Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6015/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 191/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 1453 din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă, prin reprezentant, cu împuternicire atașată la fila 17 dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant,a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe, la data de 29.12.2009 și solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurenților pârâți.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar note scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1453 din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei PRIMĂRIA COMUNEI - INSTITUȚIA PRIMARULUI să-i plătească drepturile salariale cuvenite pe perioada 01.11.2008-31.12.2008, în calitatea de muncitor necalificat.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea se impune a fi modificată în întregime pentru motivul că primăria a făcut angajarea reclamantului și a altor persoane din rândul șomerilor pe baza sumelor ce urmau să fie primite cu titlu de subvenție de la AJOFM T, fapt pentru care este necesar ca această ultimă instituție să plătească drepturile salariale tuturor șomerilor angajați în baza convenției nr. 173/03.11.2008;
- instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că potrivit art. 78 din Legea nr. 76/2002, AJOFM nu și-a respectat obligația asumată prin convenția amintită, de a subvenționa cheltuielile efectuate pentru fiecare șomer;
- AJOFM Tai nvocat Memorandumul aprobat în ședința de guvern din data de 04.11.2008 prin care s-a interzis încheierea oricăror angajamente legale începând cu luna noiembrie 2008, dar Primăria deja avea încheiată convenția;
- de altfel, în ce privește Memorandumul la care se face referire, purtătorul de cuvânt al guvernului a afirmat că "nu se pune problema neacordării drepturilor salariale, pensiilor sau altor drepturi sociale";
- din cele prezentate rezultă clar că AJOFM T putea să onoreze Convenția și să vireze sumele necesare conform rapoartelor financiare și documentelor ce se găsesc la dosar în xerocopie.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin motivele de recurs nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis acțiunea în sensul menționat prin dispozitivul sentinței atacate.
Așa cum rezultă din analiza probatoriului administrat în cauză (înscrisuri), între intimatul-reclamant și recurenta-pârâtă au existat raporturi juridice de muncă în perioada 01.11.2008-31.12.2008, raporturi decurgând din contractul individual de muncă încheiat între părțile în proces, în baza căruia autorul acțiunii a ocupat postul de muncitor necalificat și a prestat activități specifice acestuia în folosul recurentei.
Potrivit art. 39 alineatul 1 lit. a din Codul Muncii, angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar în conformitate cu art. 40 alineatul 2 lit. din același cod, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Totodată, art. 154 alineatul 2 din Codul Muncii prevede că pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, iar art. 156 statuează că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
De asemenea, art. 162 alineatul 1 din același act normativ statuează că salariul se plătește direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta, iar art. 163 alineatul 1 stipulează că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Or, din examinarea actelor de la dosar reiese că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite intimatului-reclamant pentru perioada în care acesta a fost încadrat în muncă (01.11.2008-31.12.2008) și a prestat activități în folosul Primăriei comunei, nedepunându-se nici un document justificativ din cele prevăzute de art. 163 din Codul Muncii, prin care să se ateste achitarea drepturilor în discuție.
Așa fiind, înseamnă că în mod just instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata acestor drepturi.
Nu pot fi luate în considerare apărările recurentei-pârâte expuse în motivarea recursului, ele fiind străine de natura pricinii și neavând nici o relevanță juridică în speță.
Astfel, împrejurarea că AJOFM T nu a respectat obligațiile ce-i reveneau potrivit convenției nr. 173/03.11.2008, în sensul de a asigura fondurile financiare necesare și a le vira către primării pentru ca acestea să fie în măsură să plătească drepturile cuvenite persoanelor din categoria din care face parte și intimatul-reclamant (șomeri), nu justifică neplata drepturilor salariale către aceste din urmă persoane, căci ar însemna să se încalce flagrant dispozițiile din Codul Muncii citate mai sus, dispoziții care au caracter imperativ și de ordine publică.
Exista convenției în discuție nu poate conduce la concluzia că Primăria comunei - Instituția Primarului nu mai are îndatorirea de a plăti drepturile salariale cuvenite intimatului-persoană fizică. Dimpotrivă, această îndatorire continuă să existe în temeiul Codului Muncii și al contractului individual de muncă încheiat între părțile în proces, astfel că trebuie executată întocmai de către debitorul ei, angajatorul.
Convenția nr. 173/03.11.2008 este un act juridic ce produce consecințe doar între persoanele care au calitatea de părți (sens în care sunt prevederile art. 973 Cod Civil, care instituie principiul relativității efectelor convențiilor), nefiind opozabil intimatului-reclamant și neputând crea nici un fel de consecințe față de acesta.
Trebuie precizat însă că respectiva convenție poate constitui temeiul unei eventuale acțiuni în justiție a recurentei-pârâte împotriva AJOFM T pentru a obține executarea obligațiilor asumate de această din urmă instituție, însă aceasta este o chestiune care nu are nici un fel de legătură cu pretențiile deduse judecății în prezentul proces, fiind o problemă total distinctă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 1453 din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./21.01.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
