Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1555/2008. Curtea de Apel Tg Mures
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMLIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1555/
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător: -
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local Reghin, cu sediul în Reghin, P-ța - -, nr. 41, județul M și Primăria municipiului Reghin - prin primar, cu sediul în Reghin, P-ța. - -, nr. 41, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1422 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1422 din 14 august 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului Reghin și a Consiliului local al municipiului Reghin;
- a admis acțiunea formulată de reclamanții G, ulescu, G, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar M, în contradictoriu cu pârâții " " Reghin, Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului Reghin, Consiliul loc al al municipiului Reghin, obligând pârâții, în solidar, la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 până la data la care aceste drepturi au fost acordate, urmând ca despăgubirile menționate să fie actualizate în funcție de rata inflației.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.16 din nr.OUG 45/2003, art. XIII alin.1 din G nr. 32/2001, art.18 din G nr. 538/2001 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.68 alin.1 lit. f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadre didactice în învățământul preuniversitar, având grad didactic I, iar prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții Consiliul local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin.
Pârâții Consiliul Local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin au solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive atât a Municipiului Reghin, cât și a Consiliului Local al municipiului Reghin, iar în situația respingerii excepției să se stabilească în concret sarcinile ce revin fiecărui pârât - parte în proces.
În motivarea recursului s-a arătat că în municipiul Reghin există 6 centre bugetare care includ unitățile de învățământ, fiecare centru fiind condus de un ordonator secundar de credite. Primăria cuprinde în bugetul local la "cheltuieli personal pentru învățământ" suma care îi este comunicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, înainte de aprobarea bugetului local și care urmează a fi distribuită individual fiecărui centru bugetar conform solicitării acestora, iar plata salariilor se face la nivelul fiecărui centru bugetar din suma cuvenită și repartizată lunar.
În consecință Primăria este doar un intermediar între Direcția Generală a Finanțelor Publice și centrele bugetare și nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
În situația în care instanța apreciază că pârâții recurenți au calitate procesuală pasivă, s-a susținut că aceasta trebuie să fie determinată, cu stabilirea în concret a sarcinilor ce revin autorității publice locale. În acest context s-a precizat că autoritatea publică locală nu se opune plății efective a drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească atacată, însă acestea trebuie virate către bugetul local de Direcția Generală a Finanțelor Publice, sumele respective neputând fi achitate direct din sumele bugetului local, deoarece s-ar încălca prevederile art. 14 alin. 3 și 4 din Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006.
Prin sentința atacată s-a stabilit o obligație de plată constând într-o sumă de bani, însă în concret obligațiile consiliului local și ale primarului sunt obligații de diligență constând în "a cuprinde în bugetul local sumele virate de la bugetul de stat" și în "a repartiza respectivele sume către centrele bugetare.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a dispus în mod corect acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007,nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin se constată că acesta vizează în principal modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Susținerile pârâților recurenți în sensul că nu au calitate procesuală pasivă în cauză se apreciază a fi nefondate.
Prin sentința atacată pârâții au fost obligați la plata unor diferențe de drepturi salariale, care se încadrează în categoria cheltuielilor de personal, or finanțarea acestor cheltuieli conform prevederilor art. 167 alin. 1 și 5 din legea nr. 84/1995 se asigură, în primul rând, prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea unitățile de învățământ. Pe de altă parte, potrivit art. 167 alin. 13 din aceeași lege, finanțarea de bază, care cuprinde și cheltuielile de personal se face pe bază de contract, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Trebuie precizat că prevederi similare sunt cuprinse și în art. 16 și urm. din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Fondurile necesare finanțării unităților de învățământ preuniversitar provin de la bugetul de stat, însă aceste fonduri se alocă prin bugetele locale și întrucât în privința aprobării acestor fonduri sunt stabilite prin Legea nr. 215/2001 atribuții atât în sarcina consiliului local al unității administrativ-teritoriale, cât și în sarcina primarului, care exercită funcția de ordonator principal de credite în legătură cu fondurile respective, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că ambele instituții care au declarat recurs au calitate procesuală în cauză.
Primarul municipiului Reghin și Consiliul Local al municipiului Reghin au fost obligați la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei întrucât au atribuții legate de finanțarea învățământului preuniversitar de stat, sub acest aspect neavând relevanță faptul că obligațiile primarului sunt doar obligații de diligență.
Instanța de fond nu putea să stabilească în concret sarcinile ce revin autorităților locale în legătură cu plata drepturilor solicitate de reclamanți, întrucât, pe de o parte nu a fost investită cu o astfel de cerere și pe de altă parte aceste sarcini sunt stabilite prin prevederile legale aplicabile în materie.
În condițiile în care sumele necesare plății drepturilor bănești în favoarea reclamanților se alocă de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, pârâții recurenți își vor putea îndeplini obligația de plată stabilită în sarcina lor, astfel că în mod justificat au fost obligați la plată prin sentința pronunțată de instanța de fond.
Față de cele ce preced, recursul dedus judecății se apreciază a fi nefondat, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat în recurs, și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin, împotriva sentinței civile nr. 1422 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-
Red.
Tehnored.BI/2ex
Jud.fond:; GREFIER,
-13.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat