Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1490/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTEI DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 755/30//2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1490
Ședința publică din 17 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta "" B împotriva sentinței civile nr. 758 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat
La apelul nominal s-a prezentat reprezentanta pârâtei recurente, avocat, lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a depus prin registratură, la data de 09.06.2008, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 758 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul G împotriva pârâtei C "" SA B și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 8350 lei, cu titlu de drepturi salariale brute restante și neachitate, reprezentând prime de Paști și de C, pentru perioada 2005-2006 și prima de Paști pe anul 2007.
Totodată, a fost respinsă excepția caracterului prematur al acțiunii și a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru drepturile bănești aferente perioadei 1.01.2004 - 31.12.2004 și, pe cale de consecință, au fost respinse ca prescrise pretențiile bănești ale reclamantului pentru anul 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate de pârâtă, prin întâmpinare, sunt nefondate, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii și excepția prematurității cererii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c coroborate cu cele ale art. 166 din Codul muncii, astfel încât, raportat la natura obiectului litigiului, dreptul material la acțiune al reclamantului nu s-a prescris.
Cu referire la excepția prematurității cererii s-a arătat că prevederile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, deoarece împrejurarea că părțile Contractelor colective de muncă la nivel de unitate, încheiate succesiv în perioada 2004-2007, au înțeles să prevadă, prin art.168 alin 1, posibilitatea derulării unor negocieri anuale prealabile între angajator și salariați în vederea stabilirii valorii concrete a drepturilor salariale și a modalităților de acordare, nu este de natură a forma convingerea instanței asupra existenței unei proceduri legale prealabile obligatorii demersului judiciar supus analizei, cu atât mai mult cu cât declanșarea unor astfel de negocieri presupune manifestarea de voință a ambelor părți, manifestare de voință care are caracter facultativ.
Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru drepturile bănești aferente perioadei 1.01.2004 - 31.12.2004, a fost admisă prin raportare la dispozițiile art.283 alin. 1 lit. c și art.166 din Codul muncii, precum și la data introducerii acțiunii pendinte.
Conform art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004,"cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA". Această dispoziție reprezintă voința părților semnatare. Din modul de formulare al comisiei paritare cu referite la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1. Salariul de bază mediu pe SA nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a primelor, prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă, în salariile angajaților societății pârâte în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a acestor prevederi.
Pe de altă parte, comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31.08.2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, astfel încât a dat un caracter retroactiv art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2005 - 2007 se regăsesc în salariile angajaților și nici că reclamantul nu a calculat corect drepturile salariale restante și neachitate pe perioada solicitată, deoarece nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în cauză, nu a depus la dosar un alt calcul al drepturilor salariale pretinse de către reclamant și nici statele de plată corespunzătoare perioadei în litigiu, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Adresele nr. 2022/2007 și nr.5190/2007, care conțin valorile reprezentând salariul de bază mediu pe unitate în anii 2005 - 2007, au fost emise ulterior executării contractelor colective de muncă și după nașterea unor litigii cu salariații referitoare la primele de Paști și de C, ceea ce conduce la prezumția întocmirii lor " pro causa ", în absența altor probe menite să confirme cuantumurile menționate în aceste adrese.
Spre deosebire de înscrisurile prezentate de pârâtă, valorile la care s-a raportat reclamantul sunt confirmate de adrese ce emană de la angajator și sunt emise în perioada de referință a nașterii drepturilor salariale. Deoarece suplimentele salariale au avut drept bază de calcul salariul mediu brut pe unitate pentru fiecare an în parte, se impune ca drepturile bănești astfel cuantificate să fie supuse impozitării.
Pârâta C SA Baf ormulat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, reprezentanții societății și cei ai I au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, sens în care a fost inserat art. 168 alin. 2 în contractul colectiv de muncă. Actele adiționale la contractele colective de muncă, încheiate în anii 2003 și 2004, prevăd că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". În scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate în anul 2005 după cum urmează: "în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Această formă se regăsește în versiunile republicate anual ca urmare a negocierilor purtate de părțile semnatare a contractului colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 3793/18.06.2006, comisia paritară, înființată în temeiul art. 9 și art. 10 din contractul colectiv de muncă și al prevederilor Anexei nr. 2, confirmat intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor, astfel încât art. 168 alin. 1 rămas fără obiect. Pentru a complini orice viciu formal comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/21.08.2007. Hotărârea comisiei paritare este obligatorie, deoarece are în componență atât reprezentanți ai angajatorului, cât și cei ai salariaților, iar interpretarea clauzelor contractelor de muncă se face prin consens.
În mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât pretențiile reclamantului derivă din neexecutarea unor clauze ale contractelor colective de muncă, astfel încât sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, conform cărora acțiunea este tardiv formulată.
Chiar dacă s-ar admite că drepturile salariale în litigiu nu au fost incluse în sumele acordate salariaților, aceste drepturi se acordă subsecvent negocierilor anuale care trebuie să aibă loc între reprezentanții salariaților și patronat pentru stabilirea cuantumului acestora, astfel încât acțiunea este prematură în condițiile în care astfel de negocieri nu au avut loc.
Instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate fără să facă deosebirea între salariul mediu brut pe și salariul de bază mediu la nivel de, ale căror valori, la nivelul anilor 2004 - 2007, au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041Cod de procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii pendinte îl reprezintă obligarea pârâtei recurente la plata unei sume de bani, echivalentă unui drept salarial cuvenit și neachitat reclamantului-intimat, astfel încât sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, nefiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, așa cum susține recurenta.
Totodată, susține că excepția prematurității acțiunii este nefondată prin raportare la prevederile art.109 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât nu există nicio dispoziție legală sau contractuală care să oblige reclamantul să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată cu privire la litigiul pendinte. Împrejurarea că nu au avut loc negocieri pentru punerea în executare a obligației prevăzută de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă nu poate gi interpretat în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.109 alin.2 Cod procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei se susține că sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără ca ele să fie contradictorii sau străine de natura pricinii ori rezultatul unei greșite interpretări a unui act juridic dedus judecății, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 - pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii este nefondată, întrucât obiectul acțiunii pendinte îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, echivalentă unui drept salarial cuvenit și neachitat reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Din coroborarea dispozițiilor art. 283 lit. c din Codul muncii cu cele ale art. 166 din Codul muncii, rezultă că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani, conform art.283 lit. c din Codul muncii. În speță, cererea de chemare în judecată a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție reglementat de art. 283 lit. c din Codul muncii.
În speță, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Conform art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă,"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege".În mod corect, instanța de fond a apreciat că excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta-recurentă, nu este fondată prin raportare la prevederile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, deoarece nu există nicio dispoziție legală sau contractuală care să oblige reclamantul să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată cu privire la litigiul pendinte.
Împrejurarea că nu au avut loc negocieri pentru punerea în executare a obligației prevăzută de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă nu poate fi interpretată în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, așa cum pretinde pârâta-recurentă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără ca ele să fie contradictorii sau străine de natura pricinii ori rezultatul unei greșite interpretări a unui act juridic dedus judecății. Totodată, această hotărâre a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, astfel încât este temeinică și legală, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7, pct.8 și pct.9 coroborate cu dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2007 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2007, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2007.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată la Comisia Paritară a SA sub nr.22/31.08.2007, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Pe de altă parte, atâta vreme cât art. 155 din Codul muncii stabilește expres componentele salariului, menționându-le separat și distinct, între acestea fiind și primele,- ca adaosuri, includerea acestora în salariul de bază, care este o altă parte componentă a salariului, nu este legală; pentru că o astfel de includere este in defavoarea angajatului, știut fiind că oac reșterii are numai salariul de bază, din care se calculează într-un anumit procent celelalte componente ale salariului - indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri -, primele fiind neîndoielnic adaosuri. Or, includerea celorlalte componente ale salariului în salariul de bază diminuează venitul net al angajatului, în condițiile în care indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri, cum sunt și primele, nu mai pot fi calculate într-un anumit procent din salariul de bază, care crește periodic și în care sunt incluse.
Sub un alt aspect aceste includeri în salariul de bază a celorlalte compo-nente ale salariului, încalcă și prevederile cu caracter imperativ ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora: Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Rapoartele de expertiză contabilă și hotărârile judecătorești, depuse la dosarul de recurs de către pârâta-recurentă, nu au relevanță în cauză, deoarece, față de prevederile art.167 alin.1, art.169 alin.1 și art.201 Cod de procedură civilă, instanța nu este ținută de concluziile unor expertize extrajudiciare, iar jurisprudența nu este izvor de drept.
Totodată, Curtea apreciază că adresa nr.53948/1992 și adresa nr.54199 de completare a primei adrese, emise de către Direcția generală a legislației muncii, a protecției sociale și contenciosului din cadrul Ministerului Muncii, nu sunt utile soluționării cauzei, întrucât se referă la modul de completare a carnetelor de muncă și nu sunt apte să probeze includerea drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în salariile angajaților societății pârâte.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta recurentă C "" SA B ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta "" B împotriva sentinței civile nr. 758 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
p. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
în concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE,
GREFIER,
- -
Red./25.06.2008
Thred./25.06.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
