Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Tg Mures

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 145/

Ședința publică din 24 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Grefier:

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M și Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, sector 1, str. G-ral, nr. 28-30, împotriva sentinței civile nr. 1187 din 06.11.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din 16 februarie 2010, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 23 februarie 2010, apoi pentru azi, 24 februarie 2010, încheieri care fac parte din prezenta decizie.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1187 din 06.11.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Inspectoratului Școlar Județean M, a Consiliului Local al Municipiului S și a Primarului Municipiului S, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, C, I, prin reprezentant legal Sindicatul " " Tg-M, în contradictoriu cu pârâții de Stat " " S, Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul local al Municipiului S, Primarul Municipiului S, obligând pârâții în solidar, la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, conform Legii nr. 221/2008, și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.

Prin aceeași hotărâre s-au respins restul pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean M, în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Educației, Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice, obligând chemații în garanție să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M fondurile bănești necesare plății drepturilor bănești obținute de reclamanți prin hotărâre.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții îndeplinesc funcții didactice și didactice auxiliare, prevăzute de art.5 și 6 din Legea nr. 128/1997.

Prin decizia nr.842 din 2 iunie 2009 (publicată în MO nr.464 din 6 iulie 2009) și decizia nr.984 din 30 iunie 2009 (publicată în MO nr.542 din 4 august 2009) Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 sunt neconstituționale. De asemenea, prin decizia nr.989 din 30 iunie 2009 (publicată în MO nr.531 din 31 iulie 2009) Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 și dispozițiile art.2 și art.3 din OUG nr.1/2009 sunt neconstituționale.

OG nr.15/2008 a mai suferit modificări aduse prin art.2 din OUG nr.31/2009 (publicată în MO nr.211 din 1 aprilie 2009) și art.2 din OUG nr.41/2009 (publicată în MO nr.286 din 30 aprilie 2009), prin acestea fiind practic menținută valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei și pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009.

Analizându-se efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale, indicate mai sus, asupra soluționării cauzei, instanța a apreciat că hotărârile date asupra excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.1 lit.b) din OUG nr.136/2008, art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 și art.2 și art.3 din OUG nr.1/2009 (hotărâri date în exercitarea atribuțiilor conferite Curții de art.146 lit.d) din Constituție) determină neaplicarea în speță a normelor juridice contestate. Deciziile Curții Constituționale au paralizat efectele juridice ale articolelor menționate, lipsindu-le de efecte juridice cu consecința inaplicabilității lor în cauzele deduse judecății, deoarece, conform art.124 raportat la art.126 alin.1 din Constituție, instanța poate aplica doar legile aflate în vigoare.

În ceea ce privește caracterul neretroactiv al deciziilor Curții Constituționale, prima instanță a reținut prevederile art.147 alin.4 din Constituție,potrivit cărora deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Din analiza textului se desprinde opinia că deciziile Curții indicate mai sus, ca orice decizie a Curții, are efecte erga omnes și își produce efectele pentru viitor, așadar de la momentul pronunțării sale. Din acel moment se consideră că ordonanțele controlate sunt neconstituționale, cu consecința că din acel moment în continuare (iar nu de la momentul - anterior - avut în vedere pentru realizarea controlului de constituționalitate) ordonanțele nu își vor mai produce efectele. Cu alte cuvinte, în toate litigiile soluționate ulterior pronunțării deciziilor Curții Constituționale ordonanțele declarate neconstituționale nu se vor mai putea aplica.

În consecință, instanța a apreciat că singurele prevederi legale ce produc efecte în situația reclamanților sunt cele ale art.1 alin.1 lit.c) din OG nr.15/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.221/2008, și cele ale art.2 din OUG nr.31/2009, aprobată prin Legea nr.259/2009, și art.2 din OUG nr.41/2009, aprobată prin Legea nr.300/2009.

Drept urmare, calcularea și plata drepturilor bănești (reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, și drepturile salariale efectiv încasate) trebuie făcută doar pentru perioada 01.10.2008 - 31.03.2009. Această soluție se impunea deoarece începând cu data de 1 aprilie 2009 produc efecte prevederile art.2 din OUG nr.31/2009 (necontestate sub aspectul constituționalității).

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, motivată de lipsa calității procesuale pasive (excepție invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice) și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la cererea de chemare în garanție (excepție invocată de chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și ), instanța a apreciat că aceste excepții sunt neîntemeiate. S-a reținut că aceste instituții au calitate procesuală pasivă, întrucât, conform art.13 din OUG nr.32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG nr.2192/2004, art.7 alin.4 lit.a din Legea nr.388/2007 și art.5 alin.3 lit.a din Legea nr.18/2009, aceste ministere răspund de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar. În consecință, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Ministerul Educației Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice, au fost respinse.

Cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean M în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației, Cercetării și a fost admisă în temeiul art.60-61 din Codul d e procedură civilă și a prevederilor art.13 din OUG nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG nr.2192/2004, art.7 alin.4 lit.a din Legea nr.388/2007 și art.5 alin.3 lit.a din Legea nr.18/2009.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M și Ministerul Educației Cercetării și.

Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii cererii de chemare în garanție, arătând că în materia litigiilor de muncă, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibilă, întrucât între această instituție și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.

Totodată, recurentul a arătat că nu există nicio legătură între acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, legătură care presupune un raport juridic între părți, astfel încât temeiul acțiunii principale să constituie suportul de drept sau de fapt al chemării în judecată a Ministerului Finanțelor Publice.

S-a mai arătat faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora demersurile necesare în vederea asigurării creditelor bugetare necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți, conform Legii nr. 500/2002 revine ordonatorului principal de credite, respectiv ministrului educației, având în vedere că în speță este vorba de drepturi de natură salarială.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.

Recurentul Ministerul Educației Cercetării și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod nelegal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a admis cererea de chemare în garanție, întrucât finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.

Ministerul Educației Cercetării și a mai arătat că prima instanță a ignorat și faptul că acesta nu este angajatorul reclamanților și nu poate plăti drepturi salariale personalului didactic.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că salariile reclamanților au fost acordate în baza OG nr.15/2008, astfel cum a fost modificată și completată, iar deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr.136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr.1/2009 sunt general obligatorii și au putere de lege numai pentru viitor, astfel că la data la care s-au achitat reclamanților drepturile salariale pe anii 2008-2009 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, iar pentru perioada respectivă au produs efectele pentru care au fost emise.

S-a mai arătat că admiterea cererii reclamanților presupune aplicarea în mod retroactiv a deciziilor Curții Constituționale, situație care contravine prevederilor art. 11 din Legea nr. 47/1992.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă.

Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că acesta are legitimare procesuală pasivă față de dispozițiile art.16 din G nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.

Referitor la admisibilitatea cererii de chemare în garanție, Curtea constată că, în speță, nu prezintă relevanță faptul că între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, întrucât pe de o parte, nu reclamanții au fost cei care au chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ci Inspectoratul Școlar Județean M, iar pe de altă parte, instanța nu a dispus obligarea chematului în garanție să plătească reclamanților drepturi salariale, ci, în considerarea responsabilității Ministerului Finanțelor Publice în privința finanțării unităților de învățământ preuniversitar, a obligat această instituție să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M, fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin hotărâre.

Din această perspectivă Curtea constată că este neîntemeiată și critica referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție invocată de recurent.

Prima instanță nu a ignorat nici dispozițiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. În contextul în care atât Ministerul Finanțelor Publice cât și Ministerul Educației Cercetării și au fost chemați în garanție, hotărârea le este opozabilă și au obligația să facă demersurile necesare alocării fondurilor pentru achitarea drepturilor reclamanților.

În ceea ce privește chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, Curtea constată că potrivit art. 4 lit. d și s din nr.HG366/2007 are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului, inclusiv politicile salariale, asigurând modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educație. Mai mult, potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ cuprinde printre altele și cheltuielile de personal, alineatul 17 al acestui articol stabilind că prin bugetul Ministerul Educației, Cercetării și se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar.

Prin urmare, sunt neîntemeiate și susținerile recurentului Ministerul Educației Cercetării și în sensul că nu ar avea legitimare procesuală în cauză, ori că ar fi inadmisibilă chemarea sa în garanție. Astfel, având în vedere responsabilitatea pe care o are în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar, astfel cum am arătat anterior, în mod legal, prima instanță l-a obligat alături de Ministerul Finanțelor Publice să facă demersurile necesare alocării către pârâtul care i-a chemat în garanție, a fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că reclamanții au calitatea de personal didactic și personal didactic auxiliar în cadrul ui de Stat " " S, astfel cum rezulta din tabelul depus la dosarul primei instanțe la fila 9.

Prin art.1 lit.c) din OG nr.15/2008 (publicată în MO nr.82 din 1 februarie 2008) s-a stabilit că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 și 3 (între care se regăsesc și funcțiile pe care le au reclamanții) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 poate deveni, aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 2008, de 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.

OG nr.15/2008 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr.221/2008 (publicată în MO nr.730 din 28 octombrie 2008). Art.3 lit.c) din OG nr.15/2008 a fost modificat, în sensul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 și 3 aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Prin art.1 lit.b) din OUG nr.136/2008 (publicată în MO nr.739 din 31 octombrie 2008) s-a stabilit că în perioada octombrie - decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 salariilor pentru funcțiile didactice prevăzute la art.1 alin.(1) lit.c) din OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, să fie de 299,933 lei.

Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în al României, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.

S-a stabilit atunci de către Curtea Constituțională că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.

Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, este obligatorie.

La data de 10 noiembrie 2008, Guvernul a emis nr.OUG 151/2008, publicată în - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care s-a modificat art.1 din OG nr.15/2008, lit.c) urmând să prevadă că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 2008, de 299,933 lei. Prin art.I pct.3 s-a completat OG nr.15/2008, în sensul că după articolul 1 din ordonanță s-a introdus un nou articol, articolul 1 indice 1, prin care s-a prevăzut că în cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit anexelor nr.1.1, 1.2, 2 și 3, se majorează după cum urmează:

a)pentru perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a și 3a;

b)pentru perioada 1 martie - 31 august 2009 se vor acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b și 3b;

c)pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b și 3b". Anexele indicate mai sus indică pentru perioada octombrie 2008 - decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.

