Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1518/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 1518
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.60 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-,.18, județ D, domiciliat în com. sat., nr.336, județ D, domiciliat în M, str. -, nr.14, -.3, județ D, - domiciliat în M,-,.2,.114, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în com. sat., județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-, -.7, județ D, G domiciliat în M,-, -.10, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-, -A,.7, județ D, domiciliat în com., sat de, județul D, domiciliat în M-, -.21, județ D, domiciliat în M-,.18,.14, județ D, domiciliat în M, str. - -, -C,.17, domiciliat în M,-,.35, județ D, domiciliat în com, sat de, nr.422, județ D, - domiciliat în M,-, --I,.14, județ D, domiciliat în com. sat,.13,.12, județ D, domiciliat în com. sat,.3,.7, județ D, G domiciliat în com..7,.15, județ D, domiciliat în M-, -.11, județul D, domiciliat în M,-,.231, județul D, l domiciliat în com., sat, județ D, domiciliat în com., sat, județ D, domiciliat în com., sat nr.839, județ D, domiciliat în com., sat, nr.37, județ D, - domiciliat în municipiul M,-, județ D, domiciliat în com. sat, jud. D, G domiciliat în com. Lungă sat, județul D, domiciliată în com., sat de, nr.262, județul D, - domiciliată în municipiul M-, -C,.14, județul D, domiciliat în municipiul M-, -.1, județul D, domiciliat în municipiul M,-, -.5, județ D, domiciliată în municipiul M,-, județul D, - domiciliat în municipiul M,-, -.5, județul D și domiciliat în municipiul M,-, județ D, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură din M,-, -.10, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate apărătoarei recurentei-pârâte să depună la dosar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1998 ( CCM) și adresa nr. 2412/1998 - telex, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 29 iunie 2009, dând următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.5166/120/07.10.2008, reclamanții, -, G, -, G, -, G, -, - și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector. 1, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
Au mai solicitat obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2008.
Motivând cererea au arătat că sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din contractele colective de muncă, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art. 168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamanții au mai arătat în anul 1997 în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
Au precizat că în contractele colective de muncă încheiat la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor, reclamanții au arătat că dreptul prevăzut de art. 168 alin.6 din pentru anii 2004-2008, este imperativ și nu este condiționat de o negociere între și, iar în eventualitatea în care aceste negocieri nu au avut loc nu se poate invoca faptul că dreptul lor nu există, instanța de judecată având posibilitatea să stabilească cine sunt beneficiarii acelor drepturi și în ce condiții pot fi acestea achitate.
În drept au invocat prevederile art. 38, 243, 283 alin.1 lit. c și 287 din Codul muncii, art. 145, 168 alin.1, 176, 232 din CCM la nivel de societate pe anii 2005, 2006, 2007.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Totodată aceștia au depus și extrase din CCM la nivel de ramură pentru anul 2006, 1994, 1997, 2004, 2005, 2007, adrese și Protocol între SC SA și.
Deși legal citată pârâta nu s-a prezentat instanță, nu a formulat întâmpinare și nu a depus nici un fel de înscris în apărarea sa.
În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a pronunțat sentința civilă nr. 60 din data de 09.01.2009 prin care admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile suplimentare ce reprezintă aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007. Au fost respinse celelalte capete de cerere.
În motivarea hotărârii pronunțate se arată, referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
Arată instanța de fond că în CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997. Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
Susține tribunalul că în CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Se poate, prin urmare, concluziona că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288 prima instanță reține ca acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007 și trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi, astfel că acestea sunt valabile doar pentru anul 2007, pârâta nefăcând dovada că le-ar fi inclus în salariu pentru acest an, iar contravaloarea a 4000.c gaze nu este inserată în contract.
Se menționează că, în conformitate cu art.176(1) din acest contract pe anul 2006, în vigoare din anul 2007, rezultă că pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
Pentru cele ce preced tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru 2005-2006 și la contravaloarea a 4000 mc de gaze, pentru care nu există prevederi nici în contractul la nivel de ramură și nici în cele la nivel de unitate și a admis pentru anul 2007 drepturile salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
In ceea ce privește solicitarea reclamanților de acordare gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, conform disp. art. 168 alin.6 din CCM pe anii 2004-2008 prima instanță reținut ca în art. 168 alin.6 CCM la nivel de unitate pe anul 2005, este prevăzută obligația pârâtei de a acorda gratuit salariaților un număr de acțiuni negociat de cu SA.
Prin Protocolul nr. 814/10.10.2008 încheiat între SA și s-a stabilit acordarea unui număr de 100 de acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale SA, fiecare acțiune având caracteristicile existente la data inițierii procesului de distribuire gratuită a acțiunilor, mecanismul și procedura tehnică de distribuire, inclusiv momentul inițierii acestui proces, urmând a fi stabilite ulterior semnării acestui protocol.
În acest protocol sunt stabilite și persoanele îndreptățite la primirea de acțiuni gratuite, respectiv, cele care au deținut calitatea de salariat al oricând în perioada cu începere de la 14.12.2004 și până la data inițierii procesului de distribuire a acțiunilor.
Cum pârâta a inițiat demersurile prevăzute de CCM în ce privește acordarea gratuită a acțiunilor prin încheierea protocolului nr. 814 din 10.10.2008, în vederea stingerii acestor obligații și eliminarea prevederilor din CCM, asa cum rezultă din conținutul art. III din protocol, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanți cu privire la acest capăt de cerere întrucât nu au fost parcurse toate etapele prevăzute de art.168 alin.6 din CCM.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs parata SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să admită recursul, să modifice în tot hotărârea recurată și să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului formulat se arata ca venitul la care se refera art. 176 alin. 1 din CCM (aprovizionarea toamna-iarna) nu poate fi considerat drept salarial ci un venit reglementat ca măsură de protecție socială, astfel ca este supus termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 lit. e din Codul muncii, iar cererea de chemare in judecata este prescrisa extinctiv.
