Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1844/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1844
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții C, domiciliată în,-,.A,.3,.15, jud.P, -, domiciliată în,-, jud.P, domiciliată în,-, jud.P, domiciliat în,-, jud.P, domiciliat în P,-, jud.P, domiciliată în Câmpina,-, -.15,.A,.4,.14, jud.P, domiciliat în comuna, sat nr.49, jud.P, domiciliat în,-, jud.P și de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.380 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți C, -, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță și xerocopiile a doua adrese, respectiv adresa nr.831/05.02.2008 și adresa nr. 830/05.02.2008 emise de SC Corporative-Juridic.
Totodată, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită respingerea ca nefondat a recursului reclamanților.
În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită în principal admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta Cac hemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005 cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și inclusiv daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației, plus prima anuală pe anul 2005, precum și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Prin acțiunile înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, -, -, -, reclamanții, -, au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioadele aferente anilor lucrați începând cu 2004 și până la data încetării contractelor de muncă, drepturi neacordate cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și inclusiv daune, beneficiu de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației, plus primele anuale aferente anului 2005, 2006, precum și cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 08.01.2008 instanța având în vedere că pe rol se află în curs de soluționare acțiunile sus-menționate formulate împotriva aceleiași pârâte, vizând drepturi salariale similare, ca și acțiunea formulată de reclamanta, a dispus conexarea acțiunilor sus-menționate cu numele mai mari la prezenta cauză care are număr mai mic, respectiv nr-.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani solicitate prin acțiune au caracter premial fiind negociate și stipulate în anul 2003, suplimentările salariale respective fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA.
S-a invocat totodată și excepția prescripției dreptului la acțiune față de data formulării acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 380 din 05 februarie 2008, a respins această excepție, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște și C 2004-2007 în sume brute actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, respectiv: C, -, - suma brută de 4760 lei aferentă Paște 2004-2005 și C 2004-2005; pentru suma brută de 6610 lei aferentă Paște 2004-2006, C 2004-2005; pentru, - suma brută de 9330 lei aferentă Paște 2005-2007, C 2004-2006 și pentru - suma brută de 8460 lei aferentă Paște 2004-2006, C 2004-2006.
Totodată a fost respins capătul acțiunii principale și capătul acțiunilor conexate privind plata primei anuale pentru anul 2005 ca neîntemeiate, formulate de reclamanții C, -, și.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acestă sentință prima instanță reținut în esență că pentru perioada 2004-2007 reclamanților nu li s-au achitat drepturile salariale suplimentare reprezentând primă de Paște și C încălcându-se astfel disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, drepturi care se cuvin reclamanților și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani de prescripție conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și în raport de prevederile Decretului nr.167/1958.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul lor, reclamanții au criticat sentința deoarece instanța de fond a omis să menționeze în dispozitivul hotărârii obligarea pârâtei la plata sumelor corespunzătoare către fiecare reclamant pe care să nominalizeze pentru fiecare în parte ceea ce duce la dificultăți de executare hotărârii.
Criticând sentința pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă, iar pe fond este neîntemeiată și în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării sumelor acordate, invocându-se adresa emanată de la societatea intimată și practica Curții de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamanților, care în toată perioada 2004-2007 nu a invocat neprimirea drepturilor salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul pârâtei SC SA este fondat, iar recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la recursul reclamanților.
au invocat neprecizarea fiecărei sume cuvenite reclamanților prin hotărârea instanței de fond, susținere care nu au suport în actele dosarului.
Astfel, tot la cererea reclamanților, prin încheierea din 11 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa admis cererea de îndreptare a erorii materiale și a precizat cuantumul sumelor cuvenite fiecăruia dintre reclamanți, urmare admiterii acțiunii prin sentința nr. 380 din 05 februarie 2008 a aceluiași tribunal, a cărei îndreptare s-a solicitat, situație în care în mod vădit recursul reclamanților este nefondat.
În legătură cu recursul declarat de pârâtă.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamanților este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, acestea nu pot fi primite deoarece susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005, nu a fost dovedită în condițiile în care sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul muncii, iar în contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 nu s-a menționat în mod expres că suplimentările vizate de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă privind primele de Paște și C sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primă C 2004, 2005,2006 și respectiv primă Paște 2005, 2006, 2007 avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
Este întemeiat însă motivul de recurs referitor la excepția prescripției acțiunii cu privire la prima de Paște pe anul 2004, deoarece acțiunea a fost introdusă pentru acest petit peste termenul de 3 ani prevăzut de art. III din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii, respectiv la 17 octombrie 2007, ceea ce impune admiterea acestei excepții și respingerea în parte a acțiunii numai cu privire la drepturile salariale reprezentând această primă.
În raport de considerentele expuse și disp.art. 3041și 312 Cod pr.civilă, se impune admiterea recursului pârâtei, modificarea sentinței în parte și reducerea sumelor acordate intimaților-reclamanți după cum urmează: pentru C, -, la câte 2576 lei fiecare, reprezentând prime de C 2004-2005; Paște 2005; pentru la 3623 lei, reprezentând prime de C 2004-2005 și Paște 2005-2006; pentru, la câte 6043 lei fiecare, reprezentând prime C 2004-2006 și Paște 2005-2007; pentru la 4783 lei reprezentând prime C 2004-2006 și Paște 2005-2006.
Totodată, urmează să fie admisă și excepția prescripției dreptului la acțiune și respingerea în parte a acțiunilor conexe ca prescrise pentru prima de Paște a anului 2004.
De asemenea, se va respinge ca nefondat recursul reclamanților pentru considerentele arătate mai sus.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții C, domiciliată în,-,.A,.3,.15, jud.P, -, domiciliată în,-, jud.P, domiciliată în,-, jud.P, domiciliat în,-, jud.P, domiciliat în P,-, jud.P, domiciliată în Câmpina,-, -.15,.A,.4,.14, jud.P, domiciliat în comuna, sat nr.49, jud.P, domiciliat în,-, jud.P, împotriva sentinței civile nr.380 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul pârâtei SC SA, împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paște 2004 și respinge acțiunile conexe în ce privește prima de Paște 2004.
Reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți astfel:
- pentru C, -, la câte 2576 lei fiecare, reprezentând prime de C 2004-2005; Paște 2005;
- pentru la 3623 lei, reprezentând prime de C 2004-2005 și Paște 2005-2006;
- pentru, la câte 6043 lei fiecare, reprezentând prime C 2004-2006 și Paște 2005-2007;
- pentru la 4783 lei reprezentând prime C 2004-2006 și Paște 2005-2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- - - - - -
GREFIER,
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./ 24.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
