Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 110
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, -, a, - a, G, G, C, G, C, C, -, -, -, -, a, a, -, a, a, C, G și -, toți prin ales avocat cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de avocatură - Municipiul J,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.1727 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - membru, cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, lipsă fiind recurenții reclamanți, -, -, -, a, - a, G, G, C, G, C, C, -, -, -, -, a, a, -, a, a, C, G și -.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă depus la dosar cerere, înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 1183 din 27 ianuarie 2010, prin intimata reclamantă din prezenta cauză, solicită se ia act că denumirea acesteia este SC SA, astfel cum rezultă din certificatul de Înregistrare Mențiuni nr. -/13.11.2009, pe care îl atașează în copie (filele 89 - 95).
Avocat - având cuvântul pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la filele 89 - 95, denumirea intimatei pârâte este SC SA, după care, constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, acordă cuvântul asupra recursului.
Având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă, avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat. Cheltuielile de judecată urmează fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova la nr- reclamanții, -, -, -, a, - a, G, G, C, G, C, C, -, -, -, -, a, a, -, a, a, C, G și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata cotei din profitul societății realizat pe anii 2005, 2006, 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată la angajator, respectiv: 3252 lei/salariat pentru anul 2005; 6959 lei/salariat pentru anul 2006; 6736 lei/salariat pentru anul 2007, sume actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data când trebuiau acordate și data plății efective; obligarea pârâtei la plata sumei de 500 euro/salariat cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că aceste drepturi li se cuvin, în baza art.139 CCM, conform căruia, cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu, îndatorire pe care pârâta nu și-a respectat-o, fiind astfel nevoiți să obțină drepturile salariale restante pe calea acțiunilor în justiție și, mai mult chiar, neexistând niciun document care să ateste vreo negociere referitoare la cota de participare la profit, au fost nevoiți să o calculeze ținând cont de cifrele înscrise în rapoartele anuale, Bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.
La data de 08.04.2009, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită acordarea cotei de participare la profit, în cuantum de 10% din profitul societății pe anii 2005, 2006, 2007 conform art.135 din Actul adițional încheiat la nivel de SNP SA, înregistrat la nr.15928/15.06.1998 pentru fiecare salariat în parte, în funcție de perioada efectiv lucrată în cadrul societății, precum și obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profit de 10% pentru anul 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată în cadrul societății.
Prin întâmpinarea formulată la termenul din 08.05.2009, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.139 din CCM, respectiv existența negocierii și finalizarea acesteia.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1727 din 16 octombrie 2009, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți ca neîntemeiată, reținând că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost și sunt salariații pârâtei, iar în această calitate erau îndreptățiți la cota parte din profitul obținut de societate pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008, conform art.139 din, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Disp.art.137-139 din CCM stipulează că pentru stimularea salariaților, se constituie anual, un fond de premiere de până la 10% asupra fondului de salarii plătit, constituire și repartizare ce se va face cu acordul, astfel încât acordarea acestor premii individuale, se va face de comun acord cu organizația sindicală corespondentă, iar cota de participare la profitul anual a salariaților, modalitatea concreta de acordare și condițiile de diferențiere, vor fi stabilite prin negociere cu.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamanții au fost și sunt salariații pârâtei, însă, în speță, nu a existat nicio dovadă la dosar care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea pârâtă privind acordarea cotei de participare la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, condițiile de diferențiere, astfel încât neîndeplinirea acestor condiții au determinat imposibilitatea pârâtei de a fi obligată la plata drepturilor solicitate de reclamanți privind această cotă de participare, mai ales că pârâta nu mai este o societate comercială cu capital integral sau majoritar de stat, fiind privatizată.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.137-138 din CCM la nivel de ramură, a respins acțiunea precizată, constând în obligarea pârâtei la plata cotei părți din profitul societății ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, a respins și cererea privind acordarea daunelor morale.
Împotriva hotărârii mai sus menționate au formulat recurs reclamanții criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea pe lipsa dovezilor care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea pârâtă privind acordarea cotei de participare la profitul anual.
Astfel, arată recurenții, conform art.139 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat pe anul 2005 și menținut fără nicio modificare și în contractele din anii 2006 și 2007, aveau dreptul să li se plătească cota-parte din profitul net obținut în anii 2005,2006 și 2007.
De asemenea, se mai arată că prin actul adițional întocmit la data 12.08.1998 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de SNP înregistrat sub nr.15928/1998 s-a convenit ca cota de participare a salariaților la profitul anual este de 10%.
În mod greșit instanța de fond a interpretat susținerea pârâtei că Adunarea Generală a Acționarilor nu a aprobat distribuirea profitului către angajați și astfel aceștia nu ar fi îndreptățiți să primească aceasta cotă de participare la profit, invocându-se astfel propria culpă, întrucât conform art.243 din Legea nr.53/2003 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Lipsa negocierilor pe această temă dintre sindicat și patronat, indiferent din ce motive, nu este de natura a lipsi salariații de drepturile ce li se cuvin, în condițiile în care sunt titularii acestor drepturi, iar în anii de referință, pârâta a înregistrat profit net.
In ceea ce privește cererea de intervenție, arată recurenții, aceasta îndeplinește condițiile prev.de art.49 și 50 pr.civilă, întrucât intervenienții au urmărit valorificarea unui drept propriu, iar drepturile prevăzute de CCM aplicabile raporturilor de muncă apărute între reclamanți și angajator, le sunt recunoscute și lor, întrucât au calitatea de salariați.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Din modul de redactare al textului art.139 din CCM rezultă că părțile nu au negociat un criteriu sau mai multe prin care dreptul salariaților să poată fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocație a salariaților care trebuie analizată nu numai prin prisma disp. art. 139 din CCM ci și legilor în vigoare prin care este reglementat regimul juridic al profitului.
Sub acest aspect, în urma modificărilor Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 161/2003 vocația salariaților de a primi o cotă parte din profitul unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost înlăturată întrucât se aducea o atingere regimului juridic al proprietății private, astfel că singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este AGA.
Trebuie înțeles că anterior oricărei negocieri între patronat și sindicate, mai precis între administrația intimatei și sindicatul reprezentativ trebuie să existe o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine o anumită cotă din profit ce urmează a fi cesionată salariaților și numai după emiterea unei astfel de hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea dispozițiilor art. 139 din CCM.
Cum o astfel de hotărâre nu există, caracterul de vocație al dreptului pretins prin acțiune devine evident.
De asemenea, așa cum s-a reținut mai sus cuantumul sumelor care eventual ar trebui acordate salariaților nu este determinat și nici nu poate fi determinat prin prisma prevederilor contractuale, iar aplicarea în speță a OG nr.64/2001 este greșită, deoarece acest act normativ se referă în mod exclusiv la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, el nefiind aplicabil în domeniul economiei private.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, -, -, -, a, - a, G, G, C, G, C, C, -, -, -, -, a, a, -, a, a, C, G și -, toți prin ales avocat cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de avocatură - Municipiul J,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.1727 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
VD
Tehnored.VD/MD
80 ex./08.02.2010
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
R -
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
