Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
0Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 158
Ședința public de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
Judector - -
Judector -
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de munc privind recursurile formulate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE I, împotriva sentinței civile nr. 116 din 30.01.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, I, I, G, CURTEA DE APEL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint consilierul juridic pentru recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE I, lips fiind celelalte prți.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, care învedereaz c dosarul este la prim termen.
Instanța constat c în cauz s-au formulat dou recursuri, ambele declarate în termen și motivate.
Consilierul juridic pentru recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE I depune delegație la dosar și arat c nu are de formulat alte cereri.
Instanța constat recursurile în stare de judecat și acord cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic solicit admiterea recursului formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, modificarea hotrârii primei instanțe, admiterea excepției lipsei calitții procesuale pasive și respingerea acțiunii ca neîntemeiat. Depune la dosar practic judiciar.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat:
Prin sentința civil nr. 116/30.01.2008, pronunțat de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a hotrât:
A fost respins excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii.
A fost admis acțiunea formulat de reclamanții, --, -, -, (), I-, I, G, -, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin Direcția General a Finanțelor Publice I, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii.
Au fost obligați pârâții Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției s plteasc reclamanților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 1.01.2007 faț de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 1.04.2007 faț de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 faț de nivelul din luna septembrie 2007 cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plții efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s aloce sumele necesare achitrii drepturilor salariale acordate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea introductiv, reclamanții, --, -, -, (), I-, I, G, - au solicitat obligarea pârâților Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției la acordarea creșterilor salariale prevzute de nr.OG 10/2007, de 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu 01.10.2007.
În motivarea acțiunii au artat în esenț, c prin nr.OG 6/2007, nr.OG 8/2007, nr.OG 10/2007, OG nr. 11/2007, nr.OG 16/2007 și nr.OG 24/2007, Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 01.01.2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția judectorilor și procurorilor.
Prin întâmpinrile formulate, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat, iar pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii au invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive.
Având în vedere dispozițiile art. 137 Cod procedur civil, instanța a reținut c excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii este neîntemeiat, având în vedere dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, republicat.
În ceea ce privește excepția lipsei calitții procesuale a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, motivat de faptul c prevederile nr.HG 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004 stipuleaz c activitatea instanțelor este finanțat de la bugetul de stat, pârâta coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregtește proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Pe fondul cauzei instanța a reținut c reclamanții îndeplinesc funcția de judector la Curtea de Apel Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), act normativ aplicabil și reclamanților, noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de baz, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar dreptul la un salariu, conform Codului muncii și Constituției, este un drept fundamental și principalul drept al salariatului.
A mai reținut instanța c, prin OG nr. 10/2007, au fost prevzute creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocup funcții de demnitate public și în baza art.1 din acest act normativ, salariile de baz ale categoriilor menționate se majoreaz în 3 etape. Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și judectorilor, motivându-se, printre altele și, prin aceea c aceast categorie profesional a mai beneficiat de mriri salariale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Aceste creșteri salariale îns au fost prevzute de OG nr.10/2007 a se acorda și persoanelor care ocup funcții de demnitate public, în aceast categorie fiind incluși și judectorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General, adjunctul Procurorului General, care beneficiaz de aceste majorri a salariilor de baz în cele trei etape menționate.
Ori, de la aplicarea acestor prevederi au fost excluși ceilalți judectori, ei aflându-se în situații comparabile.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminrii prevzut de art. 5 din Codul muncii, în raport de care, în cadrul relațiilor de munc funcționeaz principiul egalitții de tratament faț de toți salariații și angajatorii.
Faț de dispozițiile art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000, astfel cum a fost completat și modificat, cât și de dispozițiile OG nr. 10/2007, instanța a considerat ca fiind discriminatorie prevederea prin care se acord creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocup funcții de demnitate public.
Prin dispozițiile art. 4 și 16 din Constituția României se consacr principiul între cetțeni prin excluderea privilegiilor și a discriminrii iar în raport de art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului se statueaz c tuturor salariaților care presteaz o munc le este recunoscut dreptul la plat egal pentru munc egal, în speța de faț fiind deplin aplicabile și dispozițiile art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului, care reglementeaz interzicerea discriminrii.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin
În motivarea recursului su, pârâtul Ministerul Justiției consider c hotrârea este nelegal, din urmtoarele considerente:
1. Instanța a depșit atribuțiile puterii judectorești, fiind incident motivul prevzut de art. 304 pct. 4 Cod procedur civil.
Astfel, faț de obiectul acțiunii, și precizarea fcut de ctre intimații-reclamanți privind cuantumul despgubirilor - egale cu creșterile salariale acordate privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baz pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baz în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocup funcții de demnitate public - instanța de fond ar fi trebuit s constate c, asemenea altor categorii profesionale, intimații-reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiaz, neputând beneficia de alte drepturi decât dac sunt prevzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevzute de legea special pentru salarizarea magistraților.
Atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații s beneficieze și de alte drepturi decât cele prevzute în actele normative de salarizare, a reglementat aceast situație ca pe una cu caracter excepțional. În acest sens, sunt prevederile art. 32 din nr.OUG 27/2006, act normativ în baza cruia sunt salarizați în prezent magistrații.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezint o problem de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul s reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de baz și drept urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dac și ce creșteri se acord anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de faț, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata despgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexrii salariilor reclamanților pe anul 2007 constituie o adugare la textul de lege, o înclcare a atribuțiilor conferite puterii judectorești.
Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Cât vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, consider recurentul c o astfel de cerere nu putea fi soluționat de ctre instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevzute de lege a depșit limitele puterii judectorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
2. Hotrârea este lipsit de temei legal și a fost dat cu aplicarea greșit a legii, fiind incident motivul prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil.
În primul rând, interpretarea instanței de fond din care rezult faptul c judectorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General și adjuncții acestuia ar fi beneficiari ai majorrilor prevzute de Nr.OG 10/2007, este eronat, având în vedere c, așa cum statueaz dispozițiile art. 1 alin. (1) din nr.OUG 27/2006, acesta este singurul act normativ care "reglementeaz salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judectorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judectorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lâng aceste instanțe, ale magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridic asimilat judectorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor, republicat, cu modificrile și completrile ulterioare, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari".
Or, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judectorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/12998 - privind sistemul de stabilire a salariilor de baz în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocup funcții de demnitate public, cu modificrile și completrile ulterioare - au fost abrogate prin nr.OUG 27/2006, astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
În al doilea rând, consider recurentul c prezenta situație nu se regsește printre cele enumerate în definiția discriminrii, astfel cum aceasta a fost dat de nr.OG 137/2000, respectiv "orice deosebire, excludere, restricție sau preferinț, pe baz de ras, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlturarea recunoașterii, folosinței sau exercitrii, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000.
Nici un criteriu dintre cele prevzute de art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 nu se refer la alte drepturi și libertți decât cele recunoscute de lege.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul nr.OG 137/2000.
Desigur c exist organe reglementate de Constituție care au competența de a analiza discriminarea instituit prin dispoziții legale (Curtea Constituțional) care s-a pronunțat în multe rânduri în sensul constituționalitții sau neconstituționalitții unor prevederi legale, raportat la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii. Mai mult decât atât, nici Curtea Constituțional nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementri, stabilind constant în jurisprudența sa c "nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia" (Decizia nr. 171/2006). Cu atât mai puțin instanțele nu pot avea competența de a recomanda ori impune adoptarea sau modificarea unui act normativ sau a unor dispoziții legale.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, decizia luat de a nu acorda indexri sau majorri în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai sczute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioad determinat, nu reprezint o situație care s fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabil și satisfctoare.
