Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1423/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1423
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
-- -- Președinte Secție
-- -- Vicepreședinte Instanță
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4889/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâta SC SA prin consilier juridic. a lipsit intimata intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic. pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii Tribunalului Dolj, în sensul respingerii cererii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 4889 din 18 septembrie 2008 admis acțiunea formulată de petenta și a obligat pârâta SC SA la plata drepturilor bănești prevăzute de art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate reprezentând indemnizație de concediere în raport de vechimea în muncă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta a fost salariata unității pârâte, pînă la data de 23.12.2005, așa cum a rezultat din cartea de muncă și din decizia de încetare a contractului de muncă, anexate în copii la dosar.
Pârâta la concediere i-a acordat doar drepturile prevăzute de art. 50 al. 4 din contractul colectiv de muncă, fără a-i acorda si drepturile prevăzute de art. 50 al. 1.
Potrivit art.50 alin 1din contractul colectiv de muncă angajatorul, la concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, îi plătește salariatului o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea acestuia, respectiv de la 6 luni la 3 ani-un salariu mediu net, de la 3 la 10 ani-două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.
Conform art. 50 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă valorile efective ale indemnizațiilor de concediere urmau să fie stabilite prin negociere cu.
Instanta a considerat că prin negociere se stabileau doar valorile efective ale indemnizatiilor de concediere, respectiv numărul de salarii compensatorii, iar nu să se modifice obiectul in raport de care se calcula indemnizatia de concediere, respectiv să se inlocuiască vechimea in muncă cu vechimea in service.
In cazul lipsei negocierii cu privire la acordarea indemnizatiilor de concediere in raport de vechimea in muncă, instanta a considerat că sunt aplicabile cuantumurile stabilite in art. 50 al. 1, iar potrivit alin 4 al aceluiași articol, prevederile menționatese completeazăcu prevederile Planului Social însușit de părți.
Această dispozitie presupune că suportul financiar reglementat de Planul Social pct. 4 sub denumirea de " Financiare" in functie de vechimea in, se adaugă la indemnizatia prevăzută de Contractul Colectiv de muncă-art. 50 al. 1.
Amendamentul din data de 09.01.2006 nu putea să modifice art. 4 din CCM, deoarece conform art. 31 din Legea 130/1996 pot interveni modificări la clauzele CCM, pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de cîte ori părțile convin acest lucru dar modificările aduse CCM se comunică în scris la B și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară dacă părțile convin.
Instanța a apreciat această solicitare a reclamantei ca fiind întemeiată. în favoarea acestei interpretări pledează mai multe argumente:
La pct. 5 din Planul social se califică pachetele financiare de la pct. 4 ca fiind suport financiar, ceea ce presupune că s-a urmărit a se reglementa un nou ajutor financiar care se adaugă la drepturile reglementate de Contractul Colectiv la nivel de unitate, iar nu la eliminarea dreptului la indemnizatia de concediere de la 1 până la 4 salarii medii nete in functie de vechimea in muncă;
La art.8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 s-a prevăzut la al. 1 că "părtile se obligă ca, in perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze si să nu sustină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă".
Dacă s-ar adopta solutia contrară s-ar ajunge la anularea drepturilor reglementate prin contractul colectiv de muncă pe anul 2004 inregistrat la cu nr. 2714/16.04.2004, printr-un act - Planul social adoptat ulterior la 21.04.2005, incălcându-se astfel dispozitia expresă reglementată de art. 8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, de a nu se diminua drepturile ce decurg din contractele colective de muncă prin acte ulterioare.
La art. 7 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 la al. 1si 2 s-a prevăzut că "drepturile salariatilor prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau conventională anterior incheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariati, se vor aplica acestea"
In contractul colectiv de muncă pe anul 2002 s-a prevăzut la al. 1 acordarea indemnizatiei de concediere in raport de vechimea in muncă, iar la al. 2 s-a prevăzut că dacă există reglementări mai favorabile se aplică si acestea.
In contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a prevăzut la art. 50 valoarea indemnizatiei de concediere in raport de vechimea in muncă, iar la al. 4 s-a prevăzut că dacă există reglementări mai favorabile, se aplică si acestea.
In Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 nu s-a mai mentionat prevederea de la al. 4, fiind inlocuită cu mentiunea completării cu prevederile Planului Social.
Insă, asa cum am mai arătat, nu se pot incălca disp. art. 7 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 care prevăd la al. 1si 2 că "drepturile salariatilor prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau conventională anterior incheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariati, se vor aplica acestea";
Art. 9 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 prevede că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, in favoarea salariatului."
A interpreta dreptul dedus judecatii in sensul că salariatii beneficiază doar de suportul financiar potrivit Planului Social, fără a beneficia de indemnizatia de concediere reglementată de art. 50 al. 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007, inseamnă a se interpreta această clauză in defavoarea salariaților.
Obligația pîrîtei de a acorda salariaților disponibilizați drepturile prevăzute în CCM al societății conform art. 50 alin. 1, reiese și din următoarele:
- drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 au fost menținute în CCM și după apariția Planului social la alin. 4 al aceluiași articol;
- drepturile de la art. 50 alin. 1 au fost renegociate anual tocmai pentru a fi acordate;
- drepturile de la art. 50 alin. 1 sunt stabilite în cuantumuri și modalități de calcul diferite astfel ca tranșele stabilite se calculează la alin. 1 funcție de vechimea în muncă, alin. 4 funcție de vechimea în SERVICE.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC " " SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța a dat interpretare greșită art. 50 din CCM și acordurilor sociale și nu a înțeles exact situația reală a acordării indemnizațiilor de concediere.
Că, prin hotărârea pronunțată nu a făcut altceva decât să oblige recurenta la plata de două ori dreptului bănesc numit "indemnizație de concediere", cumulând, contrar regulilor de drept, prevederile mai favorabile (indemnizația ce se acordă conform acordurilor sociale) cu cele mai puțin favorabile (indemnizația ce se acordă până la momentul încheierii acordurilor sociale și care se calcula prin cumul aritmetic al unui număr de maxim 4 sau 5 salarii medii nete).
Precizează că prin admiterea cererii, instanța de fond ignorat convenția părților CCM trecând peste puterea de lege a unei convenții legal încheiate, interpretând clauzele CCM total opus față de voința părților, exprimată în mod clar și fără a lăsa loc interpretărilor, faptul că salariații care sunt concediați din motive care nu țin de persoana acestora primesc o singură sumă de bani cu titlu de indemnizație de concediere.
Susține că prin Sociale încheiate la 07-.12.2005, 03.01.2006 și 09.01.2007, semnate și recunoscute de către ambele părți semnatare ale CCM-ului, au fost stabilite următoarele: ". Plata unei indemnizații de concediere pentru vechimea în petrol, mai mare decât cea stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă și - stabilirea unor tranșe pentru vechimea în petrol, favorabile salariatului, după care se va calcula indemnizația de concediere".
Recursul este fondat.
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul și va modifica sentința, va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4889/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata intimat.
Modifică sentința nr. 4889/18.09.2008, respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn. Red.
2 ex./10.03.2010
/
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Constantin Iriza
