Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1724/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8160/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1724/
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena Luissa
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN G, împotriva sentinței civile nr.765 LM din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G afiliat la Federația Educației Naționale și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Consiliul Județean G și intimatul reclamant Sindicatul învățământului G, au depus la dosar note scrise, prin serviciul registratură al acestei secții și au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului G afiliat a chemat în judecată pe pârâții Școala, Consiliul Local și Consiliul Local, solicitând obligarea pârâtei Școala,la calcularea și la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2008, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele de inflație, calculate de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății.
La termenul de judecată din data de 19.09.2008 tribunalul a invocat din oficiu prescripția dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001-2004, având în vedere natura acțiunii,ca fiind una în pretenții împotriva pârâților, precum și dispozițiile art.166 din Codul muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescriu în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin sentința civilă nr. 765 LM/19.09.2008, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a dmis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul învățământului G afiliat la împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul local al comunei și Școala, județul G; a obligat pârâta Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective; a obligat pârâtele Consiliul local al comunei și Consiliul județean G să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001-2004; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, inclusiv, invocată de tribunal din oficiu, s- constat întemeiată și a fost admisă, deoarece potrivit prevederilor art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește fondul procesului,tribunalul a constatat acțiunea întemeiată și a fost admisă în parte pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.50 alin. 12 din Legea nr.128/1997: "Personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației,Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit.g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivelul Județului G învățământ înregistrat sub nr.10374/03.09.2004 la G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate ( art.36 lit.g), în sensul plății unei prime de vacanță.
În cauză, membrii de sindicat ai reclamantului sunt încadrați în Școala în funcțiile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic și conform art.48-50 din Legea nr.128/1997 beneficiază de aceste drepturi salariale, salariul fiind constituit din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ, nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora este întemeiată și va fi admisă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a reținut că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu.
Potrivit art.3 din Codul civil " Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Ca atare, deși sub aspectul menționat al cuantificării dreptului legea tace, tribunalul nu poate refuza să judece sau, mai rău, să respingă acțiunea reclamantului pentru motivul că părțile, deși au prevăzut dreptul în sine și momentul plății lui, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță.
În materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale,magistrați ( art.241 din OUG nr.27/2006), funcționarii publici ( art. 35 alin.2 din Legea nr.188/1999), etc.
În tăcerea legii, printr-un argument de analogie, Tribunalul a considerat că se poate trage concluzia aplicării și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. interpretarea contrară fiind de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat-personal din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului ( golire de conținut),
Tribunalul a avut în vedere și aspectul că la ora actuală ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ în cuprinsul căruia se reglementează expres prin lege dreptul la primă de vacanță, pentru această categorie socio-profesională, criteriul de stabilire al primei de vacanță este în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă ( art.21 alin. 1 lit.a) din Proiect).
Cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului-reclamant, tribunalul a apreciat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe disp. art.299 și urm. Cod procedură civilă, recurentul-pârât Consiliul Județean G, invocând lipsa calității sale procesuale pasive în ceea ce privește plata sumelor solicitate, scoaterea sa din cauză și introducerea ca parte în proces a Direcției Generale a Finanțelor Publice G, ca instituție implicată în mod direct.
Prin înscrisul intitulat "concluzii scrise " depus la dosar la data de 18.03.2009, recurentul-pârât Consiliul Județean G, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, deoarece dispoziția din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la drepturile pretinse de reclamant nu este aplicabilă în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. Reclamantul nu a dovedit existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de vacanță în condițiile Contractului Colectiv de Muncă.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului G, solicitând respingerea recursului privind excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent, având în vedere disp. art.167 alin.1 și 21 din Legea nr.84/1995, modificată prin Legea nr.354/2004.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Astfel prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de Învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime da vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Curtea constată și reține că salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.127/1997 unde se stabilesc următoarele: (1) "Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
(2) Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii".
Iar prin art.50 alin.(12) se prevăd următoarele: "Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Pin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. (2) al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contactul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Or, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
Curtea constată și reține că nici la judecata în fond și nici la judecata în recurs nu s-a făcut dovada existenței unor venituri proprii ale intimatului care să dobândească destinația specifică de primă de vacanță așa cum au stabilit părțile contractului colectiv de muncă.
De asemenea, Curtea reține că în mod nelegal au fost obligați pârâții să aloce fondurile necesare plății acestor sume atâta timp cât dispozițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură stabilesc că aceste prime trebuie plătite din fonduri proprii ale unităților de învățământ.
Cu privire la stabilirea prin analogie cu alte categorii socio-profesionale Curtea consideră că nu se poate aplica criteriul analogiei deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesar și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul să modifice în parte sentința atacată, urmând a respinge ce neîntemeiate pretențiile aferente perioadei 2005-2008; de asemenea urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN G împotriva sentinței civile nr.765LM/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G afiliat la Federația Educației Naționale și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA, județul
Modifică în parte sentința.
Respinge pretențiile aferente perioadei 2005-2008 ca neîntemeiate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
24.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Petrică Arbănaș, Elena Luissa