Printr-o ordonanță ulterioară - OUG nr.1/2009 (publicată în MO nr.60 din 30 ianuarie 2009) - OG nr.15/2008 a suferit noi modificări și completări.

Astfel, articolul 1 indice 1 alin.1, literele a) și b) din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în MO al României partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, s-au modificat,în sensul că pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a și 3a; pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b și 3b; valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezenta ordonanță de urgență.

În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern Ordonanței nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, conform cărora deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, Curtea constată că singurele prevederi legale care produc efecte sunt cele ale art.1 alin.1 lit.c din OG nr.15/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.221/2008 și cele ale art.2 din OUG nr.31/2009, aprobată prin Legea nr.259/2009, respectiv art.2 din OUG nr.41/2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.

În consecință, pentru perioada 01.10.2008 - 31.03.2009 trebuie făcută calcularea și plata drepturilor bănești, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei și drepturile salariale efectiv încasate.

Argumentele recurentului Ministerul Educației Cercetării și, în sensul că salariile reclamanților au fost acordate în baza OG nr.15/2008, astfel cum a fost modificată și completată, iar deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr.136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr.1/2009 sunt general obligatorii și au putere de lege numai pentru viitor, neputând avea efect retroactiv, astfel că la data la care s-au achitat reclamanților drepturile salariale pe anii 2008-2009 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, iar pentru perioada respectivă au produs efectele pentru care au fost emise, urmează a fi înlăturate, pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Potrivit dispozițiilor 147 alin. 2 din Constituția României, Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Aceasta presupune că prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională nu mai poate fi aplicată de niciun subiect de drept, cu atât mai puțin de autoritățile și instituțiile publice, încetându-și de drept efectele, pentru viitor, și anume de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, potrivit tezei a doua din fraza întâi a art.145 alin.(1) din Constituție.

Caracterul neretroactiv al unei asemenea decizii este incontestabil, deoarece își produce efectele numai pentru viitor, de la momentul publicării, cu consecința că din acel moment în continuare acea lege sau ordonanță nu își va mai produce efectele. Cu alte cuvinte, în toate litigiile soluționate ulterior pronunțării deciziei Curții Constituționale legea sau ordonanța declarată neconstituțională nu se va mai putea aplica.

Caracterul neretroactiv al deciziilor Curții Constituționale trebuie înțeles în sensul că a atare decizie nu poate avea efecte asupra hotărârilor judecătorești pronunțate anterior publicării deciziei în monitorul oficial.

Un argument în plus în acest sens se regăsește în chiar considerentele deciziei nr. 842/2009 a Curții Constituționale, cu referire la neconstituționalitatea OUG nr.151/2008, care a reținut că, în pofida faptului că unele dispoziții cuprinse în art. I pct.2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.151/2008 și-au încetat efectele, fiind norme cu aplicare limitată în timp, neconstituționalitatea constatată lovește actul normativ în ansamblul său, astfel că efectele prezentei decizii se întind și cu privire la dispozițiile legale care nu mai sunt în vigoare. O asemenea concluzie se impune, având în vedere chiar considerentele de principiu ale Deciziei nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, prin care Curtea a stabilit că neconstituționalitatea reținută lovește întreaga ordonanță de urgență, chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunțării respectivei decizii.

Mai mult, Curtea a constat că ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să își producă efectele pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 și celelalte, care vizează perioada de după 1 mai 2009, să fie neconstituționale și să își înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condițiile în care art. I pct. 2 și 3 este lovit de același viciu de neconstituționalitate extrinsec, întrucât creșterile salariale preconizate prin Legea nr. 221/2008 nu au fost acordate nici pentru anul 2008 și nici pentru anul 2009, contrar voinței Parlamentului.

A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În practica s-a statuat că noțiunea de "bunuri", în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale" cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă" în exercitarea efectivă a dreptului său (cauza Draon împotriva Franței).

Or, reclamanții intimați, fiind beneficiarii dispozițiilor nr.OG15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă" cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.

De altfel, această "speranță legitimă" a reclamanților își găsește justificarea și în desele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ ( și alții împotriva României, împotriva României, împotriva României, împotriva României).

Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la Convenție.

Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.

Pentru ca o ingerință să fie "legală" aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu împotriva României).

Or, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.

Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanți și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României).

În consecință, prima instanță a procedat în mod legal acordând reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, conform Legii nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 01.10.2008 - 31.03.2009.

Având în vedere aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 din Codul d e procedură civilă, în temeiul prevederilor art.312.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile promovate de chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, și Ministerul Educației Cercetării și împotriva sentinței civile nr. 1187 din 06.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B,--30, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1187 din 6 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată azi, 24 februarie 2010, în ședință publică.

Președinte,

Judecător,

Pr.

fiind în concediu, semnează

Președintele instanței

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

9 exp. /23.03.2010.

Jud.fond:-

Asist.jud.-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Tg Mures

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Tg Mures