Obligație de a face. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6266/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1380/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 3863 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 35989/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul pârât INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICA MATERIALELOR-, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/23.12.2008 atașată la fila 17 dosar, intimatul pârât Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizica Materialelor - B, prin consilier juridic G.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta reclamantă, depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar intimatul pârât Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizica Materialelor - B, a depus la dosar note scrise și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei secții.
Avocatul recurentei reclamante, solicită emiterea unei adrese din partea instanței pentru ca intimatul să răspundă la punctul 2 și 3 din nota de probatorii atașată la fila 69 dosar fond.
Consilierul juridic al intimatului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizica Materialelor - B, declară că nu dețin înscrisurile solicitate de recurentă și a făcut vorbire despre acestea în notele scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei reclamante, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al intimatului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizica Materialelor - B, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3863/07.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Institutul Național pentru Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor () să plătească contribuțiile la bugetul statului și asigurărilor sociale pentru lunile iunie 2005, iulie 2005 și perioada 01-04.08.2005.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. În legislația de specialitate, în special Legea nr. 19/2000 și Ordinul nr. 1019/2007, se menționează că plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat înseamnă virarea prin bancă a sumelor aferente și comunicarea în termen legal prin declarații inițiale sau/și rectificative a sumelor, pentru ca instituția în contul căreia s-a făcut plata să colecteze datele și să le comunice CNPAS pentru a fi întocmit certificatul privind stagiul de cotizare și punctajul anual realizat pentru angajatul contribuabil.
Conform aceleiași legislații, în cazul plății drepturilor bănești în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, procedura de depunere a declarațiilor rectificative este diferită și este specificată în amănunt.
Aceasta este procedura ce trebuia respectată și de pârât pentru salariile plătite reclamantei în temeiul hotărârii judecătorești nr.1939/R/26.05.2006.
În alineatul 5 pagina 2 a sentinței, instanța atribuie reclamantei o exprimare pe care nu a folosit-o în niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar.
La alineatul 10 din pagina 2 a sentinței, instanța a scos din context o parte a afirmației făcute în răspunsul la întâmpinare, modificând sensul în defavoarea reclamantei.
Există afirmații greșite ale instanței la alineatul 2, pagina 3 din sentință, la alineatul 3, pagina 3, precum și la alineatul 4, pagina 3. De asemenea, susținerea instanței de la pagina 3 alineatul 5 al sentinței este eronată și, în plus, instanța nu a interpretat corect anexele referitoare la declarațiile inițiale și rectificative, care fac parte din legislația muncii și fiscală. În speță, a depus numai declarațiile rectificative, nu și pe cele inițiale.
2. În ședința de judecată din 27.02.2008, a fost depusă la dosar Nota de Probe, încuviințată de instanță pentru punctele 1, 2 și 3.
Pentru punctul 1, pârâtul a prezentat adeverința din data de 27.03.2008 emisă de CJP I, care conține și informația solicitată, pe lângă alte informații nesolicitate și inutile cauzei.
Pentru punctul 2, pârâtul nu a depus statele de plată vizate de ITM I, iar pentru punctul 3 nu a depus declarațiile rectificative întocmite la 11.10.2006, anexa 1.2 față și verso, care să conțină sumele pe care le-a plătit după 14 zile de la data întocmirii acestor declarații, anume la data de 25.10.2006.
3. În ședința de judecată din 27.02.2008, instanța a respins punctul 4 al Notei de Probe, prin care s-a solicitat depunerea unei copii conforme cu originalul a cărții de muncă, unde trebuie să fie consemnate drepturile salariale achitate reclamantei în baza deciziei civile nr. 1939/R/2006.
Mai trebuie observat că reclamanta este încadrată în grupa a II-a de muncă, iar ca să beneficieze la pensie de prevederile legii din acest domeniu, trebuie specificată în cartea de muncă continuitatea în activitate, ceea ce face necesar ca decizia civilă nr. 1939/R/2006 să fie consemnată în cartea de muncă.
În baza dreptului reclamantei de a avea acces la cartea de muncă, a solicitat pârâtului să-i elibereze o copie conformă cu originalul, însă a fost refuzată, motiv pentru care s-a adresat Avocatului Poporului, care i-a răspuns că problema este de competența instanțelor judecătorești.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 08.01.2009, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri pentru recurenta-reclamantă, punând în vedere intimatului-pârât, prin consilier juridic, să depună la dosar statele de plată vizate de ITM pentru perioada 01.06.-04.08.2006 și dovada că declarațiile rectificative conțin sumele pe care intimatul le-a achitat. Cu toate acestea, intimatul-pârât nu s-a conformat dispozițiilor instanței la termenul din 05.03.2009, ce i-a fost acordat în acest sens, termen la care a arătat, prin consilier, că nu deține respectivele documente, fapt despre care a făcut vorbire și în notele scrise.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect respingând ca neîntemeiată acțiunea prin care recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatului-pârât să plătească contribuțiile la bugetul statului și asigurărilor sociale pentru lunile iunie 2005, iulie 2005 și perioada 01-04.08.2005.
