Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1359/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1359/
Ședința publică din 11 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul Sindicatul Acord Tg.M, cu sediul în Tg.M,-, în numele și pentru membrul de sindicat, de intervenienții, G, I, și, cu domiciliul ales în Târnăveni, str.1 - 2..46 Z2.8, împotriva sentinței civile nr. 85 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul reclamantului recurent Sindicatul Acord Tg.M, consilier juridic și reprezentanta chematului în garanție intimat Consiliul Județean M, consilier juridic, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intervenienții recurenți au depus răspuns la întâmpinare.
Instanța invocă nulitatea recursului declarat de intervenientele, și, acesta nefiind semnat de respectivele recurente.
Instanța invocă, de asemenea, excepția tardivității recursului declarat de intervenienți, acesta nefiind formulat în termenul prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Reprezentantul reclamantului recurent depune, cu titlu de practică judiciară, copia dispozitivului deciziei civile nr.506/R/10.04.2009 a Curții de Apel Tg.M și sentința civilă nr.1103/14.11.2007 a Tribunalului Dâmbovița.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate din oficiu și a recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Reprezentanta chematului în garanție intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.614 din 8 aprilie 2008 Tribunalului Mureș, cu opinie separată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Socială de Asistență Socială și Protecția Copilului M, iar în considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 susținând că sunt victimele unei discriminări de natură salarială în raport cu funcționarii publici care beneficiază de dreptul primelor de vacanță.
Instanța de fond a reținut că potrivit Legii 188/1999 funcționarul public este o persoană numită în condițiile legii într-o funcție publică și conform art.43 din aceiași lege, trebuie să respecte multiple interdicții, iar reclamanții și intervenienții nu ocupă funcție publică și nici nu trebuie să respecte interdicțiile specifice funcționarului public.
Ca atare, s-a constatat că reclamanții și intervenienții nu se află într-o situație comparabilă cu funcționarii publici astfel că nu sunt discriminați în sensul OG 137/2000.
S-a apreciat că invocarea de reclamanți a prevederilor OG 33/2001 a Legilor 743/2001, 631/2002, 507/2003 și a Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu au relevanță în prezenta cauză deoarece aceste acte normative au fost suspendate temporar și de altfel nu se aplică reclamanților și intervenienților iar referitor la artz.59 alin.3 din CCM s-a apreciat că s-a stabilit vocația la plata primei de vacanță iar dreptul se poate stabili doar prin negociere între angajați și angajator.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Sindicatul ACORD Tg-M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și acțiunii formulate de reclamanți.
Prin decizia civilă 1411/R/30.09.2008 a Curții de Apel Tg-M s-a admis recursul declarat, s-a dispus casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș.
La rejudecarea cauzei s-a pronunțat sentința civilă nr.85 din 27 ianuarie 2009 de către Tribunalul Mureș prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, cererea de intervenție în interes propriu și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGASPC M, iar în considerentele acestei hotărâri s-a reținut următoarele:
Acțiunea formulată de reclamanți se constată a fi nefondată întrucât s-a apreciat că prima de vacanță solicitată de reclamanții și intervenineții în cauză, personal contractual, este un drept de natură salarială acordat funcționarilor publici prin art.34 alin.2 din Legea 188/1999 în considerarea statutului special al funcționarilor publici.
S-a reținut că reclamanții și intervenienții nu ocupă o funcție publică, nu au trebuit să îndeplinească condițiile de promovare a unor examene și concursuri pentru numire și nici nu trebuie să respecte interdicțiile specifice funcționarilor publici astfel în cât s-a constatat că reclamanții și intervenienții nu se află într-o situație comparabilă cu funcționarii publici și nu sunt discriminați în sensul OG 137/2000.
De asemenea s-a apreciat că reclamanților și intervenienților nu le sunt aplicabile prev.OG 33/2001 și a Legii 743/2001, 631/2002 și 507/2003 precizându-se că art.59 alin.3 din CCM unic la nivel național pe anii 2007 și 2010 invocat de către reclamanți și intervenienți le conferă o vocație referitor la plata primelor de vacanță și nu un drept întrucât este necesară negocierea dintre părți, respectiv între angajați și angajator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul Sindicatul ACORD Tg-M solicitând admiterea recursului declarat, modificarea în totalitate a sentinței civile 85/2009 a Tribunalului Mureș și admiterea acțiunii formulate.
