Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.108
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC "" SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2751 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, - și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P,-, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr. 13, județul P, domiciliată,-, județul P și, prin procurator, domiciliat în P, Bulevardul, nr. 187,. 4E,. A,. 8,. 34, județul P și, cu domiciliul în,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B SA, reprezentată de avocat -, din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant, prin procurator, intimații-reclamanți, -, -, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale încheiată la 26 ianuarie 2010, lipsă fiind intimații reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul se află la al optulea termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile prezente având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat.
Avocat reprezentant al intimaților reclamanți, -, -, având cuvântul în combaterea recursului, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență, că în cauză s- întocmită o expertiză, care nu fost contestată de recurentă.
La rândul său procurator având cuvântul pentru intimatul reclamant, arată că în motivele de recurs formulate, pârâta invocă dispozițiile art. 50 alin. 5 din CCM pe anul 2008, care însă nu își găsește aplicarea în cauza de față, întrucât, din interpretarea CCM/2005 și Planului Social pe același an, rezultă că prevederile art. 50 alin. 4 din CCM se completează cu dispozițiile din Planul Social și nu în sensul că s-ar exclude, cum greșit invocat pârâta.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, -, - și au chemat in judecata pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună obligarea acesteia la plata unei sume reprezentând indemnizația minimă de concediere la care se adăuga despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat calculat în raport cu rata inflației, către fiecare reclamant.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de foști salariați ai pârâtei cu contract de munca pe perioada nedeterminată, trebuiau să beneficieze de o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă, fiind un drept distinct care nu se confundă și nu se suprapune peste dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social care se adaugă la indemnizația minimă de concediere.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu există un temei juridic pentru plata cumulativă a sumelor prevăzute în art.50 alin.1 din și a celor prevăzute la pct.4 din Planul Social, întrucât reclamanții dau o interpretare eronată acestor dispoziții, în condițiile în care dispozițiile art.50 din au fost înlocuite, în avantajul reclamanților, cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social și nu s-a urmărit nici un moment aplicarea cumulativă a celor două categorii de măsuri.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 2751 din 31 octombrie 2008 admis acțiunea formulată de reclamanții, -, - Si, în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a obligat-o pe acesta plătească fiecărui reclamant indemnizația minimă de concediere conform art.50 din CCM la nivel de societate, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective, plus 100 lei cheltuieli de judecata, pentru fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații paratei, cu contracte de munca pe perioada nedeterminata, iar contractele lor de munca încetând in temeiul art.65 si 66 din Codul Muncii.
Potrivit art.50 alin.1 din CCM/2005 salariații care sunt disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului, trebuie să primească la disponibilizare drept compensație, o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă în
4 al acestui text stipulează că prevederile domeniului vizat în prezentul articol, se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Planul Social - versiunea finală pe anul 2005 la punctul 4 intitulat " financiare" prevede că în funcție de vechimea în angajații vor primi următoarele pachete și anume la 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii, la 5 - 15 ani vechime - 12 salarii, peste 15 ani vechime - 15 salarii.
Din interpretarea dispozițiilor de mai sus din CCM/2005 și din Planul social pe anul 2005, rezultă că prevederile art.50 alin.4 din CCM se completează cu dispozițiile din Planul Social și nu în sensul că s-ar exclude, după cum a interpretat pârâta.
Astfel, dispozițiile Planului Social nu sunt atât de explicite, după cum susține pârâta, referindu-se doar la dreptul salariaților disponibilizați de a primi plăți compensatorii, reglementate de Planul Social și nicidecum de a nu se mai acorda o indemnizație minimă de concediere, în condițiile în care alin.4 al art.50 din CCM/2005, prevede expres că dispozițiile acestui articol se completează cu cele ale Planului Social.
Așa fiind instanța de fond apreciat că dreptul de a primi o indemnizație minimă de concediere este un drept salarial distinct, care nu se confundă cu dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social, interpretare valabilă pentru dispozițiile din CCM pe anii 2005 și 2006.
