Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/CM
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în T,--4, județul T împotriva sentinței civile nr.2076/17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR, cu sediul în T,-, județul T, și intimații - pârâți: CONSILIUL LOCAL VECHE, județul T, CONSILIUL LOCAL, județul T, ȘCOALA CU CL. 1-8 VECHE, județul T, ȘCOALA CU CL. 1-8, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Având în vedere că recurentul - pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tac hemat în judecată Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local Chilia veche, jud.T, Consiliul Local, jud.T, Școala cu clase I-VIII Chilia veche, jud.T, Școala cu clase I-VIII, jud.T, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați a calcula și plăți 2 (două) ore suplimentar efectuate săptămânal, pe o perioadă de 3 (trei) ani anterior formulării prezentei cereri - după caz, de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.45 (1) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare - fiecăruia dintre membrii de sindicat menționați în tabelele anexate care au peste 25 de ani vechime în învățământ și gradul didactic I, sume ce care să fie reactualizate cu indicele de inflație. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtelor la asigurarea reducerii normei de predare cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului pentru învățători/educatori/institutori care îndeplinesc condițiile prevăzute de art.45(1) din Legea 128/1997.Membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea au fost, și.
În motivare s-a invocat art.45 al.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic modificată și completată dispune raportat la art.1 și art.5 al amintitei legi, considerând că din interpretarea acestor texte reiese fără nici un dubiu că art.45(1) se referă la toate cadrele didactice de predare, deci și la învățători/educatori/instituitori.
Prin sentința civilă nr. 2076/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis în parte acțiunea formulată în sensul că au fost obligați pârâții la reducerea normei didactice de predare a învățătorilor reclamanți, cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului precum și să plătească reclamanților drepturi salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică redusă, respectiv 2 ore săptămânal, față de norma didactică avută în perioada 14 mai 2005-14 mai 2008 ținând cont pentru fiecare reclamant de data acordării gradului didactic I și a îndeplinirii condițiilor de vechime de 25 ani în învățământ, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective. S-a respins acțiunea formulată de, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Reclamanții sunt cadre didactice de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Conform prevederilor art.45 alin.(1) din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, modificată și completată, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, iar potrivit art.43 din Legea 128/1997, modificat prin art.1 din OG nr.103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 "norma didactică de predare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă, reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților didactice de predare - învățare de instruire practică și de evaluare conform planurilor de învățământ și activități de pregătire metodico-științifică și activității de educație complementare procesului de învățământ și se stabilește:
a) un post de educatoare/institutoare pentru fiecare grupă de preșcolari sau grupe combinate -, la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture,
b) un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde se pot constitui clase separate -.
Din interpretarea logică și sistematică a prevederilor legale menționate, rezultă fără echivoc faptul că, toate categoriile de personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, textele de lege în discuție nefăcând nici o distincție între diferitele categorii de personal didactic de predare îndreptățit la acordarea beneficiului reglementat la art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Nu există nici o justificare pentru care textul art.45 alin.1 să fie aplicat numai cu privire la profesori, așa cum susține pârâtul, câtă vreme acest text se referă la "reducerea normei didactice" iar "norma didactică", în cazul reclamanților (educatori, învățători sau institutori), este definită în sensul că aceasta cuprinde numărul de ore corespunzătoare activităților didactice și de pregătire aferente (incluse) postului de educator, învățător sau institutor.
În alți termeni, legiuitorul definește norma didactică în cazul acestei categorii de cadre didactice de predare, ca fiind numărul de ore corespunzătoare activităților aferente unui post de educatoare, învățător (institutor), neputând fi primită susținerea pârâților că, în acest caz norma didactică nu poate fi redusă cu două ore.
Aceeași interpretare se desprinde și din sistematizarea actului normativ, respectiv din analiza locului pe care îl ocupă în cadrul actului normativ, textul legal în discuție, art.45 alin.1, care prevede dreptul la reducerea normei didactice fără diminuarea salariului, fiind așezat după textele de lege care definesc norma didactică și referindu-se deci la toate aceste definiții, fără a exclude aplicarea sa în situația în care norma didactică este egală cu numărul de ore, corespunzătoare activităților aferente posturilor de educatoare, învățător, institutor.
