Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 148/
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1194 din 06.11.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din 16 februarie 2010, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 23 februarie 2010, apoi pentru azi, 24 februarie 2010, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1194 din 06.11.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Inspectoratului Școlar Județean M, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, ia, ia, OG, prin reprezentant legal Sindicatul " " T M, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală cls. I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul local al comunei, Primarul comunei, obligând pârâții în solidar, la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, conform Legii nr. 221/2008, și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
Prin aceeași hotărâre s-au respins restul pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean M, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, obligând chematul în garanție să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M fondurile bănești necesare plății drepturilor bănești obținute de reclamanți prin hotărâre și s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Primarul localității în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și a obligat chematul în garanție să aloce în favoarea pârâtului Primarul localității fondurile bănești necesare plății drepturilor bănești obținute de reclamanți prin hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții îndeplinesc funcții didactice și didactice auxiliare, prevăzute de art.5 și 6 din Legea nr. 128/1997.
Prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 (publicată în MO nr.464 din 6 iulie 2009) și decizia nr.984 din 30 iunie 2009 (publicată în MO nr. 542 din 4 august 2009) Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din nr.OUG151/2008 sunt neconstituționale. De asemenea, prin decizia nr.989 din 30 iunie 2009 (publicată în MO nr.531 din 31 iulie 2009) Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 și dispozițiile art.2 și art.3 din OUG nr.1/2009 sunt neconstituționale.
OG nr.15/2008 a mai suferit modificări aduse prin art.2 din nr.OUG31/2009 (publicată în MO nr.211 din 1 aprilie 2009) și art.2 din OUG nr.41/2009 (publicată în MO nr.286 din 30 aprilie 2009), prin acestea fiind practic menținută valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei și pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009.
Analizându-se efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale, indicate mai sus, asupra soluționării cauzei, instanța a apreciat că hotărârile date asupra excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.1 lit.b) din OUG nr.136/2008, art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 și art.2 și art.3 din OUG nr.1/2009 (hotărâri date în exercitarea atribuțiilor conferite Curții de art.146 lit.d) din Constituție) determină neaplicarea în speță a normelor juridice contestate. Deciziile Curții Constituționale au paralizat efectele juridice ale articolelor menționate, lipsindu-le de efecte juridice cu consecința inaplicabilității lor în cauzele deduse judecății, deoarece, conform art.124 raportat la art.126 alin.1 din Constituție, instanța poate aplica doar legile aflate în vigoare.
În ceea ce privește caracterul neretroactiv al deciziilor Curții Constituționale, prima instanță a reținut prevederile art.147 alin. 4 din Constituție, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Din analiza textului se desprinde opinia că deciziile Curții indicate mai sus, ca orice decizie a Curții, are efecte erga omnes și își produce efectele pentru viitor, așadar de la momentul pronunțării sale. Din acel moment se consideră că ordonanțele controlate sunt neconstituționale, cu consecința că din acel moment în continuare (iar nu de la momentul - anterior - avut în vedere pentru realizarea controlului de constituționalitate) ordonanțele nu își vor mai produce efectele. Cu alte cuvinte, în toate litigiile soluționate ulterior pronunțării deciziilor Curții Constituționale ordonanțele declarate neconstituționale nu se vor mai putea aplica.
În consecință, instanța a apreciat că singurele prevederi legale ce produc efecte în situația reclamanților sunt cele ale art.1 alin.1 lit.c) din OG nr.15/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.221/2008, și cele ale art.2 din OUG nr.31/2009, aprobată prin Legea nr.259/2009, și art.2 din OUG nr.41/2009, aprobată prin Legea nr.300/2009.
Drept urmare, calcularea și plata drepturilor bănești (reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, și drepturile salariale efectiv încasate) trebuie făcută doar pentru perioada 01.10.2008 - 31.03.2009. Această soluție se impunea deoarece începând cu data de 1 aprilie 2009 produc efecte prevederile art.2 din OUG nr.31/2009 (necontestate sub aspectul constituționalității).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, motivată de lipsa calității procesuale pasive, excepție invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat că această excepție este neîntemeiată. S-a reținut că această instituție are calitate procesuală pasivă, întrucât, conform art.13 din OUG nr.32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG nr.2192/2004, art.7 alin.4 lit.a din Legea nr.388/2007 și art.5 alin.3 lit.a din Legea nr.18/2009, acest minister răspund de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar. În consecință, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, a fost respinsă.
Cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean M în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost admisă în temeiul art.60-61 din Codul d e procedură civilă și a prevederilor art. 13 din nr.OUG 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG nr. 2192/2004, art.7 alin.4 lit.a din Legea nr.388/2007 și art.5 alin.3 lit. a din Legea nr.18/2009.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii cererii de chemare în garanție, arătând că în materia litigiilor de muncă, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibilă, întrucât între această instituție și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
Totodată, recurentul a arătat că nu există nicio legătură între acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, legătură care presupune un raport juridic între părți, astfel încât temeiul acțiunii principale să constituie suportul de drept sau de fapt al chemării în judecată a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a mai arătat faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora demersurile necesare în vederea asigurării creditelor bugetare necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți, conform Legii nr. 500/2002 revine ordonatorului principal de credite, respectiv ministrului educației, având în vedere că în speță este vorba de drepturi de natură salarială.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că acesta are legitimare procesuală pasivă față de dispozițiile art.16 din G nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Referitor la admisibilitatea cererii de chemare în garanție, Curtea constată că, în speță, nu prezintă relevanță faptul că între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, întrucât pe de o parte, nu reclamanții au fost cei care au chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ci Inspectoratul Școlar Județean M, iar pe de altă parte, instanța nu a dispus obligarea chematului în garanție să plătească reclamanților drepturi salariale, ci, în considerarea responsabilității Ministerului Finanțelor Publice în privința finanțării unităților de învățământ preuniversitar, a obligat această instituție să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M, fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin hotărâre.
Din această perspectivă Curtea constată că este neîntemeiată și critica referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție invocată de recurent.
Prima instanță nu a ignorat nici dispozițiile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. În contextul în care atât Ministerul Finanțelor Publice cât și Ministerul Educației Cercetării și au fost chemați în garanție, hotărârea le este opozabilă și au obligația să facă demersurile necesare alocării fondurilor pentru achitarea drepturilor reclamanților.
Având în vedere aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 1194 din 06.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1194 din 6 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 24 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte, | Judecător, Pt. fiind în concediu, semnează Președintele instanței | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
8 exp./23.03.2010
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
