Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.171/
Ședința publică din 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, A, I, I, intervenientul în nume propriu cu domiciliul ales la sediul Cabinetului av. din Focșani, str.-.-.nr.15, Bl.15,.9, jud.V împotriva sentinței civile nr.741/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta "", cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:pentru intimata-pârâtă "" A avocat cu delegație la dosar,lipsă fiind recurenții-reclamanți, A, I, I, și recurentul - intervenient în nume propriu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-reclamanți și recurentul-intervenient în nume propriu prin reprezentant au depus la dosar concluzii scrise;după care:
Reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar împuternicire avocațială cu nr.36/02.02.2009, învederând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei-pârâte.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită în baza disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.741/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții, a, i, i, și,intervenientul în contradictoriu cu pârâta B, având ca obiect acordarea drepturilor bănești.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr-, reclamanții, a, i, i, și, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, au chemat în judecată civilă pe pârâta SC, cu sediul în B, pentru drepturi salariale.
Au arătat în motivarea acțiunii că au fost salariați ai B, punctul de lucru V, având o vechime în muncă de peste 15 ani.
În anul 2007 au fost disponibilizați și li s-a aplicat un Plan Social anexă la Contractul Colectiv de Muncă, plan aprobat de Consiliul de Administrație al în anul 2005.
Conform pct.4 din Planul Social, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă de 8 salarii medii brute pe societate pentru o vechime de peste 15 ani.
Sumele calculate prin deciziile de încetare a contractului individual de muncă nu sunt corecte pentru că în anul 2006 salariul mediu brut pe societate a fost de 1850 lei, iar reclamanții nu au beneficiat de plăți compensatorii calculate cu respectarea clauzelor contractuale.
In contractul colectiv de muncă pe anul 2007 art. 50 prevede ca în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, arata reclamanții, ca parata ar avea de achitat o diferența de suma la plățile compensatorii efectuate.
Au precizat ca plățile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut, așa cum prevede Planul social anexa la CCM.
Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condițiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.
În cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu intervenientul, care solicită aceleași drepturi bănești ca și reclamanții.
Prin întâmpinarea din data de 7.10.2008 parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând, in esența, ca sumele acordate in baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute in contratul colectiv de munca.
Aceasta împrejurare rezulta din ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părțile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voința comuna a parților a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizațiile de concediere.
A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voința parților si aceasta voința nu poate fi modificata pe cale judiciara.
O dovada in plus pentru cele susținute este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului socia exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a retinut următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai paratei, iar prin deciziile aflate la dosar aceștia au disponibilizați, cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilite in baza art. 50 din contractul colectiv de munca, completate cu prevederile Planului social, ținând cont de vechimea in cadrul a salariatului.
Reclamanții au susținut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizație de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute in art. 50 din Contractele colective de munca.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, in funcție de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.
In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete
Din ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părțile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voința comuna a parților a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizațiile de concediere rezulta ca voința comuna a parților contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru.
Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, așa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din același act normativ.
Modificările aduse la contractul colectiv de munca au fost înregistrate in condițiile legii.
Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiași articol aceste convenții se pot revoca doar cu consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Este evident ca părțile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de munca cuprinse in art. 50 cu privire la indemnizațiile de concediere, astfel ca acțiunea formulata apare ca neîntemeiată,fiind respinsă ca atare.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă și cererea de intervenție.
O dovada in plus este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizație de concediere, din avizele depuse de către parata, precum si din disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal rezulta ca acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către parata.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, A, I, I, și intervenientul, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronata, neconforma cu realitatea.
În susținerea motivelor de recurs au invocat faptul ca Planul social în forma sa finala din 21.04.2005 completează prevederile art.50 din Contractul colectiv de munca și nu reprezintă o variantă opțională a acestuia.
Instanța de fond a omis sa se pronunțe asupra modului de calcul al indemnizației de concediere, proba admisa la termenul de probe.
Formula de calcul folosita de recurenți conduce la un rezultat diferit, rezultând diferențe care nu se justifica ( au dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat in luna ianuarie 2007).
Drepturile minimale prevăzute în art.50 din Contractul colectiv de munca nu au fost completate cu drepturile din Planul social iar amendamentul invocat de parata este nul și inopozabil.