Având în vedere că reclamanta are gradul didactic II, văzând și disp.art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, instanța a respins acțiunea formulată de aceasta, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Inspectoratul Școlar Județean
În motivarea recursului s-a arătat că din prevederile art. 43 din Statutul personalului didactic, rezultă că norma didactică pentru educatoare, învățători sau institutori nu se stabilește la un număr de ore pe săptămână ca în cazul profesorilor ci la nivelul unui post, apreciind că pentru a se pune problema reducerii normei didactice ea trebuie să fie stabilită la un anumit număr de ore. S-a mai apreciat că norma didactică a învățătorilor, educatorilor și institutorilor este stabilită de lege pe posturi, numărul de ore nefiind determinat. De asemenea, s-a susținut inaplicabilitatea prevederilor normative referitoare la norma didactică cu motivarea că învățătorii, educatorii și institutorii nu prestează activități didactice de predare - învățare la discipline corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licență sau absolvire. În același sens s-au invocat prevederile art. 44 al.3 și 4 din Legea nr. 128/1997, susținându-se că împrejurarea că orele de predare a limbilor străine nu intră în norma învățătorilor, educatorilor și institutorilor întărește concluzia că norma didactică a acestora nu cuprinde ore la disciplinele care necesită o specializare ce trebuie înscrisă pe diploma de licență sau absolvire și ca urmare nu se poate vorbi de normă didactică decât în cazul profesorilor care desfășoară activități de predare - învățare numai la o anumită disciplină, iar acestea sunt înscrise în diplomele de licență sau absolvire. În susținerea acestui punct de vedere s-a făcut trimitere și la Planul cadru de învățământ.
Un alt motiv invocat a fost acela că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres pentru învățători, educatori și institutori reducerea normei didactice cu două ore iar o interpretare a legii precum cea dată de instanța de fond adaugă la lege, în condițiile în care numai Ministerul Educației și Cercetării este abilitat să emită ordine, instrucțiuni și precizări cu caracter normativ, această prerogativă neputând fi încălcată de instanță. S-a apreciat că soluția instanței de fond produce consecințe care depășesc sfera de competență a Inspectoratului Școlar Județean, respectiv modificări în planul cadru de învățământ din care se constituie norma didactică.
În sfârșit, s-a susținut de către recurent că soluția instanței de fond este nelegală și pentru motivul că deși obligația există pentru viitor, se dispune plata retroactivă, fără să existe baza și suportul legal, respectiv o aprobare sau o hotărâre de reducere a normei căreia să îi corespundă o obligație de plată corelativă.
Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul nu contestă calitatea de cadru didactic, încadrarea și vechimea în învățământ a reclamanților, și.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Recurentul consideră că aceste prevederi nu se aplică reclamanților.
Dar, în conformitate cu art.1 din Legea nr. 128/1997, prevederile acestui statut se aplică personalului didactic de predare, didactic auxiliar și de conducere din întregul sistem de învățământ de stat și particular, personalului didactic care îndeplinește funcții de îndrumare și de control, precum și celorlalte categorii de personal didactic, nominalizate în statut.
În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, iar conform art. 5 alin. 1,funcțiile didacticesunt:
a). în învățământul preșcolar: educator/educatoare; institutor/institutoare;
b). în învățământul primar: învățător/învățătoare; institutor/institutoare.
Articolul 151 alin. 2 din Legea nr. 84/ 1995 învățământului, rep. prevede, la rândul său, că fac parte din personalul didactic și:
a) educatoarele - în învățământul preșcolar;
b) învățătorii - în învățământul primar;
c) institutorii - în învățământul preșcolar și primar.
Coroborând dispozițiile sus menționate rezultă că, art. 45 se aplică atât profesorilor cât și învățătorilor, educatorilor și institutorilor, întrucât legiuitorul nu a făcut nici o distincție între categoriile de cadre didactice atunci când a stabilit reducerea normei didactice cu două ore. Singura condiție prevăzută de text este ca personalul didactic să aibă 25 de ani vechime și gradul didactic
Susținerile recurentului în sensul că prevederile art. 45 din Legea nr. 128/1997 nu se aplică învățătorilor, educatorilor și institutorilor întrucât aceștia nu desfășoară activități didactice de predare - învățare și nu au o normă stabilită la un anumit număr de ore nu pot fi primite.
Astfel, art. 43 din Legea nr. 128/1997 prevede că norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. a).
Deci, inclusiv pentru preșcolari și pentru elevii din învățământul primar, se stabilește o normă didactică care reprezintă un număr de ore, această normă didactică fiind realizată de învățători, educatori și institutori.
Faptul că art. 43 alin. 1 din lege stabilește pentru învățământul preșcolar și primar un număr de posturi la care se raportează norma didactică nu înseamnă că norma didactică este nelimitată sau cuprinde un număr variabil de ore.
