Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1843/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1843
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1241 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în Câmpina,-, județul.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant G prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar, în xerocopie, practică judiciară relevantă în materie, respectiv: sentința civilă nr. 552/24.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale; sentința civilă nr. 4101/15.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale; sentința civilă nr. 248/09.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Brăila; sentința civilă nr. 249/09.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Brăila; sentința civilă nr. 1671/09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 249/09.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Brăila; sentința civilă nr. 248/09.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Brăila; sentința civilă nr. 1757/5.10.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Tulcea; sentința civilă nr. 3056/09.04.2008 pronunțată în dosarul nr.38017/3/LM/2007 de Tribunalul București Secția a VIII-a; sentința civilă nr. 566/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și sentința civilă nr. 3158/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Avocat pentru intimatul-reclamant G depune întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat avocatului recurentei-pârâte.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că înțelege să susțină motivul de recurs privitor la drepturile premiale.
Astfel, prin disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-a stabilit ca drepturile premiale de Paște și de C să fie incluse în salariul de bază, realizându-se practic o mărire salarială.
Precizează că salariul mediu de bază se determină sintetic și este adăugat la toți salariații SC, iar începând cu anul 2002 fost adăugat în două tranșe, una de Paște și una de
În opinia recurentei, de vreme ce art.168 din contractul colectiv de muncă prevede că pentru anul 2003 aceste drepturi salariale fac parte din salariul de bază, nu se mai aflăm în fața a două tranșe ce ar fi trebuit plătită intimatului-reclamant.
În ceea ce privește salariul brut realizat, arată că la acesta se adaugă partea fixă, iar în anul 2003 primele au devenit o parte din salariul de bază, ca un întreg, astfel că nu mai puteau fi individualizate.
De asemenea, arată că prin contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a clarificat înțelesul și modul de executare al dispozițiilor art.168 alin.1 și 2 în sensul că prevederile anterioare ale alin 1 al art.168 din contractul colectiv de muncă au devenit inaplicabile începând cu anul 2003, iar pentru înlăturarea oricăror neclarități părțile au convenit că după anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază.
Recurenta-pârâtă apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală deoarece trecând peste dispozițiile art.168 alin 2 din contractul colectiv de muncă a acordat aceste drepturi salariale pentru anul 2004 și pentru anul 2007, deși trebuia avută în vedere voința părților.
În continuare, arată că interpretarea dată de Comisia paritară este autentică, fiind dată de SC SA și.
Încă odată, arată că aceste drepturi premiale s-au acordat în mod greșit dat fiind că acestea au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, precizând că expertul care a efectuat expertiza de specialitate în cauză, respectiv doamna expert a făcut o singură deplasare la sediul SC, însă a menționat că s-a deplasat de 100 de ori, de 200 de ori, etc, lucru cu totul neadevărat.
De asemenea, doamna expert nu a consultat statele de plată pentru a observa dacă aceste suplimentări au fost incluse sau nu în statele de plată, a preluat datele sintetice, însă în ceea ce privește salariul brut la care se adaugă salariul mediu de bază nu a făcut nicio precizare.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant G, arată că acțiunea reclamantului a fost formulată în termenul legal de 3 ani, nefiind fondată susținerea recurentei-pârâte că primele au fost incluse în salariul de bază, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens, respectiv nu au fost depuse statele de plată.
De asemenea, mai arată că dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă au fost modificate în anul 2008 tocmai datorită numărului mare de acțiuni aflate pe rolul instanțelor și de altfel, acest nou contract nu poate avea efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor.
Nici în ceea ce privește susținerea că s-au majorat salariile pentru fiecare salariat nu s-a făcut niciun fel de dovada, astfel că solicită a fi avută în vedere expertiza întocmită în cauză de către doamna expert, din care rezultă sumele de bani datorate de recurenta-pârâtă.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1241 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul Gac hemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei reprezentând drepturi salariale constând în prima de Paști 2005 și 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație, precum și beneficul pe anul 2005.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că are calitatea de salariat al unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate au fost incluse în salariul de bază și prin urmare nu se mai poate solicita un drept salarial care a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei nete de 2137 lei către reclamant conform raportului de expertiză, reprezentând prima de C 2004 - 2005 și prima de Paști pe 2005, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acesteia, cu 500 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul a respins capătul de cerere privind plata beneficiului anual.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada menționată în acțiune, perioadă în care potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
În ce privește acordarea beneficiului, tribunalul a reținut că nu a existat o negociere între patronat și sindicate, așa cum era prevăzut în, astfel că prevederea din contract nu poate avea efecte juridice.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă pentru perioada 2005 -2007, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile așa cum corect a reținut instanța de fond, în baza expertizei de specialitate efectuate în cauză.
Sumele acordate reclamantului corespund celor cuprinse în adresa nr.830/5.02.2008 cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003- 2007.
În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea lor nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1241 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în Câmpina,-, județul
Obliga recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red. /AȚ
2 ex./20.10.2008
f- - Tribunalul Prahova
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
