Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1110
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Timiș împotriva sentinței civile nr. 2311/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și pârâta-intimată Curtea de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, pârâtul-recurent Ministerul Justiției solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată.:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanții si au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la virarea sumelor către pârâtul Tribunalul Timiș, acesta din urmă cu obligația plății efective către fiecare reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art. 4 din OUG nr. 27/2006 si OG nr. 177/2006, începând cu data de 11.03.2005 - 01.07.2005 în procent de 10%, iar pentru perioada 01.07.2005 până la zi și pentru viitor în procent de 15%, drepturi salariale care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune si până la data plății efective, obligarea pârâtei Curtea de APEL TIMIȘOARA la efectuarea cuvenitelor mențiuni necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, în sensul evidențierii exprese a plății sporului de fidelitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fac parte din personalul judiciar din unitățile de justiție (asistenți judiciari), și sunt discriminați, contrar prevederilor art. 1 - 6 din OG nr. 137/2000 și a art. 5 și al art. 154 alin. 3 din Codul muncii față de restul personalului din justiție și chiar față de personalul conex, prin neacordarea sporului solicitat.
La termenul din data de 24.04.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că renunță la judecarea petitului 2 al acțiunii, respectiv la obligarea pârâtei Curtea de APEL TIMIȘOARA la efectuarea cuvenitelor mențiuni necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, în sensul evidențierii exprese a plății sporului de fidelitate.
Prin sentința civilă nr. 2311/29.05.2008 a Tribunalului Timișs -a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA, au fost obligați pârâții în solidar la plata efectivă, către fiecare reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 și Ordonanța Guvernului nr. 177/2006, începând cu data de 11.03.2005-01.07.2005 în procent de 10%, iar pentru perioada 1.07.2005 până la zi și pentru viitor în procent de 15%, drepturi salariale care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, deoarece potrivit Legii nr. 500/2002 și a G nr. 208/2005 și a G nr. 386/2007, acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanții sunt asistenți judiciari și fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis a personalului judiciar cu statut independent și atribuții deliberative, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului de fidelitate (sporul pentru vechime în specialitatea funcției judiciare), instanța a cercetat situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate.
A reținut că asistenții judiciari aparțin personalului judiciar (alături de judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate), deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; trebuie să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecătorii de la tribunale; trebuie să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; trebuie să depună jurământul magistraților și să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători; trebuie să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul d eontologic al judecătorilor și procurorilor; li se aplică răspunderea disciplinară prevăzută pentru magistrați; se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor; se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații - asistenți; deliberează, la fel ca judecătorii; au vot consultativ, la fel ca magistrații - asistenți; au dreptul la opinie separată, drept recunoscut de lege numai judecătorilor; au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate; nu pot face parte din partidele politice sau din sindicate (art.110-113 din Legea nr.304/2004).
Această similitudine este reconfirmată și de reglementarea funcției de asistent judiciar și prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (de exemplu, prin art.5 al acestei legi), ei fiind asimilați și din punctul de vedere al salarizării cu judecătorii (prin OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006), legiuitorul le-a impus condiții stricte și severe, definitorii și specifice numai pentru magistrați, inclusiv aceea a respectării tuturor obligațiilor prevăzute pentru magistrați.
Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratați diferit, reclamanții aflându-se sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal judiciar, deoarece și reclamanții sunt parte a unui raport de muncă și acumulează, în urma executării acestui raport, vechime în specialitatea funcției judiciare deținute, fiind fideli acestei funcții judiciare, deoarece își mențin activitatea în sistemul judiciar, neexercitându-și dreptul,prevăzut de art. 41 din Constituție, de părăsire din proprie inițiativă a acestui sistem în favoarea altei funcții extrajudiciare. De asemenea asistenții judiciari respectă aceleași incompatibilități ca și magistrații, deci această fidelitate trebuie remunerată la fel. în plus, legea declară în mod expres că perioada desfășurării activității de asistent judiciar reprezintă vechime în magistratură, adică în funcția de judecător sau procuror. Oricum, cu atât mai mult, nici între asistenții judiciari și personalul auxiliar nu poate exista un tratament diferențiat sub aspectul continuității într-o funcție judiciară.
Mai mult, și personalul judiciar care nu este de specialitate juridică (personalul auxiliar) beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară deținută în sistemul justiției ( art. 16 din nr.OG 8/2007). De același spor beneficiază și celelalte categorii de personal conex din sistemul justiției: consilierii de probațiune (conform art. 7 din Legea nr. 327/2006) și personalul din penitenciare (potrivit art. 6 din nr.OG 64/2006).
Din moment ce asistenții judiciari sunt într-o situație identică ( nu doar comparabilă) cu restul personalului judiciar din instanțele judecătorești sub aspectul exercitării unei funcții judiciare cu efectul identic al recunoașterii în mod egal și nediferențiat prin lege al aceluiași drept de vechime în funcția judiciară la fel ca și restul personalului judiciar, rezultă că asistenții judiciari nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului judiciar, prin refuzul acordării sporului de fidelitate.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării sporului de fidelitate în favoarea personalului judiciar este unul și același: efectul dreptului la vechime în specialitatea funcției judiciare garantat în mod egal de lege pentru toți cei ce muncesc într-o funcție judiciară, și implicit a fidelității acumulate cu respectare incompatibilităților funcției judiciare, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte persoanele din personalul judiciar.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul (indemnizația) de bază (partea fixă a salariului), nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în specialitatea funcției cu consecința recunoașterii fidelității, etc).
