Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1153/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 901,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1153
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Lucian Crăciunoiu Violeta Dumitru
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de formulată de reclamanta ( fostă ), cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 5 B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.85 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 5 B, pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel București, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 mai,fiind consemnate în încheierea de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta,când având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosaruluii,curtea a amâna pronunțarea la data de 20 mai 2009,iar apoi,pentru aceleași motive,la 25 mai,când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București, reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să acorde fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în scopul asigurării mai eficiente confidențialității informațiilor clasificate, au fost concretizate o serie de acte normative menite să asigure categoriilor de persoane - salariați militari și civili ce gestionează asemenea informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Au susținut reclamanții că, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, s-a susținut că prin art. 15 alin. 1 din OG. 6/2007 privind măsurile de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În continuare, s-a arătat că prin art. 20 alin. 2 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Reclamanții au concluzionat că, cel puțin în raport de disp. OG 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr.444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională și însăși OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul CNCD tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Totodată, s-a arătat că, deși personalul auxiliar de specialitate, conform art. 28 din Legea nr. 182/2002, deține certificate ORNIS și gestionează informații clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate celelalte categorii de persoane enumerate, reclamanții fiind puși în situația de a constata că nu beneficiază de sporul de confidențialitate, în timp ce alte persoane, cum sunt ofițerii de poliție, beneficiază de acest spor.
În drept, au fost invocate disp. art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000, prev. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 și art. 3 din OG nr. 19/2006, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive întrucât, potrivit art. 1 din HG nr. 83/2005, Ministerul Justiției asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției în timp ce puterea judecătorească se exercită de către ICCJ, celelalte instanțe judecătorești și Consiliul Superior al Magistraturii, neexistând raport juridic între Ministerul Justiției și reclamanți.
Pe fondul cauzei, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că, prin decizia nr. 819/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că prev.art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Așa fiind, având în vedere temeiul de drept pe care reclamanții și-au fundamentat pretențiile, acțiunea acestora apare ca fiind neîntemeiată, făcându-se în continuare, trimitere și la considerentele deciziei pronunțate de Curtea Constituțională.
De asemenea, s-a arătat că, din examinarea tuturor dispozițiilor legale invocate de reclamanți, rezultă că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punct de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori al cuantumului și nu se poate reține existența unei discriminări întrucât nu orice diferență de tratament semnifică discriminare.
Totodată, s-a susținut că nu se poate reține o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, dat fiind conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex, față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art. 282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției, sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Și pârâtul Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive deoarece nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât întrucât Consiliul, conform art. 16-20 din OG nr. 137/2000 republicată, este instituție abilitată și investită prin lege să aplice depozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare, prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conformitate cu prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000, republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligată să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării.
Prin încheierea de ședință din 18.06.2008, Tribunalul București a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova întrucât, prin încheierea Nr. 2872 ICCJ, s-a admis cererea de strămutare a judecării dosarului nr-.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub nr-.
Prin încheierea de ședință din 7.08.2008, Tribunalul Prahova, în baza disp. OUG 75/2008 a scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI, unde a fost înregistrat sub nr-.
PPa depus la dosar întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesual pasive Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acesta este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia.
De asemenea, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite așa cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, aceștia fiind cei care solicită, în baza bugetelor de venituri și cheltuieli întocmite, alocarea fondurilor necesare funcționării lor.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.85 din data de 11 noiembrie 2008,Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin P, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive formulată de Ministerul Justiție,s-a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada ianuarie 2004 - 17.07.2005 față de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București, pentru această perioadă.
DE asemenea,s-a respins, în rest, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de Apel București.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut în esență că în conformitate cu art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepțiile invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin P precum și Ministerul Justiției și D, că acestea sunt întemeiate.
Astfel, privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin P, s-a reținut că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamanți, care nu îi sunt salariați, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana acestui pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin P și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanții sunt salariați la Judecătoria Sectorului 5 și ICCJ, instituții care se află sub autoritatea Ministerului Justiției, acest pârât fiind ordonator principal de credite pentru Judecătoria Sectorului 5.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, art.12 din același decret stipulând că, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Totodată, potrivit art.283 alin.1 lit. Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă - așa cum este pricina de față, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Acțiunea de față a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 17.07.2008, situație față de care, având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate și perioada pentru care s-a solicitat de către reclamanți plata sumelor corespunzătoare sporului de confidențialitate, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca fiind întemeiată pentru perioada 1.01.2004 - 17.07.2005 urmând, în consecință, a fost admisă și respinsă acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei, în rest, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 și J, iar salarizarea acestui personal este expres reglementată prin OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare. Anterior acestei reglementări, salarizarea personalului respectiv s-a făcut potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Prin acțiunea de față, reclamanții au solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pe perioada indicată, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la executarea hotărârii, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin decizia nr. 819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008 și nr.820/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere obiectul acțiunii reclamanților, motivarea în fapt și temeiul de drept invocat de aceștia în susținerea acțiunii, precum și considerentele mai sus-reținute. Curtea a privit, în rest, acțiunea reclamanților față de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București ca fiind neîntemeiată, urmând, în consecință, respins-o în privința tuturor capetelor de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta (fostă ) criticând-o ca nelegala și nefondata.