De asemenea se susține că reclamanții nu justifica calitatea procesuala activa in cauza, întrucât art. 176 din CCM stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului constând in venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna-iarna si nu da naștere la un drept cert al salariaților de a incasa o suma de bani cu acest titlu.
In ultima instanța se solicita să se retina că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionarea toamna-iarna" nu se datorează întrucât a fost introdus in salariul de baza al fiecărui salariat SA. Inexistenta negocierii si includerii acestui venit in CCM SA din 1999 pana in prezent, ca efect al introducerii in salariul de baza a ajutorului pentru aprovizionare de toamna - iarna conduce la inexistenta dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare in judecata, in opinia recurentei.
La data de 24.03.2009 recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, 287 si 288 din Codul Muncii, a art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 si a art. 164.pr.civ. solicitând a se dispune prin încheiere suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu aceasta excepție.
In ședința publica din data de 15 aprilie 2009 Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate mai menționată, pentru considerentele expuse pe larg in cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente in cauza, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozițiilor art. 3041.pr.civ., Curtea constata ca recursul formulat este fondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune in continuare:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanții au solicitat obligarea paratei SC SA la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
In ceea ce privește excepția prescripției extinctive, Curtea retine că în mod legal și întemeiat instanța de fond a apreciat ca cererea de chemare în judecată vizează plata unor drepturi salariale suplimentare sau a unor adaosuri la salariul de bază, motiv pentru care în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care reglementează un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (luna octombrie a anului pentru care se solicita suplimentarea salariala pentru aprovizionarea toamna-iarna), termen care în speță nu se împlinise la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita drepturile salariale suplimentare constând aprovizionarea de toamna-iarna, Curtea retine ca reclamanții justifica legitimarea procesuala activa motivat de faptul că, potrivit art. 3 din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada dedusă judecății, acesta are ca scop, în principal stabilirea drepturilor minime ale salariaților și a obligațiilor corelative cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contactului individual de muncă, salarizarea, protecția sociala a salariaților. Astfel, drepturile negociate prin contractul colectiv de munca la nivel de ramură sunt stipulate in favoarea salariaților și nu a sindicatului, așa cum a susține parata din prezenta cauză, astfel ca aceștia sunt îndrituiți în formularea prezentei acțiuni, fiind creditori în cadrul raportului juridic obligațional în raport de societatea-pârâtă.
Pe fondul cauzei, însă Curtea constată ca dreptul salarial suplimentar solicitat de reclamanți constând în ajutorul financiar pentru aprovizionarea toamnă-iarna nu este datorat nici pentru anul 2007, pentru aceleași considerente care au determinat instanța de fond să respingă acțiunea pentru anii 2005 si 2006.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale intimaților-reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din CCM.
Pentru anul 1998, art.168 alin.2 din pe anul respectiv prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2001, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai, iar ulterior, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai.
În concluzie, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază până în prezent, astfel că soluția primei instanțe, prin care a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată recurenta-pârâtă la plata contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă 2007, apare ca fiind pronunțată printr-o interpretare eronată a probatoriilor administrate în cauză.
Astfel, de vreme ce acesta a fost inclus in salariul de bază al reclamanților, potrivit CCM la nivel de unitate pe anul 1998, art. 168 alin. 2, și nu s-a făcut dovada ca ulterior salariile au fost micșorate cu aceasta suma, atunci a rămas o componentă a acestuia până la data formulării acțiunii. Chiar dacă in alin. 1 al art. 176 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura 2006 se prevede ca pentru aprovizionarea toamna iarna, in luna octombrie, salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, potrivit alin. 6 al acestui articol acest drept se va acorda doar in măsura în care "prin contractele colective de munca încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de baza", ceea în cauză s-a realizat.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul formulat de pârâtă SA și să modifice sentința recurată în parte, în sensul că va respinge acțiunea în întregime ca neîntemeiată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.60 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-,.18, județ D, domiciliat în com. sat., nr.336, județ D, domiciliat în M, str. -, nr.14, -.3, județ D, - domiciliat în M,-,.2,.114, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în com. sat., județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-, -.7, județ D, G domiciliat în M,-, -.10, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-, -A,.7, județ D, domiciliat în com., sat de, județul D, domiciliat în M-, -.21, județ D, domiciliat în M-,.18,.14, județ D, domiciliat în M, str. - -, -C,.17, domiciliat în M,-,.35, județ D, domiciliat în com, sat de, nr.422, județ D, - domiciliat în M,-, --I,.14, județ D, domiciliat în com. sat,.13,.12, județ D, domiciliat în com. sat,.3,.7, județ D, G domiciliat în com..7,.15, județ D, domiciliat în M-, -.11, județul D, domiciliat în M,-,.231, județul D, l domiciliat în com., sat, județ D, domiciliat în com., sat, județ D, domiciliat în com., sat nr.839, județ D, domiciliat în com., sat, nr.37, județ D, - domiciliat în municipiul M,-, județ D, domiciliat în com. sat, jud. D, G domiciliat în com. Lungă sat, județul D, domiciliată în com., sat de, nr.262, județul D, - domiciliată în municipiul M-, -C,.14, județul D, domiciliat în municipiul M-, -.1, județul D, domiciliat în municipiul M,-, -.5, județ D, domiciliată în municipiul M,-, județul D, - domiciliat în municipiul M,-, -.5, județul D și domiciliat în municipiul M,-, județ D, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură din M,-, -.10, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - -- - - -
Fiind in CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
Fiind in CO semnează
Grefier - șef de secție
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.
4.08.2009- 3 ex.
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