Împotriva acestei sentințe, pârâta SC SA Bad eclarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cele două pachete financiare cu caracter compensatoriu prevăzute de art.50 alin.1 CCM și pct. 4 din Planul Social se cumulează deoarece, dispozițiile art.50 din CCM au fost practic înlocuite de Planul Social pentru că în măsura în care s-ar fi dorit plata cumulată a acestor compensații ea ar fi fost prevăzută în mod expres în Planul Social.
Pentru lămurirea acestui aspect în anul 2008 prin art. 50 alin.5 CCM s-a introdus un amendament care prevede în mod expres că acordarea pachetului compensator din Planul Social exclude acordarea sumelor prevăzute la alin.1 din art.50 al CCM, interpretându-se astfel, voința părților cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor reglementând cele două tipuri de plăți compensatorii.
De altfel, și din compararea textelor rezultă aceeași situație, fiind exclusă ideea ca pentru același criteriu, și anume, vechimea în muncă să se prevadă două tipuri de plăți compensatorii, iar în lipsa unei mențiuni exprese că acestea se cumulează singura interpretare logică este aceea că Planul Social care este mai favorabil salariaților a înlocuit dispozițiile mai puțin favorabile ale art.50 din CCM.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 50 CCM (2005 - 2006) în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere stabilită pe tranșe de vechime, după cum urmează: - de la 6 luni la 3 ani - un salariu mediu net; - de la 3 ani la 10 ani - 2 salarii medii nete; - de la 10 ani la 15 ani - 3 salarii medii nete și peste 15 ani - 4 salarii medii nete.
La alin.2 al aceluiași articol s-a stabilit că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, respectiv cea prevăzută la alineatul 1, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu, iar la alin.4 se dispune că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Prin Proiectul de concediere colectivă care include Planul Social au fost stabilite plăți compensatorii mult mai substanțiale decât cele reglementate de art.50 din CCM, respectiv între 8 și 15 salarii medii brute ce urmează a fi acordate pe același criteriu al vechimii în muncă.
Admițând acțiunea, instanța de fond a avut în vedere numai dispozițiile alin.1 și 4 ale art. 50 din CCM, cu alte cuvinte a stabilit că plățile compensatorii prevăzute de art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți respectiv, plățile compensatorii prevăzute de acesta.
Această interpretare nu numai că nu corespunde voinței părților, dar ea nu respectă nici conținutul art. 50 din CCM pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, deoarece în realitate art.50 din CCM și Planul Social reglementează situații diferite, și anume: în primul caz sunt stabilite plățile compensatorii cu ocazia concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în timp ce în cel de-al doilea caz sunt stabilite plățile compensatorii aplicabile exclusiv în cazul concedierilor colective.
Că este așa, rezultă din conținutul alin.2 al art.50 CCM, potrivit căruia în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă.
Altfel spus, plățile compensatorii prevăzute de art. 50 alin.1 CCM nu interesează cazul concedierilor colective decât sub aspectul formulei de calcul și de aceea alin.4 al art. 50 stabilește că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți, pentru că numai în acest Plan Social se materializează întinderea plăților compensatorii pentru situația concedierilor colective.
Cum reclamanții au fost concediați colectiv și au încasat plățile compensatorii prevăzute de Planul Social, aceștia nu erau îndreptățiți să cumuleze aceste pachete financiare cu plățile compensatorii care se acordă în cazul concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Având în vedere și faptul că ambele pachete financiare se determină în raport cu același criteriu, și anume, cel al vechimii în muncă, în mod corect se arată de către recurentă în motivele de recurs că un cumul al acestora nu putea fi făcut decât în cazul în care în mod expres s-ar fi prevăzut acest lucru în Planul Social.
Față de aceste considerente în temeiul art. 312 pr.civilă, Curtea admițând recursul va modifica în tot sentința și pe fond va respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC "" SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2751 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, - și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P,-, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr. 13, județul P, domiciliată,-, județul P și, prin procurator, domiciliat în P, Bulevardul, nr. 187,. 4E,. A,. 8,. 34, județul P și, cu domiciliul în,-, județul
Modifică în tot sentința și, pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Tehnored./MD
15 ex./8.02.2010
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