Astfel, aceasta arata ca in ceea ce privește respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada ianuarie 2004 - 17 iulie 2005, aceasta este neîntemeiata, in realitate perioada prescrisă fiind 01.01.2004 - 23.01.2005.
In ceea ce priveste fondul litigiului recurenta a aratat ca grefierii sunt obligați, potrivit art.78 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instantelor judecătorești și al parchetelor de pe langa acestea să păstreze secretul profesional, confidențialitate in legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință in exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
La termenul de judecata din data de 15 mai 2009, Ministerul Justitiei si Libertăților a formulat intâmpinare la recursul promovat de catre reclamanta.
Se arata ca Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ministerul Justitiei și a constatat ca prevederile privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale in măsura in care din ele se desprinde intelesul ca instantele judecătoresti au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si să le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte nromative avute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discrimatorii.
Avand in vedere ca nu exista niciun act normativ in vigoare care să prevada ori să garanteze dreptul la sporul de confidentialitate pentru personalul din sistemul justitiei, iar prin deciziile Curtii Constitutionale care sunt obligatorii se statueaza ca instantele judecătoresti trebuie să aplice si sa interpreteze strict actele normative, in speta cele care reglementeaza salarizarea judecătorilor.
Examinand sentinta atacata prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs formulate precum si a dispozitiilor legale incidente in speta si a dispozitiilor deciziei nr.46/2008 a ICCJ privind acordarea sporului de confidentialitate de 15 % judecătorilor, procurorilor și magistratilor asistenți precum și personalului auxiliar de specialitate, Curtea va retine următoarele:
In ceea ce priveste critica adusa de recurenta privind respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada ianuarie 2004 - 17 iulie 2005, Curtea va retine ca aceasta critica este intemeiata.
Astfel, potrivit art.283 Codul Muncii, cererile in solutionarea unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul contractului individual de muncă consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri catre salariat.
De asemenea, potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctivă durata termenului general de prescripție aplicabil in materia drepturilor de creanța este de 3 ani.
Astfel, avand in vedere data înregistrării acțiunii, respectiv 23.01.2008 si precizarea formulata de reclamanta in sensul ca intelege sa solicite drepturi bănești reprezentand sporul de confidențialitate pentru perioada 23.01.2005- 10.01.2006, in mod eronat s-a considerat de instanța de fond ca prescrisă perioada ianuarie 2004 - 17 iulie 2005.
In ceea ce priveste fondul cauzei Curtea va retine ca prin dispozitiile deciziei nr.46/2008 a ICCJ privind acordarea sporului de confidentialitate de 15 % judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți precum și personalului auxiliar de specialitate s-a stabilit următoarele:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicata cu modificarile și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 si 2 din codul deontologic al magistratilor și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe langa acestea, modificata si completata, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, s-a constatat ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar.
Avand in vedere decizia mai sus mentionata precum si disp.art.329 pr.civilă, care prevăd că dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, Curtea va admite recursul declarat și va modifica in parte sentința atacata in sensul că va admite in parte actiunea și va obliga paratii Ministerul Justiției si al Libertăților, Tribunalul B și Curtea de Apel București la plata sporului de confidențialitate incepand cu data de 23.01.2005 pana la 10.11.2006, catre reclamanta (fosta ) și incepand cu data de 23.01.2005 si in continuare pentru reclamanta.
Curtea va decide astfel, intrucat recurenta () a obtinut acest spor prin sentinta civila nr.113/F/CM dosarul nr- al Curtii de Apel P, pusa in executare de ICCJ începând cu data de 13.11.2006.(fila 35 dosar fond).
De asemenea, se va dispune reactualizarea sumelor reprezentând sporul de confidențialitate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume pana la plata efectivă, urmând sa se efectueze cuvenitele mențiuni in carnetele de muncă ale reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta (fostă ), cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 5 B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.85 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 5 B, pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel București, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de Apel București la plata sporului de confidențialitate începând cu 23.01.2005 până la 10.11.2006 către reclamanta (fostă ), spor ce va fi reactualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni necesare în carnetul de muncă al reclamantei (fostă ),.
Obligă pârâții mai sus menționați la plata sporului de confidențialitate către reclamanta începând cu 23.01.2005 și în continuare,urmând a fi reactualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Dispune efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamantei.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi 25 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Lucian Crăciunoiu Violeta Dumitru
- - - - - -
Grefier,
- -
red.VD
3 ex.
f- Curtea de APEL PLOIEȘTI
jf.
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Lucian Crăciunoiu Violeta Dumitru
