Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 109
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, a, -, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " " cu sediul în municipiul P,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.1625 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat - din cadrul Baroului P, conform contractului de asistență juridică aflat la fila 38, lipsă fiind recurenții reclamanți, a, -, G, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat -, având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SA B arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat -, având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SA B, solicită respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, a, -, G, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA B - membru Grup, au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a drepturilor bănești cuvenite și neacordate potrivit art.50 pct.4 din Planul social, drepturi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadentei pana la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut ca au fost salariații societății pârâte SC SA B - Sucursala, potrivit carnetelor de muncă, iar în anul 2006-2008 au fost concediați pentru motive ce nu au ținut de persoana acestora, în baza raporturilor de muncă avute cu pârâta prin contractul individual de muncă beneficiau în afara drepturilor prevăzute expres prevăzute în acest contract și de drepturile stabilite cu caracter minimal și obligatoriu prin CCM la nivel de unitate.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că, în baza art.50 alin.1 din CCM, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, unitatea avea obligația să plătească acestora o indemnizație minimă de concediere, prevederile contractului completându-se cu cele ale planului social însușit de părți, însă pârâta nu a respectat aceste prevederi, iar petenții nu au beneficiat de drepturile cuvenite.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte și expertiza salarizare.
Prin întâmpinarea formulată, parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că la Punctul IV al Planului social, astfel cum a fost modificat prin Amendamentul din 09.01.2006, se prevede că în funcție de vechime in unitate, angajații urmează să primească indemnizație de concediere, interpretarea data de art.50 alin.4 din CCM de către reclamanți fiind eronata.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1625 din 5 octombrie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații SC SA B - Sucursala, iar în perioada 2006-2004 au fost concediați pentru motive ce nu țin de persoana acestora.
Din cuprinsul raportului de expertiza întocmit de expert rezulta că salariul mediu net la nivel de potrivit prev. alin.2 si 3 ale art.50 din CCM si al pct.4 din planul social pentru anul 2006 este de 1328,88 lei si rezulta din salariul brut pe anul 2004, majorat direct proporțional cu procentul cu care s-au majorat salariile din anul 2005, din care se deduce impozitul de 16% potrivit adresei nr.66/2006.
Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză pe anul 2007, salariul brut este de 1508,64 lei și rezultă din salariul brut la nivel de pe anul 2005 de 1582 lei, majorat proporțional cu procentul cu care s-au majorat salariile din anul 2006 la care prin negociere s-a acordat un procent de 3,5 %.
Sumele acordate la concediere nu se cumulează, potrivit planului social, cu sumele care trebuie acordate conform art.50 din CCM, astfel cum s-a concluzionat prin raportul de expertiza, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu, astfel încât în anul 2007, în afara procentului de indexare stabilit prin CCM de 10%, s-a mai acordat un procent de 3,5%, salariul mediu brut in anul 2004 fiind de 1400 lei.
Raportul de expertiza salarizare a concluzionat totodată că, potrivit actelor și documentelor depuse, sumele plătite fiecărui reclamant nu includ si indemnizațiile de concediere prevăzute de art.50 din CCM.
Prin dispozițiile acestui articol s-a stabilit ca acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prev. la alin.1 din art.50/CCM.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului recurenții - reclamanți au arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cele două pachete financiare cu caracter compensatoriu prevăzute de art.50 alin.1 CCM și pct.4 din Planul Social nu se cumulează.
Se mai arată că prevederile art.50 din CCM au fost completate de prevederile planului social, astfel că cele două indemnizații trebuie cumulate și nu se înlocuiesc unele pe celelalte.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că reclamanții au fost salariații intimatei pârâte, sucursala, iar în perioada 2006 - 2008 au fost concediați pentru motive care nu țin de persoana lor.
Potrivit art.50 alin.1 din CCM la nivel de ramură pe anul 2008la concediere individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează:
1.de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete;
2.de la 3 la 10 ani - 3 salarii medii nete;
3.peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
5 din același CCM stabilește că acordarea unui pachet compensator conform Planului Social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin.1 al prezentului articol.
În Planul social din 21.04.2005, la punctul 4 se prevede ca angajații vor primi, în funcție de vechimea în, următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere:
1. 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii medii brute pe;
2. 5 - 15 ani vechime - 12 salarii medii brute pe;
3. peste 15 ani vechime - 15 salarii brute pe.
Potrivit amendamentului la Planul social încheiat la data de 13.09.2006 între SA și,voința comună a părților la data semnării Planului social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Având în vedere aceste prevederi, Curtea reține că prin Planul Social au fost stabilite plăți compensatorii mult mai substanțiale decât cele reglementate de art.50 din CCM, respectiv între 8 și 15 salarii medii brute, în funcție de vechimea în muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților, menținând în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr.1625 pronunțată la data de 05 octombrie 2009 Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, a, -, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " " cu sediul în municipiul P,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.1625 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr. 3120
Th./Red.- MD/LC
4 ex./16.02.2010
Dosar fond nr- al Trib.
Jud.fond-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
