Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1520/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1520
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în comuna -, sat -,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.437 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comuna - - prin primar, județ P, Consiliul local al comunei -, județ P și Serviciul Public Alimentare cu -,-, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 22 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 29 iunie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Comuna --prin primar și Consiliul Local al Comunei -, obligarea acestora la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, plata sporului de suprasolicitare neuropsihica de 5% din salariul de bază pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, plata indemnizației de conducere de 25% din salariul de bază, plata sporurilor pentru studii superioare, alocarea acestor sume în buget, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că de peste 10 ani este încadrată cu contract individual de muncă în cadrul Consiliului Local al comunei, îndeplinind funcția de bibliotecară.
A precizat reclamanta că a făcut numeroase demersuri pentru a obține pe cale amiabilă drepturile salariale solicitate însă, de fiecare dată a întâmpinat probleme din partea angajatorului.
A mai susținut reclamanta că singurul spor pe care l-a primit a fost cel de vechime în muncă si, sporadic, un spor de complexitate însă, nu pentru toată perioada anilor 2005-2008.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri (filele 8-25).
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe disp.art.51 si 52 din Legea nr.334/2002 republicată și OUG 123/2003.
Pârâții Comuna -prin Primar și Consiliul Local, în apărare au depus la dosar în copie întreaga documentație privitoare la încadrarea reclamantei și drepturile salariale acordate acesteia (filele 25-57 și 62-85) și a susținut că reclamanta nu are un contract individual de muncă, fiind angajată prin dispoziția nr.45/1992.
Reclamanta a formulat și depus prin intermediul apărătorului ales concluzii scrise (filele 99-100).
Prin sentința civilă nr.437 din 17 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții să-i plătească indemnizația de conducere de 25% din salariul de bază, începând cu luna septembrie 2005-până la 01.10.2008, a respins capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare sau periculoase, plata sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază, plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază și plata sporului pentru studii superioare, ca neîntemeiate.
Totodată pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în conformitate cu: dispoziția din data de 29.09.2008, cu adresa din data de 02.10.2008, începând cu data de 01.12.1990, reclamanta este salariata pârâtelor, ocupând funcția de bibliotecar.
Potrivit art.74 din Legea nr.334/2002 modificată și completată prin Legea nr.593/2004, la nivelul comunelor, funcția de responsabil bibliotecar, se asimilează cu funcția de șef de birou, caz în care, beneficiază de un spor de conducere de 25% din salariul brut.
În baza disp.art.154 al.1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă iar potrivit art.155 din același cod, salariul cuprinde atât salariul de bază, dar și indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Referitor la acordarea acestui spor de 25%, din analiza probelor administrate in cauză, rezultă că reclamanta ocupă în cadrul pârâților funcția de bibliotecar, ceea ce înseamnă că aceasta îndeplinește în fapt funcția de șef de birou, având astfel dreptul la un spor de 25% din salariul brut, începând cu luna septembrie 2005-până la 01.10.2008.
Cât privește cererea reclamantei de a fi obligați pârâții la plata sporului de 15 % din salariul de bază pentru condiții vătămătoare sau periculoase, instanța constată că reclamanta nu are dreptul la un asemenea spor ce se acordă numai personalului din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții de patrimoniu cultural, laboratoare de restaurare și conservare a cărții și care asigură servicii de împrumut la domiciliu sau în spitale, azile de bătrâni, orfelinate, pentru condiții vătămătoare sau periculoase ori care solicită o încordare psihică foarte ridicată.
În cauza de față, reclamanta nu a făcut dovada că lucrează în asemenea condiții sau că munca pe care o desfășoară necesită o încordare psihică foarte ridicată pentru a beneficia de un asemenea spor.
Pretențiile reclamantei, de acordare a: sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază, plata sporului de suprasolicitare neuropsihica de 5% din salariul de bază, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută și a sporului pentru studii superioare, sunt neîntemeiate cât timp Legea nr. 334/2002 nu prevede plata separată a unui spor de suprasolicitare neuropsihică și nici a celorlalte sporuri solicitate, respectiv cel de fidelitate și cel pentru studii superioare.
Față de aceste considerente, în baza art.154, 155 și art.269 Codul muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să-i plătească indemnizația de conducere de 25% din salariul de bază, începând cu luna septembrie 2005-până la 01.10.2008, respingând capetele de cerere privind plata celorlalte sporuri solicitate, ca neîntemeiate.