În concluzie, prin neacordarea sporului de fidelitate, instanța de fond a arătat că asistenții judiciari sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului judiciar, arătându-se totodată că doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific ( de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare - Curtea de Apel București, secția a -a, Decizia civilă nr.2814/R/2006, în Al., "Tratat de dreptul muncii", 2007, pag.617).
În consecință, acțiunea a fost admisă, ținând cont de toate cele prezentate anterior, conchizând că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin.1 și 2 din Constituția României, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a proceda la admiterea acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Codul civil, precum și ale art. 269 alin. 1, art. 165, art. 161 alin. 4, art. 164 alin.1, art. 166 raportat la art. 1 și la art. 295, art.292 din Codul muncii și la art. 110 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Timiș.
Ministerul Justiției invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă a criticat sentința ca nelegală susținând că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege pentru categoria din care fac parte reclamanții, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind imixtiune a autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative.
S-a arătat că sporul de fidelitate s-a acordat prin neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict, ducând la o greșită aplicare a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze acest spor, iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, excede cadrului legal stabilit prin G nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, nefiind dată existența unei stări de discriminare în raport cu prevederile art. 1 alin. 2 din această ordonanță.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Tribunalul Timiș apreciind că acțiunea reclamanților este nefondată, arătând în esență că nu se identifică vreun temei legal care să confere expres asistenților judiciari, numiți pentru a perioadă de 5 ani conform art. 110 din Legea nr. 304/2004 a unui astfel de drept constând în sporul de fidelitate, iar art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 de care se prevalează reclamanții conferă un atare spor doar judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți, ci nu asistenților judiciari a căror modalitate de salarizare cu sporurile aferente este reglementată distinct în art. 16, 17 din aceeași ordonanță.
În atare situație, textul mai sus menționat nu li se poate aplica pe cale de analogie asistenților judiciari și nici nu se poate reține existența unei discriminări a acestora față de magistrați, date fiind condițiile de numire reglementate de lege, diferite de cele ale magistraților, perioada determinată pe care funcționează, specificul activității lor, constând în votul consultativ pe care-l au în soluționarea litigiilor de dreptul muncii, precum și responsabilitatea redusă ce le incumbă raportat la munca magistraților.
Pentru aceste motive, recurenții, în temeiul art. 304 pct. 4, 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, au solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea le constată întemeiate pentru următoarele considerente:
Existența unei stări de discriminare este condiționată de existența unor situații analoage sau comparabile din punctul de vedere al reglementărilor legale cu incidență în ceea ce privește conținutul concret al celor două funcții, de judecător și de asistent judiciar.
Statutul judecătorilor și procurorilor reglementat de Legea nr. 303/2004 este evident diferit de cel al asistenților judiciari reglementat de art. 55 și 110 din Titlul V al Legii nr. 304/2004 chiar dacă aceștia din urmă beneficiază de anumite drepturi de care beneficiază și magistrații și sunt supuși acelorași incompatibilități și interdicții ori acelorași sancțiuni.
Una din deosebirile de esență este reprezentată de faptul că asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă limitată de 5 ani, este adevărat cu posibilitatea reinvestirii, ceea ce exclude ideea de "fidelitate" și recompensarea acestora cu un spor ca în cazul salariaților ale căror raporturi sunt pe durată nedeterminată.
Sunt diferite condițiile de numire și recrutare, au atribuții diferite, iar eliberarea din funcție este diferită, la fel ca modul de aplicare a sancțiunilor și contestarea acestora.
Asistenții judiciari nu beneficiază de inamovibilitate și au doar rolul de secundanți ai judecătorului și au doar rol consultativ. Atribuțiile acestora nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile când se judecă în primă instanță litigii de muncă.
Este de reținut la această analiză și poziția Curții Constituționale care pronunțând deciziile nr. 239/5.06.2003 și 362/30.09.2003, a constatat că magistrații consultanți (asistenții judiciari) se află într-o situație diferită de judecători și procurori atât în sensul prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituție, cât și al prevederile internaționale și instituirea unui tratament diferențiat este opțiunea legiuitorului și acesta nu are obligativitatea recunoașterii pentru asistenți judiciari a tuturor drepturilor magistraților.
Prin urmare, nu se poate reține ideea de discriminare și nu sunt incidente nici prevederile art. 14 din Convenție și nici ale Protocolul nr. 12 la aceasta și nici actele normative cu caracter internațional reținute neexistând un text legal care să recunoască dreptul reclamanților la sporul de fidelitate.
Pentru aceste considerente, reținând că acțiunea reclamanților a fost admisă fără temei legal, în baza art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile și se va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Timiș, declarate împotriva sentinței civile nr. 2311/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și pârâta-intimată Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /3.08.2009
Tehnored.: R/ 2 ex./10.08. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
