Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1382/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7823/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1382/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.729/LM din 05 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G afiliat la Federația Educației Naționale și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL MICI și ȘCOALA MICI, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât Consiliul Județean G, prin consilier juridic, cu împuternicire atașată la fila 12 dosar, intimatul reclamant Sindicatul Învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale, prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică nr.14/04.03.2009 atașată la fila 13 dosar, lipsind intimații pârâți Consiliul Local Vînătorii Mici și Școala Vînătorii Mici.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Consiliul Județean G, a depus la dosar concluzii scrise, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 04.03.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentului pârât Consiliul Județean G, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Consilierul juridic al intimatului reclamant Sindicatul Învățământului G, depune la dosar note scrise și solicită respingerea ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.729/05.09.2008, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G afiliat la federația Educației Naționale împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Vînătorii Mici și Școala Vînătorii Mici și obligat pârâții să plătească membrilor sindicatului reclamant - personal didactic cu gradul didactic I, drepturile salariale constând în diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007, pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, drepturile cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data când erau datorate și până în ziua plății efective; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 lit. b din actul normativ menționat pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare este de 1,000 și se acordă eșalonat pentru perioade fixe cuprinse în chiar textul de lege, începând cu 01.01.2007 și până la 20.08.2007.
Așa cum rezultă din tabelul nominal aflat la dosar numiții, G, G, G, lorga, G, ce au împuternicit reclamantul să formuleze prezenta acțiune, au funcții didactice de gradul I, încadrându-se în Anexa 2 din OG nr.11/2007.
S-a reținut totodată că, prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată OG nr.11/2007 aducându-se unele modificări care nu vizează însă perioada pentru care se acordă coeficientul de multiplicare de 1,000.
Dimpotrivă, în chiar cuprinsul Legii 220/2007 se reiterează perioadele de acordare a coeficientului de multiplicare acestea începând de asemenea, cu 01.01.2007 și terminând cu 20.08.2007.
Ca atare, legiuitorul a prevăzut în chiar cuprinsul actului emis, perioada pentru care se aplică acesta, astfel că intrarea în vigoare a Legii 220/2007 la un moment ulterior emiterii OG nr.11/2007 respectiv la data de 20.07.2007, nu are relevanță din acest punct de vedere.
S-a statuat că, în cauză nu este vorba de retroactivitatea Legii nr.220/2007 prin aplicarea acesteia pentru un moment anterior intrării în vigoare ci de aplicarea prevederilor conținute în cuprinsul legii, Legea nr.220/2007 pentru aprobarea OG nr.11/2007 astfel cum aceasta a fost emisă.
Momentul intrării în vigoare a Legii nr.220/2007 și anume 20.07.2007 are relevanță exclusiv cu privire la modificările aduse începând cu această dată OG nr.11/2007, modificări care nu afectează însă, așa cum s-a arătat situația reclamantului.
Astfel, reclamantul a beneficiat de coeficientul de multiplicare, începând cu data de 01.01.2007.
Cum urmare a unei interpretări eronate privind aplicarea legii civile, drepturile reclamantului au fost acordate începând cu luna august 2007, iar nu cu luna ianuarie 2007, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea formulată, motiv pentru care a admis-o și obligat pârâții să plătească membrilor sindicatului reclamant - personal didactic cu gradul didactic I, drepturile salariale constând în diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007, pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, drepturile cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data când erau datorate și până în ziua plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Județean G, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în ceea ce privește plata sumelor solicitate de către reclamanți. Dimpotrivă, potrivit art.6 lit.b și art.7 alin.4 și 5 din Legea bugetului pe stat pe anul 2009 nr.388/2007 sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.6 lit.b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, același act normativ precizează că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.7 alin.4 pe comune,orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de criterii specifice și nu din sau prin bugetul Consiliului Județean. Ori, raportat la aceste dispoziții, se pretinde că recurenta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul formulat pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Consiliul Județean are, conform art.164 din Legea nr.84/1995, art.13 din OUG nr.32/2001 și art.38 din Legea nr.215/2001, atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor financiare către acestea. Tocmai pentru că are asemenea competențe legale în domeniul repartizării fondurilor financiare către unitățile de învățământ preuniversitar de stat, hotărârea judecătorească din prezenta cauză trebuie să fie opozabilă și acestui pârât, căci nici calcularea, nici plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune nu s-ar putea realiza în lipsa finanțării învățământului preuniversitar de către instituția abilitată anterior precizată.
Ca atare, nu are relevanță în cauză că repartizarea sumelor defalcate pentru finanțarea unităților de învățământ se realizează prin Decizia Directorului Direcției Finanțelor Publice județene, după consultarea Consiliului Județean, atâta vreme cât recurenta are atribuții în finanțarea unităților de învățământ și, așa cum s-a mai arătat, plata drepturilor salariale pretinse nu se poate realiza în lipsa unei astfel de finanțări de către recurentul în cauză.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept incidente în cauză, recurentul sus menționat legitimându-se procesual pasiv în cadrul procesual dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.729/LM din 05 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G afiliat la Federația Educației Naționale și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL MICI și ȘCOALA MICI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./31.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