În baza disp.art.274 pr.civ. prima instanță a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs reclamanta -(filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-reclamantă a susținut că fiind singura bibliotecară a comunei, lucrează efectiv în depozitul de carte circa 40 ore săptămânal, asigură serviciul de împrumut la domiciliu, considerându-se îndreptățită la plata sporului prevăzut de art.51 din Legea bibliotecilor, de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare, calculat la salariul de bază.
Sub aspectul celorlalte sporuri care i-au fost refuzate de instanța fondului, recurenta a arătat că are o vechime neîntreruptă de peste 10 ani în postul de bibliotecar al comunei, îndeplinind cerințele art.51(4) din legea nr.334/2002 pentru a primi sporurile de 15% pentru fidelitate și de 5% pentru suprasolicitare neuropsihică care în mod greșit nu i-au fost recunoscute de tribunal, la fel ca și capătul de cerere pentru încadrarea sa ca bibliotecar cu studii superioare, deoarece potrivit art.44(2) din OG nr.26/2006, pot fi angajate în bibliotecile de drept public și persoane cu studii superioare de alt profil, cu obligația de a urma, într-o perioadă de maxim 2 ani, una din formele de pregătire profesională prevăzute de lege.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii în totalitate, pentru cele trei categorii de sporuri de: 15% pentru condiții vătămătoare și periculoase, 15% de fidelitate și 5% de suprasolicitare neuropsihică, precum și încadrarea sa ca bibliotecar cu studii superioare.
Intimații-pârâți au solicitat prin avocat ales în ședința dezbaterilor de la 22 iunie 2009, respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de reclamantă este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele care succed:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei depus în copie la filele 10-18 dosar fond, aceasta este încadrată pe postul de bibliotecar la Consiliul local al comunei -, de la data de 1 decembrie 1990 (fila 11) lucrând efectiv într-o bibliotecă de drept public, astfel cum aceasta este definită de art.2(2) și art.33 din Legea nr.334/2002.
Art.51(3) din acest act normativ stabilește că personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții de patrimoniu cultural național, laboratoare de conservare și restaurare a cărții și care asigură servicii de împrumut la domiciliu sau în spitale, azile de bătrâni, orfelinate, beneficiază pentru condiții periculoase sau vătămătoare ori care solicită o încordare psihică foarte ridicată, de un spor de până la 15% din salariul de bază al angajatului.
și interpretând corect aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut că reclamanta nu are dreptul la acest spor deoarece nu a făcut dovada circumstanțelor de fapt care să-l justifice.
În această privință, soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Legiuitorul a condiționat acordarea acestui spor de îndeplinirea uneia din cerințele enumerate expres de art.51(3) astfel cum au fost citate, or reclamanta nu a făcut dovada că se află în vreuna din aceste ipoteze ale normei legale.
Curtea reține că lucrul în depozite de carte, la colecții sau în laboratoare de restaurare - nu sunt împrejurări de fapt care se prezumă pentru activitatea oricărui bibliotecar, fiindcă încadrarea pe postul de bibliotecar nu presupune și asemenea activități, salariații care prestează efectiv astfel de servicii specializate prin natura locului de muncă în cadrul bibliotecilor sau prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, pe de o parte ca și bibliotecarii ce asigură servicii de împrumut de carte la domiciliu, spitale, azile,etc. pe de alta, urmând să producă în instanță, în caz de litigiu, mijloace de probă din care să rezulte neîndoielnic că în mod regulat și efectiv lucrează în circumstanțele impuse de actul normativ ce le conferă dreptul la plata acestui spor.
Altfel spus, reclamanta-recurentă, afirmând îndreptățirea la plata sporului prev.de art.51(3) din lege, trebuia să dovedească atât lucrul în depozit de carte cât și deplasarea efectivă la domiciliile utilizatorilor bibliotecii comunei care, aflați în una din situațiile avute în vedere de legiuitor, nu pot face ei înșiși deplasarea la sediul bibliotecii pentru a împrumuta cărți, publicații, documente, etc. fiindcă sintagma "servicii de împrumut" în această interpretare generează dreptul la plata sporului de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase ori care presupun o mare încordare psihică.
Referitor la celelalte două sporuri de fidelitate în cuantum de 15% și respectiv neuropsihic de 5% din salariul de bază, pe care instanța de fond a considerat că reclamanta nu este îndreptățită a le primi, Curtea reține că aceste sporuri sunt reglementate expres de art.51(31,32) din Legea nr.334/2002 modificată și completată prin Legea nr.593/2004, potrivit cu care ersonalul p. cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre bibliotecile de drept public beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta iar pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută.
Interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale de mai sus, prima instanță a înlăturat incidența acestora, argumentând că pentru eventuala încordare psihică la care ar fi fost supusă reclamanta, dacă s-ar fi administrat probe în această privință, era îndreptățită la sporul de 15% reglementat de art.51(3) care îl include și pe cel neuropsihic.
Pentru sporul de fidelitate, în cuantum de 15% din salariul de bază este necesară dar suficientă condiția vechimii neîntrerupte în oricare din bibliotecile de drept public de minim 10 ani, pe care reclamanta-recurentă - o îndeplinește în raport de mențiunile din carnetul său de muncă, astfel cum au fost reținute în cele ce preced.
Pentru sporul de suprasolicitare neuropsihică, art.51(32) din același act normativ, prevede că bibliotecarii primesc "pentru suprasolicitare neuropsihică un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută".
În realitate, cele două categorii de sporuri au reglementare distinctă fiindcă au naturi juridice și premise diferite, prin voința legiuitorului, neputând fi modificate sau înlăturate de instanțele de judecată ca efect al interpretării actelor normative.
În aceste circumstanțe, Curtea reține că soluția instanței de fond de a respinge capetele de cerere referitoare la plata drepturilor bănești reprezentând cele două categorii de sporuri este netemeinică și urmează a fi îndreptată ca efect al admiterii recursului.
Ultima critică a recurentei-reclamante privește respingerea de către instanța de fond a capătului de cerere referitor la "aprobarea sporului pentru studii superioare odată cu absolvirea acestora-iulie 2007".
Curtea constată că un asemenea spor nu există în legislația muncii, în realitate fiind vorba de o altă încadrare a salariatei, în raport de nivelul studiilor, de la postul de bibliotecar cu studii medii la cel de bibliotecar cu studii superioare.
Intimații-pârâți au susținut în recurs că au recunoscut reclamantei o nouă încadrare, corespunzătoare studiilor superioare, de la data la care aceasta a prezentat documentul care atestă absolvirea facultății.
Potrivit copiei diplomei de licență nr.5389/20.02.2008 a Universității" "B (fila 31 dosar fond) reclamanta -(actualmente ) a absolvit în sesiunea iulie 2007 Facultatea de drept și administrație publică, iar prin dispoziția primarului nr.1713/29.09.2008 și adresa consiliului local nr.9729/2.oct.2008 (filele 28,29) i s-a comunicat încadrarea sa la grila de bibliotecar cu studii superioare, conform.OG.1/2008, anexa /2b, Cultură. pct.3.
Cererea reclamantei de încadrare pe postul de bibliotecar cu studii superioare a fost depusă la 22 septembrie 2008 (fila 30 dosar fond) fiind soluționată corect de instituția pârâtă, așa încât în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins acest capăt de cerere, fiindcă în lipsa documentului care să ateste absolvirea studiilor superioare, depus în luna septembrie 2008 la angajator, încadrarea retroactivă pe postul corespunzător nivelului ultimelor studii absolvite, este nelegală.
Pentru toate considerentele care au fost arătate în cele ce preced, Curtea va admite recursul, în temeiul art.312 cod pr.civ. și va modifica în parte sentința civilă nr.437 pronunțată la data de 17 februarie 2009 de Tribunalul Prahova în sensul că va admite și capetele de cerere privind acordarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază și sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5% -din salariul de bază, calculate conform art.51 alin.5 din legea bibliotecilor, ambele începând cu luna septembrie 2005, până la data de 1 octombrie 2008, când i-ai fost acordate prin dispoziția primarului nr.1713/29.09.2008 și va obliga, în consecință pe pârâta-intimată comuna -, prin primar, la plata acestora.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art.274 cod pr.civ. intimata-pârâtă comuna -, prin primar, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în comuna -, sat -,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.437 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comuna - - prin primar, județ P, Consiliul local al comunei -, județ P și Serviciul Public Alimentare cu -,-, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite și capetele de cerere privind acordarea sporului de fidelitate de 15 % din salariul de bază și sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5 % din salariul de bază calculat conform art.51(5) din Legea bibliotecilor, ambele începând cu luna septembrie 2005, până la 1 octombrie 2008 și obligă pârâta Comuna, prin primar, la plata acestora.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe aceeași pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - - - - -
Fiind în prezenta
se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Fiind în prezenta
se semnează de
Grefier șef secția
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./20.07.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