Cât vreme magistrații și alte categorii de personal nu se afl în situații similare și nici comparabile, atât din punctul de vedere al rspunderii, complexitții și interdicțiilor specifice, cât și al salarizrii, trebuie admis c suportarea creșterii inflației se rsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
"Dreptul la indexare" nu se regsește printre msurile de protecție social garantate de Constituția României, și nici nu este prevzut în legislația aplicabil în domeniul salarizrii judectorilor și procurorilor, și în mod greșit prima instanț a reținut c acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art. 41 din Constituția României și de art. 154 din Codul muncii.
În anul 2006, potrivit art. 38 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, valoarea de referinț sectorial s-a majorat cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 01 septembrie 2006 faț de nivelul din luna august 2006.
Prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, legiuitorul a înțeles s nu mai acorde indexarea pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorrii periodice a valorii de referinț sectoriale care st la baza calculrii indemnizației de încadrare cuvenite judectorilor și procurorilor.
este utilizat, în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației, în scopul de a acoperi, de regul, o parte din rata inflației (65-70%) pe o perioad determinat. În caz contrar, acoperirea integral prin indexare ar putea antrena ea însși efecte inflaționiste. Or, creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mrirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006), cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanț, etc. potrivit Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006) depșesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. În aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțional.
3. Hotrârea nu cuprinde motivele pe care se sprijin, fiind incident motivul prevzut de art. 304 pct. 7 Cod procedur civil.
Astfel, se arat c în cuprinsul motivrii nu rezult care sunt considerentele pentru care reclamanții sunt mai îndreptțiți s beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acord indexri salariale.
În consecinț, se solicit admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților.
În susținerea recursului su, Ministerul Economiei și Finanțelor arat c în mod greșit prima instanț a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive.
Motiveaz recurentul c rspunderea elaborrii proiectului bugetului de stat nu corespunde cu rspunderea plții sumelor reclamate în prezenta cauz.
De asemenea, pentru conturarea calitții procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamat de petent în prezenta cauz, arat c, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetar anual, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecinț, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurrii fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat s aloce fondurile pentru efectuarea plților pretinse.
Consider c nu are calitate procesual pasiv, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de munc constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de faț nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speț, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezult din raportul de drept material dedus judecții, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea c sumele respective urmeaz s fie incluse în buget de ctre Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natur s confere acestuia calitatea procesual pasiv în cauz.
Ca urmare, se solicit admiterea recursului și a excepției lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedur civil.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs, Ministerul Economiei și Finanțelor a depus sentința civil nr. 263/22.02.2008 a Tribunalului Iași, pronunțat în dosarul nr-.
Analizând actele și lucrrile dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constat, în primul rând, c recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai dup deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat s plteasc reclamanților drepturi bnești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele dou prți, așa cum se arat în cererea de recurs.
Ca atare, nu se poate reține c Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesual pasiv în cauz.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Justiției, se reține c acesta este fondat doar pentru motivul prevzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedur civil.
Într-adevr, hotrârea pronunțat de prima instanț nu motiveaz cuantumul procentelor acordate și face trimitere la dispozițiile nr.OG 10/2007 cu referire la anexa III/2 din Legea nr. 154/1998, deși dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judectorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prin nr.OUG 27/2006.
În doctrin și jurisprudenț s-a stabilit îns c instanța de recurs, atunci când constat c motivarea primei instanțe este necorespunztoare, se vor opri la soluția respingerii recursului dac soluția încorporat în dispozitivul hotrârii este legal. În acest caz, instanța va menține hotrârea atacat, dar va proceda la substituirea motivrii.
Curtea de Apel reține c, în speț, soluția primei instanțe este legal, astfel încât va menține hotrârea atacat și va proceda la substituirea motivrii, dup cum urmeaz:
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de munc și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatrii discriminrii directe tratamentul invocat ca fiind diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile și nu neaprat similare.