2. Caracterul formal al ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B cu nerespectarea procedurii impuse de lege, pentru a indice in eroare instanța asupra situației de fapt.
3. Încălcarea flagranta a dispozițiilor art.30, 31 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de munca, sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta sa fie înregistrat sau recunoscuta legalitatea sa de către salariați.
În speță operează dispozițiile Legii nr. 130/1996 și, prin urmare, amendamentul este lovit de nulitate și nu poate fi opozabil.
Instanța nu s-ar fi pronunțat asupra formulei de calcul a indemnizației de concediere folosită de pârâta, calcul efectuat în afara dispozițiilor punctului 4 din Planul social.
Au solicitat admiterea recursului iar in rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acțiunii introductive, ca fiind întemeiată.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8, 9, art.3041și art.3121Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor astfel invocate potrivit celor de mai sus, sub toate aspectele de fapt și de drept in conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile formulate în cauza vizează întinderea plăților compensatorii avându-și izvorul în pct.4 din Planul social intervenit la data de 21.04.2005 și art.50 din Contractele colective de munca la nivel de unitate încheiate pentru perioada 2005-2007.
Planul-social Anexa la contractul colectiv de munca la nivelul, încheiat la data de 21.04.2005 intre patronat și salariați reprezentați de, a fost determinat de reorganizarea activității societății, conducând la întocmirea proiectului de concediere colectiva.
Cat privește compensațiile acordate salariaților, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 pana la 15 salarii medii brute la nivelul aferente anului anterior celei în care are loc disponibilizarea, funcție de vechimea în cadrul unității.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de, pe anii 2005 - 2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, acordarea de către societate a unei indemnizații minime de concediere, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu.
La data de 9.01.2006 părțile au convenit asupra încheierii unui privind punctul 4 din Planul social sub aspectul întinderii și modalității de calcul a indemnizațiilor de concediere, funcție de salariul mediu brut pe ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui in care se acorda respectiva indemnizație de concediere.
Deasemeni, prin ul la Planul social din 13.09.2006 aceleași părți au convenit asupra completării punctului 4 din Planul social, în sensul explicitării voinței comune a acestora de a nu cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art.50 al. l din Contractul colectiv de munca.
Dealtfel, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art.50 al.5 ca acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la al.l al aceluiași articol.
Drept urmare în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că părțile au modificat prin Planul social prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă cu privire la indemnizațiile în caz de concediere, potrivit voinței comune a acestora.
Nu pot fi primite astfel criticile recurenților privind stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronata, neconforma cu realitatea.
Nu se poate reține ca amendamentele încheiate ar avea un caracter formal atâta timp cât reprezintă rezultatul negocierii între reprezentanții societății și ai salariaților, fiind încheiate și însușite în forma depusa la dosar.
Sub aspectul cuantumului acestor indemnizații acordate recurenților-reclamanți, din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizațiilor de concediere corespunzătoare vechimii fiecăruia în cadrul.
Potrivit precizărilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior (1400 lei in 2005) cu aplicarea pentru anii 2005 - 2008 a coeficienților de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, așa cum a fost acesta calculat în anul anterior( 1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 și 2074 lei în 2008).
Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit, conform amendamentului încheiat de părți, obținându-se indemnizația de concediere în suma menționată în decizia de concediere și primită de către salariat.
În lipsa altor dovezi rezulta că indemnizațiile de concediere astfel acordate recurenților - reclamanți au fost în mod corespunzător calculate și achitate.
Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.130/1996 vizează situația modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de cate ori părțile convin acest lucru.
În speță, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriu-zisă a contractului colectiv de munca rolul acestuia fiind acela de a asigura o interpretare clauzelor cuprinse în Planul social in referire la acordarea indemnizațiilor intervenite pentru același motiv, al concedierii.
Potrivit acestuia, voința comuna a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 al.l din Contractul colectiv de munca și nu de a cumula indemnizațiile de concediere în baza Planului social cu cele acordate în baza art.50 al.l din Contractul colectiv de muncă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.l Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.741/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, I, I, intervenientul în nume propriu cu domiciliul ales la sediul Cabinetului av. din Focșani, str.-.-. nr.15, Bl.15,.9, jud.V împotriva sentinței civile nr.741/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/26.02.2009
Tehnored./2 ex./ 04 Martie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
