Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1354/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1354/
Ședința publică din 11 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, în calitate de primar al comunei, cu sediul în com. sat nr.174, jud.H, împotriva sentinței civile nr. 258 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru. Se constată, de asemenea, că pârâtul recurent a comunicat relațiile solicitate la termenul anterior.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 258 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtului Primarul - ordonator de credite - al Primăriei comunei, județul H;
- pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 12 februarie 2009 și în continuare, cât timp reclamanții vor îndeplini calitatea de salariați ai pârâtei;
- pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților sporul de dispozitiv în cuantum de 25% actualizat conform indicelui de inflație, calculat până la data plății efective;
- pârâtul a fost obligat să efectueze demersurile legale necesare asigurării plății sumelor solicitate și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carbetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei comunei, în calitate de personal contractual.
Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Așa cum este prevăzut la art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, prin care s-a completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2 având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Mai mult, la pct. 31.1 din acest ordin se prevede: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege atât funcționarii publici cât și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".
Prin urmare, instanța apreciat că această completare îi vizează și pe reclamanți, care își desfășoară activitatea ca personal civil (în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul nr. 275/2002), în cadrul Primăriei.
În acest context, se desprinde ideea că, prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Prin această măsură s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a apreciat-o ca fiind admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 și 1084 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Primarul comunei și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei comunei, fiind angajați în baza unor contracte individuale de muncă.
S-a mai arătat că reclamanții sunt angajații unei instituții din cadrul administrației publice locale, fiind în subordinea Primarului comunei și ca atare, un ordin al Ministerului Administrației și Internelor, ce conduce o autoritate a administrației publice centrale, nu poate avea incidență în privința funcționarilor publice și a personalului contractual al unei instituții publice, subordonată altei autorități publice.
De asemenea, dispozițiile Legii nr. 138/1999 nu pot fi aplicate reclamanților, întrucât aceștia nu se încadrează în sfera salariaților cărora li se aplică dispozițiile acestei legi.
S-a mai susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanții se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și, pe de altă parte, Ordinul nr. 496/2003 emis de acest minister, nu le poate fi aplicat reclamanților, ei neavând nici un raport de serviciu sau de muncă cu Ministerul Administrației și Internelor.
Recurentul a mai arătat că reclamanții nu au vocația legală pentru acordarea sporului solicitat, astfel că este nelegală acordarea acestui spor pentru o categorie de persoane care nu sunt îndreptățite conform prevederilor legale în vigoare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții, astfel cum a reținut și instanța de fond, sunt angajați ai Primăriei comunei în calitate de personal contractual. Din actele dosarului rezultă că aceștia îndeplinesc funcțiile de bibliotecar, agent agricol, muncitor și guard.
Raportat la atribuțiile reclamanților, astfel cum sunt consemnate în fișele postului, instanța de recursa reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că aceștia sunt vizați de Ordinul nr. 275/2002 completat cu Ordinul MI nr. 496/2003.
În acest sens trebuie avut în vedere faptul că reclamanții prin atribuțiile specifice funcțiilor de execuție pe care le îndeplinesc, nu au desfășurat și nu desfășoarăactivități în domeniul administrației publice.
Potrivit art. 9.2 din Ordinul MI nr. 496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin urmare, ordinul menționat are în vedere acordarea indemnizației de dispozitiv în situația îndeplinirii a două condiții cumulative și anume: calitatea de personal contractual și desfășurarea activității în domeniul administrației publice.
În ceea ce-i privește pe reclamanți, cea de-a doua condiție nu este îndeplinită și în consecință, curtea apreciază că pretențiile acestora formulate prin cererea introductivă, sunt nefondate.
Calitatea de persoană ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu poate fi confundată cu calitatea angajatorului acesteia de organ al administrației publice. Cu alte cuvinte, determinarea calității de persoană îndreptățită la acordarea sporului de dispozitiv în sensul prevederilor Ordinului MI nr. 496/2003 trebuie analizată exclusiv prin prisma atribuțiilor efectiv exercitate în domeniul administrației publice, respectiv a atribuțiilor specifice acestui domeniu în sensul legii.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate curtea reține că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie și în consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de primarul comunei va fi admis și se va modifica în tot sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, în calitate de Primar al comunei, județul H, împotriva sentinței civile nr. 258 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:;
-1.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