Persoanele din acest cadru al personalului bugetar, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de munc și, ca efect al prestrii acesteia au dreptul la o salarizare echitabil, satisfctoare, fr limitri și restrângeri, ca de exemplu cele ale devalorizrii monedei naționale și a creșterii ratei inflației ca și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare. Deci, sub aceste aspecte, este fr echivoc c reclamanții se afl în aceeași situație ca și restul personalului din sistemul bugetar. Cu toate acestea, printr-o serie de acte normative (OG 10/2007, 11/2007, 16/2007, 27/2007, 8/2007, 20/2007, 23/2007) personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, ca în fiecare an, de majorrile anuale sub forma indexrilor salariale. Acestea au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art. 1 din G nr. 10/2007); judectorii Curții Constituționale (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din G nr. 10/2007); personalul din unitțile de cult religios (art. 19 din G nr. 10/2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din G nr. 27/20007); personalul contractual din unitțile bugetare (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul auxiliar din justiție (art. 31 din G nr. 8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din G nr. 11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrrii Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din strintate (art. 1 din G nr. 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitțile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din G nr. 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din G nr. 20/2007).
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art. 29-32 din Legea nr. 24/2000 și potrivit art. 6 din Legea nr. 52/2003) au ca numitor comun, în esenț, fundamentul necesitții acordrii majorrilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 faț de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizrii datorate creșterii inflației.
Trebuie subliniat în mod deosebit c, în nici un caz, temeiul acordrii acestor adaosuri salariale nu a fost o msur de protecție social a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale, în mod cert mai sczute decât cele ale reclamanților, deoarece majorrile au fost aplicate deopotriv și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judectorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale considerabil mai ridicate decât cele ale reclamanților.
Cu toate acestea, reclamanților (personal salarizat prin G nr. 27/2006) nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în indexrile salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamanții nu pot obține (datorit incompatibilitților, interdicțiilor și incapacitților legale) alte venituri decât cele salariale, care, îns, le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
Nu corespunde adevrului faptul c prin Legea nr. 45/2007, indemnizațiile reclamanților ar fi fost majorate la fel ca și în cazul celorlalți bugetari, deoarece aceast lege nu indexeaz indemnizațiile de încadrare ale reclamanților. Dimpotriv, aceast lege nu face decât s reinstituie sporul de vechime în favoarea reclamanților, tocmai datorit constatrii de ctre Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii a unei alte discriminri a categoriei socio-profesionale a reclamanților.
Curtea constat c este inadmisibil operarea unei noi discriminri (constând în neacordarea majorrilor anuale destinate contracarrii erodrii salariilor datorit creșterii prețurilor de consum și a inflației) sub pretextul înlturrii unei discriminri preexistente (cea a neacordrii sporului de vechime).
În concluzie, cu alte cuvinte, unul și același element (constând în majorarea salarial anual pentru acoperirea devalorizrii monedei în care se face plata salariului) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitțile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumit categorie socio-profesional.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii) se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizrii care determin condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de baz, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de dou principii fundamentale: cel al egalitții de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de munc.
Ca atare, principiul egalitții de tratament în salarizare implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil. Deci, tuturor persoanelor care se afl în aceeași situație (a depunerii unei activitți în munc și a erodrii salariilor datorit creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie s li se recunoasc, pentru același element faptic generator de drept salarial același element salarial: indexrile salariale anuale.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identic (nu doar comparabil) cu restul personalului din unitțile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezult c reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu faț de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu exist nici o justificare obiectiv și rezonabil excluderii lor deoarece criteriul acordrii indexrilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 faț de anul 2006.
Deci, este de subliniat faptul c, în realitate, pentru aprecierea existenței discriminrii, relevanț are doar criteriul justificativ generator al sporului al indexrii anuale, și anume existența obligației de acordare a unei salarizri echitabile, nerestrânse de devalorizare, pe calea unui tratament egal în salarizare din acest punct de vedere (sub aspect juridic), respectiv a perioadei de munc prestat în aceste condiții și a plții în moneda național (sub aspect faptic) și, în nici un caz, criteriul categoriei socio-profesionale.