Normarea muncii și determinarea timpului de lucru este o obligație generală a angajatorilor înscrisă în Codul Muncii (art. 108 și următoarele și art. 126 și următoarele ), care are caracter de lege generală în cauză. De altfel, art. 128 din Codul Muncii stabilește în mod expres că normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariați. Or, art. 126 din Codul Muncii prevede că norma de muncă cuprinde între altele și timpul productiv care trebuie să fie determinat.
Dacă s-ar accepta că norma didactică a învățătorilor, educatorilor și institutorilor are un număr nedeterminat de ore, ar însemna că aceștia nu ar putea beneficia de plata unor ore lucrate suplimentar, ceea ce de asemenea contravine principiilor statuate de art. 117, 119 și 120 din Codul Muncii referitoare la munca suplimentară și remunerarea sau compensarea acesteia cu ore libere. Dimpotrivă, art. 44 al.21din Legea nr. 128/1997 se referă de exemplu la plata orele efectuate în plus față de normă, pentru care învățătorii sau institutorii care predau în învățământul primar din școlile cu predare în limba minorităților naționale și pentru care sunt remunerați prin plata cu ora. Pe de altă parte, se stabilește că aceștia au aceeași normă didactică prevăzută în planurile de învățământ pentru școlile cu limba de predare română. Or, dacă norma didactică ar fi avut un număr nedeterminat de ore, nu s-a mai fi putut determina numărul de ore suplimentare, pentru că nu ar fi existat termen de comparație.
De asemenea, art. 43 lit. a din aceeași lege prevede că la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture, ceea ce contrazice opinia recurentului, care, dacă ar fi acceptată, ar presupune ca educatorul (institutorul) să desfășoare activitățile didactice cu grupa de preșcolari pe tot timpul cât aceștia se află în unitatea de învățământ. Dimpotrivă, normarea în ture, presupune existența unui număr limitat de ore care compun norma didactică.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea că învățătorii, educatorii și institutorii nu prestează activități didactice de predare - învățare.
Astfel, potrivit art. 42(1) lit. a) din Legea nr. 128/1997, activitatea întregului personal didactic de predare cuprinde activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planurilor de învățământ, deci, inclusiv activitatea învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
Faptul că în norma didactică a învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu sunt incluse și ore de limbi străine sau sport nu înseamnă însă că aceștia nu desfășoară activități didactice de predare având în vedere prevederile art. 42(1) lit. a) din Legea nr. 128/1997. Pe de altă parte. art. 44 al.4 și 42din Legea nr. 128/1997 prevede că orele de limbi străine și sport, în învățământul preșcolar și primar pot fi predate și de educatoare, de învățători ori de institutori.
În plus, faptul că art. 44(1) din Legea nr. 128/1997 stabilește că norma didactică cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licență sau de absolvire, nu înseamnă în mod necesar că în norma didactică se includ numai ore la specializări care se încadrează într-un domeniu de studii universitare de licență, putând fi vorba și de specializări înscrise într-o diplomă de absolvire, în această categorie încadrându-se și diploma cerută pentru ocuparea funcțiilor de educatoare, de învățători ori de institutori în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 128/1997.
De altfel, norma intitulată " pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani, în perioada 02.06.2008 - 02.07.2008" aprobată de Ministerul Educației, Cercetării și T, care cuprinde Planul de învățământ pentru nivelul antepreșcolar și preșcolar, în cuprinsul căruia se face referire în mod expres la norma cadrului didactic la care se raportează, pe tură, numărul de ore dedicate activității din planul de învățământ care cuprinde și activități de învățare alături de alte activități respectiv "rutine" și "tranziții", fiind vorba de un număr total de 5 ore săptămânal dedicat acestor activități în cadrul normei personalului didactic.
Mai mult, în Metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru copiii cu vârsta cuprinsă între naștere și 7 ani, cuprinsă în același, la punctul 4 se indică în mod expres că numărul activităților care se desfășoară zilnic cu copiii este corelat cu numărul de ore din norma cadrului didactic dedicate acestora iar la punctul 8 se definește activitatea de învățare, indicându-se în mod expres că aceasta cuprinde activități integrate cu focalizare pe anumite arii curriculare respectiv limbă și comunicare, știință, arte, educație pentru societate, educație fizică.
