Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1348/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1348/
Ședința publică din 11 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantele, și, cu domiciliul procesual ales în Tg. M,- și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 1244 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru, iar Tribunalul Mureșa comunicat relațiile solicitate la termenul anterior.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1244/18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și s-a admis acțiunea reclamanților, precum și cea a intervenienților în nume propriu, (), formulată împotriva pârâților Ministerul -, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Pârâții au fost obligați să plătească, în solidar, reclamanților, (), sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 23.07.2004 și până la data pronunțării hotărârii, precum și în continuare, sume actualizate cu rata inflației calculată până la data plății.
Prin aceeași sentință, pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească următorilor reclamanți sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, sume actualizate cu rata inflației calculată până la data plății în funcție de perioada solicitată, astfel: pentru perioada 23.07.2004 - 10.10.2005 și 01.02.2007 - până în prezent și în continuare; pentru perioada 23.07.2004 - 08.11.2004 și 31.08.2006 - până în prezent și în contin uare, pentru perioada 23.07.2004 - 01.06.2007, pentru perioada 23.07.2004 - 08.11.2004 și 20.07.2006 - până în prezent și în continuare, pentru perioada 23.07.2004 - 08.01.2007, începând cu data de 01.03.2006 - până în prezent și în continuare, pentru perioada 23.07.2004 - 22.06.2005 și 02.01.2007 - până în prezent și în continuare.
De asemenea, s-a respins acțiunea reclamanților aprozi, și, împotriva acelorași pârâți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs reclamantele, și și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
Reclamantele, și au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulate de ele și obligarea pârâților la plata în favoarea lor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu data de 23 iulie 2004 și în continuare, sume actualizate cu rata inflației.
În motivarea recursului s-a arătat că prin art. 47 din Legea nr.50/1996 s-a prevăzut că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitate neuropsihică. S-a mai arătat că acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct.42 din OG nr.83/2000, abrogarea fiind însă nelegală.
Reclamantele au mai susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond că sporul în discuție nu poate fi acordat personalului conex, respectiv agenților procedurali și aprozilor, cu atât mai mult cu cât prin aceeași sentință și prin sentințe pronunțate în alte cauze s-a recunoscut îndreptățirea de a primi acest spor unor persoane care au aceeași funcție cu a reclamantelor.
S-a invocat de asemenea, faptul că anterior intrării în vigoare a Legii nr.567/2004 reclamantele se încadrau în categoria personalului auxiliar de specialitate și beneficiau de sporul solicitat și în condițiile în care personalul auxiliar și personalul conex sunt în strânsă legătură și au aceleași drepturi și obligații și personalul conex este îndreptățit să beneficieze de sporul de 50%.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a declarat recurs în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice și față de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între reclamant, pe de o parte și Ministerul Finanțelor Publice, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
S-a mai relevat faptul că Ministerul Finanțelor Publice este terț față de raporturile juridice existente între reclamant și instituția pârâtă, iar faptul ordonatorul principal de credite nu a acordat drepturile salariale pe care le-a pretins reclamantul, nu justifică promovarea unei cereri de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice. De asemenea, împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea bugetului de stat, nu poate constitui temeiul chemării în garanție a acestei instituții și obligarea sa la plata drepturilor de natură salarială.
Referitor la chemarea în judecată a Direcției Generale a Finanțelor Publice M, s-a arătat că direcțiile generale ale finanțelor publice județene, ca organe descentralizate ale Ministerului Finanțelor Publice reprezintă în fața instanțelor de judecată interesele acestui minister, însă reprezentarea nu operează de drept ci se realizează în baza unei delegații de reprezentare specială dată de aceasta din urmă.
În consecință, s-a susținut că Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu au calitatea procesuală pasivă în cauză.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Față de recursul declarat de reclamante, Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea acestuia, invocând faptul că pretențiile acestora sunt nefondate în contextul în care nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Recursurile au fost înaintate la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă ulterior s-a pronunțat decizia civilă nr.1382/11 februarie 2009 acestei instanțe prin care s- declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Tg-
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
În cauza dedusă judecății reclamantele și intervenientele au solicitat obligarea pârâților Ministerul -, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar. Cererile formulate au fost admis, cu excepția celor formulate de reclamantele, și, în privința cărora s-a reținut că fiind angajate în funcția de aprod fac parte din categoria personalului conex și ca atare nu pot beneficia de sporul solicitat, care este recunoscut doar în favoarea personalului auxiliar de specialitate.
Față de pretențiile formulate de reclamantele menționate mai sus trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, iar prin dispozițiile alin.3 al aceluiași articol s-a prevăzut că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Din formularea textului de lege menționat rezultă fără echivoc faptul că funcțiile de agent procedural, aprod și șofer nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, fiind funcții conexe acestui personal.
În privința sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prin decizia nr.21/ 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite s- statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin urmare, în condițiile în care prin această decizie s-a stabilit că doar personalul auxiliar de specialitate este îndreptățit să beneficieze de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar în raport de prevederile art. 329 alin.3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept în urma soluționării recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe și având în vedere că reclamantele recurente sunt angajate în funcția de aprod, care nu se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate, instanța de recurs apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că pretențiile acestora sunt nefondate.
Având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă în cazul recursurilor declarate împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel instanța poate să examineze cauze sub toate aspectele, curtea reține că același raționament trebuie aplicat și în cazul intervenientelor, și, care deși sunt angajate în funcția d aprod ca și reclamantele recurente (fila 232 dosar recurs), totuși pretențiile lor au fost admise.
În consecință, având în vedere că și intervenientele nominalizate fac parte din categoria personalului conex, pentru aceleași considerente cu cele expuse mai sus pretențiile lor având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică se impun a fi respinse.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice M și a Ministerului Economiei li Finanțelor criticile formulate de recurenta M se apreciază a fi nefondate având în vedere că în virtutea prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2002, acest minister răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, aceeași responsabilitate a Ministerului Finanțelor Publice derivă și din prevederile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004 și ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 379/2005, conform cărora cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației referitoare la creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor judecătorești definitive se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, același minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra legii bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Recurentul a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamanți nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce-i revin, decurgând din legea sa de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul -, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
Totodată, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Prin urmare în mod greșit se susține că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală în cauză.
În condițiile în care Ministerul Finanțelor Publice are calitate de garant al obligației de plată a drepturilor bănești stabilite prin hotărârea judecătorească atacată și alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi se face prin direcțiile județene ale finanțelor publice, în mod nejustificat se susține că Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, și și va admite recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantelor, și, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, și, cu domiciliul ales în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1244 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg-M, str. -. - nr.1-3, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceleași hotărâri.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților aprozi, și.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored./2 ex.
31.08.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