În motivele de recurs se arată că prin CCM la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, la art.88 alin.2 lit.f, s-a prevăzut că "drepturile salariale cuprind prime de vacanță egale cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu". Se arată că personalul contractual din cadrul aparatului propriu al Consiliului Județean M în a cărui subordine se află și DDASPC M primește această primă de vacanță creându-se o discrepanță în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului care-și desfășoară în baza unor contracte individuale de muncă activitatea în comparație cu drepturile acordate funcționarilor publici neasigurându-se în acest mod egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Se susține că instanța nu a luat în considerare faptul că la momentul actual prevederile Legii 188/1999 prevede un sistem de salarizare superior pentru funcționarii publici în comparație cu grilele de salarizare aplicabile personalului contractual.
Recurenta susține că sunt încălcate principiul egalității de tratament prev. de art.154 Codul muncii și cel a diferențierii salariilor și al sporurilor numai în raport cu nivelul studiilor cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Se arată că în speță sunt incidente disp.art.27 alin.1 din OUG nr.137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii, și pe cale de consecință, acțiunea recurentei este întemeiată.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs intervenienta în nume propriu, și alții conform tabelului aflat la fila 52 dosar recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii judecătorești atacate și admiterea cererii de intervenție formulată.
DGASPC Mai nvocat excepția tardivității recursului formulat de către recurenții și alții, împotriva sentinței civile nr.85/2009 a Tribunalului Mureș arătându-se că acestor recurenți le-a fost comunicată hotărârea atacată cu mult timp înainte de recursul declarat la 24 aprilie 2009, astfel în cât se invocă excepția tardivității pentru recursul declarat.
În întâmpinarea depusă se solicită de către DGASPC M respingerea recursului declarat ca nefondat arătându-se că în mod legal și temeinică s-a stabilit că reclamanții și recurenților nu li se aplică textele de lege invocate iar în cauză nefiind aplicabile prev.art.304 pct.9 pr.civ. se solicită respingerea recursului declarat.
Consiliul județean M, prin întâmpinarea depusă, solicită respingerea recursului declarat de Sindicatul ACORD TG-M atât ca neîntemeiat cât și ca nefondat, arătându-se că așa-zisa discriminare invocată nu se bazează nici pe argumente legale, nici logice, nici morale astfel în cât se solicită respingerea recursului declarat.
Examinând recursurile declarate prin prisma prev.art.304 pct.9 pr.civ și a motivelor de recurs invocate, se constată că:
Recursul declarat de intervenienții, și este nul avându-se în vedere prev.art.302 pr.civ. întrucât în tabelul aflat la fila 52 din dosarul de recurs lipsește semnătura acestora ceea ce atrage, conform art.302 lit.d pr.civ. aplicarea sancțiunii nulității recursului declarat.
În ce privește recursul declarat de și ceilalți conform tabelului anexat, se constată că excepția tardivității invocată de către DGASPC M este fondată întrucât recursul a fost înregistrat la data de 24 aprilie 2009, conform filei 49 din dosar în condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată la 11 martie 2009, ceea ce atrage aplicarea sancțiunii tardivității întrucât nu s-a respectat termenul de 10 zile stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului în litigiile de muncă.
În ce privește recursul declarat de Sindicatul ACORD se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt angajați ai DGASPC M ca personal contractual, iar solicitarea acestora de a li se acorda primele de vacanță de care beneficiază funcționarii publici se apreciază că a fost respinsă în mod judicios de către instanța de fond întrucât reclamanții nu ocupă funcție publică și nu au aceleași interdicții ca funcționarii publici astfel în cât nu li se cuvin acordarea drepturilor referitoare la prima de vacanță de care beneficiază funcționarii publici.
În ce privește contractul de muncă la nivel național invocat de către recurenți se constată că referitor la plata primei de vacanță Tribunalul Mureșa apreciat corect că se stabilește o vocație la plata primei de vacanță și nu un drept considerându-se întemeiat că dreptul se va putea stabili doar prin negociere între angajați și angajator referitor la plata primei de vacanță.
De altfel art.6 din Legea 188/1999 reglementează în mod expres că prevederile acestei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărie, întreținere, reparații și de deservire, paza precum și altor categorii de persoanl care nu exercită prerogativele de putere publică.
Coroborând starea de fapt de mai sus cu prevederile Deciziei nr.1325/2008 a Curții Constituționale se constată că criticile aduse hotărârii atacate sunt nefondate urmându-se a se respinge și a se menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Sindicatul ACORD cu sediul în Tg-M, -, județul M, în numele și pentru membrul de sindicat, împotriva sentinței civile nr.85 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Constată nulitatea recursului declarat de intervenienții, și, cu domiciliul ales în Târnăveni str.1 - 2..46 Z2.8, județul M, împotriva aceleiași hotărâri.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de, fostă, G, I,toți cu domiciliul ales în Târnăveni str.1 - 2..46 Z2.8, județul M, împotriva aceleiași hotărâri.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
31.08.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