Apoi, în Anexa 1 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și T nr. 4686/ 05. 08.2003, privind aprobarea Planului-cadru de învățământ pentru clasele I - a II-a, se stabilește un număr minim de 18 ore și un număr maxim de 20 ore săptămânal pentru activități didactice în timp ce în Anexa 1.1. la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5198 / 01.11.2004, cuprinzând Planul cadru de învățământ pentru clasele a III-a - a IV-a se stabilește un număr minim de 19 ore și un număr maxim de 22 ore săptămânal pentru activități didactice pentru clasa a III-a respectiv minim 21 ore și maxim 24 ore pentru clasa a IV-
În planurile cadru de învățământ pentru învățământul primar sunt cuprinse și ore de educație fizică și ore de religie care nu intră în norma învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
Este deci stabilit că activitatea învățătorilor, educatorilor și institutorilor cuprinde activități didactice și este normată.
Rezultă astfel că norma didactică obișnuită a învățătorilor, educatorilor și institutorilor cuprinde un număr săptămânal de ore determinabil prin raportare la numărul de ore stabilit în planurile de învățământ la care se referă legiuitorul în care se stabilesc limite minime și maxime cu privire la numărul de ore corespunzător activităților enumerate la art.42.
Numărul de ore care intră în norma didactică rezultă din scăderea din numărul de ore corespunzător activităților enumerate la art.42 alin. (1) lit. ) a numărului de ore de limbi străine, sport și religie incluse, după caz, în planurile de învățământ preșcolar și primar, la care se referă art. 44 al.3 și 41și art. 136 din Legea nr. 128/1997 și care nu intră în norma învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
Se mai reține că norma juridică cuprinsă în art. 45 din Legea nr. 128/1997 are un caracter imperativ astfel încât ea nu lasă la latitudinea unității școlare ori a Ministerului Educației reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, ci obligă la luarea acestor măsuri. Aplicarea legii de către instanța de judecată nu poate fi condiționată de existența unor măsuri administrative de pune în aplicare a legii care ar trebui luate de autoritățile administrative cu atribuții în acest sen. O astfel de condiționare ar însemna negarea dreptului de acces la o instanță garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa aplicării legii de către organele administrative ale statului, instanțele de judecată au competența de a dispune ele însele obligarea acestor organe administrative să respecte și să aplice legea și de a le cenzura actele nelegale sau omisiunea de a pune în aplicare legea.
În sfârșit, în legătură cu susținerea recurentului că hotărârea judecătorească ar avea efete retroactive Curtea reține următoarele:
Cererea introductivă a avut două capete de cerere, unul dintre ele privind obligarea pârâtului la reducerea normei didactice în viitor și altul privind acordarea unor drepturi salariale pentru trecut.
Instanța de fond în mod corect a obligat pârâtul ca în viitor să reducă norma didactică pentru trei dintre reclamanți având în vedere considerentele expuse anterior.
Dar, obligația pârâtului de a reduce norma didactică a acestor cadre didactice exista și în trecut, respectiv după intrarea în vigoare a prevederilor legale care impuneau reducerea normei didactice, de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de acestea - dobândirea gradului didactic I și împlinirea unei vechimi în învățământ de 25 de ani.
Această obligație imperativă nu a fost respectată de pârât astfel încât cadrele didactice care îndeplineau aceste condiții au lucrat în cadrul normei didactice cu cate două ore în plus săptămânal, față de numărul de ore în care ar fi trebuit să lucreze, situația fiind determinată de culpa pârâtului.
În aceste condiții cadrele didactice respective au dreptul la plata acestor ore lucrate în plus care constituie muncă suplimentară.
Problema retroactivității se pune numai în cazul actelor normative.
Această problemă nu se pune și în cazul hotărârilor judecătorești. De altfel, dreptul de acces la o instanță implică posibilitatea oricărei persoane de a se adresa instanțelor judecătorești pentru repararea unui prejudiciu deja produs, anterior sesizării acestora, cu condiția respectării termenului de prescripție extinctivă.
În cauză, reclamanții au solicitat tocmai repararea prejudiciului produs prin prestarea unor activități în ore suplimentare celor incluse în norma didactică, pentru care nu au primit nici un fel de compensație.
Omisiunea pârâtului de a emite un act formal prin care să reducă norma didactică nu poate constitui un temei pentru lipsirea reclamanților de compensații pentru munca suplimentară depusă, câtă vreme omisiunea pârâtului de a proceda în acest mod a fost contrară legii iar acesta nu poate invoca propria culpă pentru a refuza plata drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurentul - pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în T,--4, județul T împotriva sentinței civile nr.2076/17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR, cu sediul în T,-, județul T, și intimații - pârâți: CONSILIUL LOCAL VECHE, județul T, CONSILIUL LOCAL, județul T, ȘCOALA CU CL. 1-8 VECHE, județul T, ȘCOALA CU CL. 1-8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Jud.fond:;Șt.
Red.dec.- jud. /22.01.2009
dispozitiv gref.
2 ex./23.01.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