Simplul fapt c o persoan face parte dintr-o categorie socio-profesional (cea a judectorilor, asistenților judiciari și a procurorilor) nu constituie o justificare obiectiv și rezonabil pentru decderea acestora dintr-un drept garantat de lege (dreptul la o contraprestație salarial echitabil, nerestrâns de devalorizare) cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nu categoria socio-profesional este resortul (obiectivul și elementul) generator și fundamentul stabilirii și acordrii indexrilor anuale în sistemul de salarizare.
În mod eronat pârâții invoc elementul categoriei socio-profesional a reclamanților pentru a încerca justificarea discriminrii acestora, îns acest element este total nepertinent și neconcludent în aceast analiz, neavând nici o legtur cu fundamentarea indexrilor anuale pentru acoperirea efectelor inflației.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de munc, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului c aceast diferențiere se poate reflecta numai în salariul (indemnizația) de baz (partea fix a salariului), nu și în sporurile, adaosurile sau indexrile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorrile anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se afl în aceeași situație juridic și faptic care fundamenteaz și genereaz adaos salarial și pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridic și practica judiciar au statuat în mod unanim și constant existența discriminrii în materie de munc, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin. 1-3, art.6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexrile salariale pe anul 2007 nu datorit faptului c nu ar îndeplini condiția normativ de acordare a acestui spor și a acestui adaos (condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul c aparțin la o anumit categorie socio-profesional, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000).
Ca atare, existența discriminrii directe a reclamanților rezult și din: dispozițiile art.23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, care garanteaz dreptul tuturor la protecție egal a legii împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfctoare; din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garanteaz dreptul la condiții de munc juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fr nici o distincție); art. 14 din Convenția european privind aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceast Convenție (care interzice discriminrile); art. 4 din Carta Social European revizuit, ratificat prin Legea nr.4/1999 care garanteaz dreptul la o salarizare echitabil; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art. 154 alin.3, art. 165 și art. 155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003(care garanteaz plata integral a drepturilor de natur salarial, fr discriminri, restrângeri sau limitri); art.20, art. 16 alin. 1, art.53 din Constituție (care garanteaz aplicarea principiului nediscriminrii și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la munc și care nu poate face obiectul unor limitri discriminatorii).
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetțenii sunt egali în fața legii și a autoritților, fr privilegii și discriminri, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificrile și completrile ulterioare, principiile egalitții între cetțeni, al excluderii privilegiilor și discriminrilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la munc, la libera alegere a ocupației, la condiții de munc echitabile și satisfctoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru munc egal, la o remunerație echitabil și satisfctoare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este aprat împotriva oricror discriminri, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertților sale, fiecare persoan este supus doar îngrdirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurrii, recunoașterii și respectului drepturilor și libertților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunstrii generale într-o societate democratic.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 trebuie coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale în baza crora acțiunea este considerat întemeiat.
Pentru stabilirea cuantumului despgubirilor cuvenite reclamanților, instanța va aplica, doar prin analogie, procentele de majorri prevzute de art.1 din nr.OG10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despgubiri, iar pe de alt parte, art.3 din Codul civil oprește instanța s invoce lacuna legislativ.
Ca atare, fiind vorba de un drept recunoscut de lege, în mod discriminatoriu, doar pentru anumite categorii de bugetari, cu excepția celei socio-profesionale a judectorilor, procurorilor sau asistenților judiciari, nu pot fi reținute motivele de nelegalitate prevzute de art. 304 pct. 9, invocate de recurent.
Întrucât acordarea de despgubiri persoanelor discriminate și restabilirea situației anterioare sunt prerogativele acordate instanțelor judectorești prin art. 27 din nr.OG 137/2000, nu se poate reține c, prin hotrârea pronunțat, prima instanț ar fi depșit atribuțiile puterii judectorești, nefiind astfel incident nici motivul prevzut de art. 304 pct. 4 Cod procedur civil.
Pentru toate considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, vor fi respinse recursurile formulate de pârâți și va fi menținut hotrârea atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția General a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 116/30.01.2008 pronunțat de Tribunalul Iași, sentinț pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 25 Martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
18.04.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași:,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
