult, toți magistrații din cadrul instanței care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG 137/2000 sau alte documente, cu atât mai mult cu cât, așa cum a arătat, în continuare s-au aprobat fonduri pentru stimularea judecătorilor, astfel încât nu se poate concluziona în mod fundamentat că, față de situația potrivit căreia o parte dintre judecători au primit stimulente într-o anumită perioadă, iar alți judecători ulterior, pe măsura colectării altor fonduri, având aceeași sursă, s-a creat o diferențiere nepermisă.
În legătură cu Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Ministerul Justiției învederează că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe., persoana interesată se poate adresa direct instanței.
În fine, hotărârea acestui consiliu nu constituie titlu executoriu decât în privința sancțiunilor contravenționale.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că ambele recursuri sunt nefondate.
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de subliniat că, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta ordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 (1) pct. 2 din nr.HG 208/2005, el este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și operează rectificările corespunzătoare.
În absența rectificării bugetului de stat cu sumele necesare și alimentării de fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, el (Ministerul Justiției) s-ar afla practic în imposibilitatea de a achita sumele la care a fost obligat.
Dacă Ministerul Economiei și Finanțelor n-ar fi obligat să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi practic lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, anume de puterea executorie.
Cât privește recursul Ministerului Justiției, este de subliniat că prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie acte de discriminare potrivit art. 2 (2), art. 6 lit. c, art.8 (3), art. 19 (4) din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Această hotărâre n-a fost atacată de Ministerul Justiției la instanța de contencios administrativ.
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Așadar, salariul nu este reprezentant numai de partea fixă și principală - salariul de bază, ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.
Art. 23 din declarația universală a drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, iar art. 1(2) din nr.OG 137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art. 20 din Constituție statuează că dispozițiile din Legea fundamentală cu privire la drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, a avut loc o discriminare, sub aspectul salarizării, discriminare care încalcă dispozițiile legale în materie.
Or, instituirea unor asemenea stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat, care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Nefiind justificate criticile recurenților,
Văzând și prevederile art. 3041Cod proc. civilă,
Constatând nefondate recursurile,în baza art. 312 Cod proc. civilă, ele urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarat de pârâții Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 1481 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex.2/8.02.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