Legalitatea și temeinicia acestei soluții se bazează pe mai multe argumente, care demonstrează în același timp lipsa de fundament a criticilor exprimate prin motivele de recurs.
Astfel, date fiind dispozițiile diferitelor legi bugetare anuale și cele ale Legii nr. 19/2000 (în special cele ale art. 5 coroborate cu cele ale art. 22), obligația de plată a contribuțiilor la care face referire recurenta-reclamantă revine intimatului-pârât, ea trebuind executată față de bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale, mai precis față de acele persoane juridice care răspund de administrarea și gestionarea bugetelor respective. Ca atare, intimatul-pârât are calitatea de debitor al acestei obligații în raporturile juridice privitoare la plata respectivelor contribuții, iar creditorii respectivei obligații sunt persoanele juridice (organe ale statului) care au atribuții privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.
În aceste condiții, doar aceste persoane juridice sunt îndreptățite, și în același timp, au obligația să solicite achitarea contribuțiilor aferente la bugetul de stat și la cel al asigurărilor sociale, recurenta-reclamantă nefiind îndreptățită să acționeze în acest sens.
În plus, potrivit art. 37 teza I din Legea nr. 19/2000, în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a "datorat" contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat. Prin urmare, chiar și în eventualitatea neplății contribuției de asigurări sociale de către intimatul-pârât, recurenta-reclamantă nu ar avea de suferit în ce privește stabilirea și calculul drepturilor sale de pensie. Aceasta întrucât textul legal precitat nu impune condiția achitării CAS în cazul persoanelor din categoria cărora face parte și recurenta, ci doar aceea a existenței datoriei de plată a acestei contribuții pentru ca perioada pentru care există obligația să fie considerată stagiu de cotizare. În consecință, și din acest punct de vedere pretențiile recurentei-reclamante apar ca neîntemeiate.
În sfârșit, așa cum în mod just a reținut și Tribunalul, prin actele pe care le-a depus în cursul judecății în fond, constând din declarații inițiale și rectificative, ordine de plată (a se vedea filele 23-62 din dosarul de fond), intimatul-pârât a făcut dovada executării obligațiilor ce-i reveneau față de bugetul de stat și celelalte bugete speciale.
Așa fiind, niciunul dintre motivele de recurs nu este întemeiat, impunându-se totuși câteva precizări.
Relativ la primele două motive, acestea urmează a fi înlăturate pentru argumentele prezentate anterior, afirmațiile din cuprinsul lor neavând niciun fel de relevanță în speță.
Cât privește cel de-al treilea motiv de recurs, trebuie arătat că față de natura și obiectul pretențiilor deduse judecății, nu era nici necesară și nici utilă pentru soluționarea pricinii depunerea copiei cărții de muncă a recurentei-reclamante în care să fie consemnate drepturile salariale plătite în baza deciziei civile nr. 1939/R/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII- Nu există nici un fel de legătură între această solicitare a recurentei-reclamante și acțiunea pe care a formulat-o, acțiune prin care a cerut obligarea intimatului-pârât să plătească contribuțiile la bugetul statului și asigurărilor sociale pentru lunile iunie 2005, iulie 2005 și perioada 01-04.08.2005.
Oricum, în măsura în care consideră că în cartea sa de muncă nu au fost făcute toate mențiunile obligatorii ori există înscrieri eronate, recurenta-reclamantă are la îndemână formularea separată a unei noi acțiuni în justiție în acest sens, așa cum de altfel a fost îndrumată și de către Avocatul Poporului. Însă, ea nu poate obține satisfacerea acestei solicitări în prezentul proces, întrucât nu a sesizat Tribunalul în mod legal cu o asemenea pretenție (în sensul de capăt de cerere), ci a formulat-o în varianta unei note de probe, ceea ce este insuficient pentru o învestire procedurală corectă a unei instanțe de judecată, conform art. 112. proc. civ. astfel încât aceasta să fie obligată să se pronunțe asupra acesteia, așa cum impune art. 129 alin. ultim proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Institutul Național pentru Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (), împotriva sentinței civile nr. 3863/07.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./25.03.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
